7,435 matches
-
a atras omul din cele mai vechi timpuri. Cum deșertul secetos este doar la cîteva sute de metri de albia rîului, mari vestigii istorice s-au păstrat mii de ani intacte. Fără umiditate, fără îngheț-dezgheț, monumente incredibile stau mărturie peste milenii și mesajul lor ne arată că n-am prea descoperit multe lucruri după... Se cunoștea calculul diferențial încă din acele timpuri, se cunoștea că Steaua Polară se află exact pe axa de rotație a pămîntului și, Doamne, cîte nu se știau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a boierului Jak Marcopol, grec de origine. Ascendenții lui au lăsat în Pungești un cavou pe frontispiciul căruia scrie: „Marco-polo”. (a se vedea lucrarea „Rădăcinile continuității“ editura PIM Iași 2008, sau „Cursești - istoric și evocări la capăt de veacuri și milenii” - de Constantin Hușanu, editura PIM, Iași, 2009. Domnule Constantin Hușanu, ați descris momente deosebit de interesante în primul capitol al povestirilor dumnevoastră. Pe bună dreptate trebuia să luați o pauză, eventual a vă mai aduna gândurile și poate unele materiale care
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
cu introducerea religiei în școli, cu kipa evreiască și cu baticul musulman, cu inchiziția, cu imperialismul misionar, cu fundamentaliștii, cu bisericoșii etc. Apostoli sângeroși ai „toleranței“, mistici ai științei, soldați emotivi ai rațiunii și ai „luminilor“, ei se cred oamenii mileniului următor, deși abia dacă au depășit franjurile secolului al XVIII-lea. A doua specie care mă indispune e cea care practică extrema opusă. Apare, din când în când, la televizor și vorbește patetic despre „neam“, despre „credința omului simplu“ și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
recurgi la alte nedemonstrabile, cum ar fi senti mentele, bunul-gust sau transcendența. Argumentabilul e materia primă a pedagogiei. Near gumenta bilul e teritoriul discret și atemporal al cuviinței. De o parte „cei șapte ani de-acasă“, de cealaltă - mai multe milenii de experiență comunitară, adică de umanitate. Or, se întâmplă un lucru curios: mai toată lumea admite că educația e ceva bun (chiar dacă principiile și metodele ei variază), dar nu e subînțeles că buna cuviință e, în sine, valabilă. Neargumentabilului i se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
par să fi fost anticipate cu vreo două trei mii de ani în urmă (Puranas au apărut, în formă scrisă, în veacurile III-V de după Hristos, dar vin dintr-o tradiție orală care, deja pe-atunci, era veche de peste un mileniu). Intuițiile profetice ale hinduismului se referă la modul în care se va încheia actualul ciclu al civilizației terestre. Nu e vorba de sfârșitul lumii, ci de sfârșitul unei lumi, urmat, inevitabil, de deschiderea unui nou ciclu. După lectura acestui text
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Grație autodafeului de la Dijon, iată deci eroul reconstituit cu toate trăsăturile lui, iar faptul că, vrînd să termine cu Moș Crăciun, clericii din acest oraș n-au făcut altceva decît să reconstituie în plenitudinea ei, după o eclipsă de cîteva milenii, o figură rituală căreia și-au asumat astfel sarcina, sub pretextul de a o distruge, să-i dovedească ei înșiși perenitatea nu este cel mai mic paradox al acestei povești neobișnuite. „Totul pe dos” Cu aproape două mii cinci sute de
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
de locuitori pe kilometru pătrat. La granița dintre Perú și Bolivia, pe malurile lacului Titicaca, au fost descoperite recent amenajări asemănătoare care se întindeau pe mai bine de optzeci de mii de hectare și care au fost exploatate din primul mileniu înaintea erei noastre pînă în secolul al V-lea al erei noastre. Din cauza uscăciunii și a perioadelor îndelungate de îngheț datorate altitudinii - aproape patru mii de metri deasupra nivelului mării -, aceste terenuri nu se mai pretează astăzi decît unui pășunat
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Aici se produceau așadar imitații din piatră de arme din metal într-o vreme cînd bronzul era un produs scump rezervat unei minorități. Scrierea, apărută în sudul Mesopo tamiei cam pe la 3400 înaintea erei noastre, a servit timp de un mileniu doar pentru a înregistra stocuri de mărfuri, încasări din impozite, contracte de închiriere de terenuri și liste de ofrande. Abia pe la 2500 înaintea erei noastre au început să fie așternute în scris mituri, evenimente istorice sau texte pe care le-
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
