5,217 matches
-
menit să deruteze eventualii invadatori. Este un unicat arhitectural impresionant și abia fotografiile făcute din avion i-au pus în evidență toate însușirile. De fapt, ceea ce îi frapează cel mai mult pe cercetătorii istoriei amerindienilor este incredibila coincidență dintre opera mitică a lui Dedal ("inginerul" care a construit Labirintul de încarcerare al Minotaurului, sau, în altă variantă, palatul-labirint al regelui cretan Minos din Knossos). Labirintul Machu Pichu reflectă la rându-i simbolul vieții pline de meandre și în care drumul nu
Machu Picchu () [Corola-website/Science/298689_a_300018]
-
Tahuantinsuyo era organizat în “señoríos” (dominioane) cu o societate stratificata în care conducătorul era Încă, iar economic se baza pe proprietatea comună a pământului. De fapt a fost creat cu scopul de a răspândii civilizația, o civilizație bazată pe credințe mitice în care armonia relațiilor dintre oameni, natura și zei era esențială. Limba oficială a imperiului era Quechua, deși erau vorbite peste șapte sute de limbi locale. Se întâlneau mai multe forme locale de venerare însă liderii Încă încurajau venerarea propriilor zei
Imperiul Inca () [Corola-website/Science/298688_a_300017]
-
Această problemă a fost formulată prima dată de filosoful grec antic Epicur, de aceea mai este cunoscută și sub numele de "Paradoxul lui Epicur": Istoria evreilor, așa cum ne este ea prezentată de istoriografia și arheologia modernă, nu corespunde acelei versiuni mitice redate de Biblie. Teme centrale ale istoriei relației omului (evreilor) cu Dumnezeu, precum istoria Patriarhilor, exodul, cucerirea Canaanului, istoria monarhică și exilul, ori nu au existat pur și simplu, ori ele s-au desfășurat sensibil diferit față de versiunea biblică a
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
ca în cazul SF-ului. Lumile fanteziei sunt mult diferite, ele fiind marcate de existența magiei și a creaturilor și raselor diferite de om. În scrierile mai recente, omul nici nu mai este amintit. Lumile fanteziei sunt întemeiate pe credințe mitice, iar rasele au rădăcini în mitologiile popoarelor. Dacă vreți, putem privi fantezia ca un ecou al mitologiei. Diferența este că, în fantezie, se pune un mare accent pe poveste și pe personaje, care sunt mult diferite de cele ale literaturii
Fantezie (gen artistic) () [Corola-website/Science/298713_a_300042]
-
clasice” (ne gândim la realism, tradiționalism, prousianism etc.) schimbate mult de cadrul în care se petrec. În fapt, fiecare temă clasică poate fi plasată în acest cadru, căpătând noi dimensiuni, care nu-și au locul în lumea reală. Din dimensiunea mitică rezultă și alte caracteristici definitorii pentru gen. Fantezia se explică prin apel la astfel de mituri și credințe, lăsând mereu loc pentru ca o nouă poveste să fie spusă. O dată ce te-a prins, mereu vei vrea să afli mai mult. Poveștile
Fantezie (gen artistic) () [Corola-website/Science/298713_a_300042]
-
gen științifico-fantezist (science-fantasy) sau fantezie științifică. Majoritatea fiind povești scurte, fantezia științifică nu este atât de dezvoltată, mai ales datorită opoziției dintre genuri. SF-ul explică supranaturalul, pe când fantezia îl acceptă ca magie și îl amplifică, oferindu-i o dimensiune mitică. Arthur C. Clarke considera însă că orice tehnologie destul de avansată din SF poate fi considerată similară magiei din fantezie. Aici se îmbină în fapt cele două genuri. Terry Brooks are poate cea mai frumoasă trilogie științifico-fantezistă, „The Sword of Shannara
Fantezie (gen artistic) () [Corola-website/