de surplusuri, societățile și-au putut permite luxul de a întreține o serie de indivizi sau de clase - căpetenii, nobili, preoți, artizani - care nu participă la producția alimentară și care îndeplinesc funcții specializate. Într-un interval de patru sau cinci milenii, impulsul dat de agricultură și întreținut de ea i-ar fi condus pe oameni de la un mod de viață precar, permanent amenințat de foamete, la o existență stabilă în comunități rurale mai întîi, în cetăți stat mai apoi și, în
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
revoluției agricole astăzi percepe mai curînd niște cauze : de pildă, presiunea demografică, sedentarizarea sau diversificarea structurii sociale. Au existat populații sedentare care nu cunoșteau agricultura. Exemplele cele mai celebre au fost, în estul Japoniei, pescarii din epoca J½mon, cu cîteva milenii înaintea erei noastre, iar pînă la începutul secolului al XIX-lea, în Canada, indienii de pe coasta Pacificului, care trăiau tot din pescuit, locuiau în sate mari și aveau o organizare socială complicată. Se pare, de asemenea, că în cîteva locuri
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
fost diferită. Comparat cu efectivele noastre demografice, cel al vînătorilor-culegători pare derizoriu. Putem cu toate acestea să afirmăm că creșterea fantastică a populației pe toată suprafața globului a Formele diverse pe care le-a luat activitatea productivă de-a lungul mileniilor constituie tot atîtea alegeri între diferite posibilități. Fiecare oferă avantaje al căror preț trebuie să-l plătim acceptînd să le suportăm efectele nocive. Probleme de societate : excizie și procreare asistată De cîteva zeci de ani, raporturile dintre etnologi și popoarele
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
poate lua materia ? Bijuteriile care ne uimesc și ne farmecă sînt cele care reușesc cel mai bine să îmbine soliditatea cu fragilitatea, ca acele rămurele cu frunze ușoare și tremurătoare din aur cu care se împodobeau femeile din Ur în mileniul al treilea înaintea erei noastre. S-ar spune că orfevrul, giuvaergiul au avut, întotdeauna și pretutindeni, drept ideal să încastreze pietre dure, geometrice, inalterabile într-o montură de metal prețios ce evocă prin finețea lucrăturii grația, capriciul și precaritatea formelor
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
recognoscibil : e pur, strălucește din plin atunci cînd e adunat. La fel și cuprul atunci cînd se găsește în stare nativă, în care se pretează, ca și aurul, prelucrării prin ciocănire. Cel mai vechi aur cunoscut este cel care, în mileniul al cincilea înaintea erei noastre, era exploatat și prelucrat în Bulgaria, pe țărmurile Mării Negre. Or, săpăturile au scos la iveală obiecte din cupru odată cu obiecte din aur. Tot în mileniul al cincilea înaintea erei noastre, America de Nord precolumbiană, care, exceptînd Mexicul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ciocănire. Cel mai vechi aur cunoscut este cel care, în mileniul al cincilea înaintea erei noastre, era exploatat și prelucrat în Bulgaria, pe țărmurile Mării Negre. Or, săpăturile au scos la iveală obiecte din cupru odată cu obiecte din aur. Tot în mileniul al cincilea înaintea erei noastre, America de Nord precolumbiană, care, exceptînd Mexicul, nu a cunoscut aurul, a prelucrat cuprul și a produs o mulțime de obiecte din acest metal. Această predilecție pentru cupru a persistat pînă în secolul XX în Canada și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
conform propriei naturi. Altfel spus, pentru opera de artă, modul de a se perpetua este acela de a da naștere altor opere de artă care, pentru contemporani, să pară mai vii decît cele ce le-au precedat. Văzute la scara mileniilor, pasiunile umane se confundă. Timpul nu adaugă și nu răpește nimic sentimentelor de iubire și de ură trăite de oameni, angajamentelor, luptelor și dorințelor lor : azi sau odinioară, ele sînt mereu aceleași. Suprimarea la întîmplare a zece sau douăzeci de
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
interes intrinsec și nu-și pune problema să afle unde va duce această explorare. Este o realitate - istoria gîndirii științifice, și mai ales cea a matematicii, o dovedește - că explorarea puterilor minții duce întotdeauna undeva, chiar dacă trec cîteva secole sau milenii pînă să se descopere nivelul mult timp ascuns al lumii reale pentru care unele idei cu aparență fantastică nu erau decît o reflectare. Miturile cu care oamenii s-au hrănit atîta vreme sînt poate și asta : o explorare sistematică și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
teorii despre estru s-au dezvoltat în Statele Unite în prelungirea unei alte teorii care viza și ea să scurteze duratele. Conform acestei teorii, omul de Neanderthal, predecesor imediat al lui Homo sapiens (al cărui contemporan a rămas timp de cîteva milenii), nu putea să posede un limbaj articulat din cauza conformației laringelui și faringelui. Apariția limbajului ar data așadar de vreo cincizeci de mii de ani cel mult. în spatele acestor tentative zadarnice de a atribui baze organice simple unor activități intelectuale complicate
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
prezintă un pericol pentru om și propune pur și simplu nimicirea lor. în a doua categorie reunește speciile pe care omul le protejează și le crește ca să se hrănească cu ele : bovine, porcine, ovine, păsări de curte și iepuri... De milenii, omul le-a transformat atît de profund, încît nici nu le mai putem numi animale. Trebuie să le vedem ca pe „laboratoarele nutritive” în care se elaborează compușii organici necesari sub zistenței noastre. Dacă Auguste Comte expulzează această a doua
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
așternut tăcerea, ostașul din post a spus Adevărat a înviat!”. Așadar, la împreuna-trăire a Învierii, în afara deținuților și a locuitorilor piteșteni, a participat chiar și cel ce reprezenta pe opresori, și anume gardianul. Însă relevant pentru ceea ce însemna lupta de milenii a creștinilor cu răul, o găsim în mărturia Preotului Dimitrie Bejan despre Învierea de la Aiud: „Imaginațivă cum făceam noi Paștele! Când cânta toată pușcăria Hristos a înviat! milițienii ne suduiau, stăteau cu parii pe noi, dar noi tot cântam! Acolo
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
părintelui Imbrescu este o spovedanie și o rugă; o spovedanie cutremurată a unui suflet cinstit, conștient de nimicnicia condiției umane și o rugă fierbinte adresată lui Iisus Hristos pentru izbăvirea de propriile păcate și pentru mântuirea neamului românesc, oropsit de milenii.” a scris Ionel Zeană, și el unul dintre mărturisitorii temnițelor comuniste, plecat la Domnul în 2007, mare creator de poezii, multe dintre ele cutremurătoare și căruia i s-ar cuveni dedicate umeroase studii, memorii și nu în ultimul rând omagii
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
locuiau doar demonii. Când și când, ceaunul omenesc se umfla și dădea În foc, moment În care câțiva curajoși plecau să Înfrunte demonii, căutând o nouă patrie. Și așa, cam de pe la noi, au plecat arienii; să tot fie vreo trei milenii și jumătate. Și s’au oprit abia În India; au cucerit o - căci aveau arme mai bune - și și-au adjudecat, În cadrul sistemului social adus de acasă, primele două caste, a preoților și a luptătorilor, forțând pe aceia aflați acolo
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În jocul dintre negentropie (viața) și entropie (moartea), negentropia Însemnând acum doar spiritual și existența unei polarizări, a unei diversități, respectiv antiteza sa, entropia, material și uniformitate. Istoria, politică și culturală, se supune și ea acestui joc. Acum aproape cinci milenii și jumătate, o seamă de mici principate se unificau, de voie, de nevoie, formând Egiptul de sud și conferindu-i o diversitate internă, negentropică. Dar, cum orice activitate este distrugătoare a negentropiei, uniformizantă adică, În curând acel regat a trebuit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În tradiție, de nu mai Încape și o pălărie, n’am ce ridica salutându-vă. Dar o Împrumut pe a delicatei noastre prietene, Mihaela, ca să par civilizat; treaba ei dacă mi-a șoptit la ureche subiectul, spun eu cinic. Peste milenii s’au reunit cele două conotații: protecția și podoaba. Așa că trec repede peste „discreția“ masculină, care acceptă totuși o fundă la panglica pălăriei, pentru ca să apreciez adevărata discreție, mai altfel spus șiretenie - e o laudă! - feminină care-și ascunde ochii sub
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
istoriei; pentru că o avem. Nota bene: viitorul e prelungirea liniei care, trecând prin două puncte, e unică. Unul e trecutul, care nu mai poate fi schimbat, celălalt prezentul, care e cum e sau cum putem să-l facem. Am trăit milenii - câte? Bine că nici nu putem ști - sub ramurile bradului; acela țintește cerul - la propriu - și-l susține ca arbore cosmic. Cerul, adică devenirea viitoare. Dacă putem, hai mai bine să ne cățărăm În el. Ram cu ram, Într’o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a evoluției biologice, suntem cei mai eficienți, un om evoluat făcând mai mult decât tot ceea ce-l precedă. N’a demonstrat-o Iisus? „Milenium“, 10 iulie 1999, ora 14,59 39. Știința secolului Dintotdeauna, mai abitir acum, În prag de mileniu, scrutăm viitorul. Dar cum să descifrezi ceva ce nu există Încă, bașca consecințele Încercării de a ocoli un eveniment? Dorință irealizabilă deci. Dar, paradoxal, viitorul se află in nuce În trecut. Așa am scăpat, de exemplu, de obsesia multora: sfârșitul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]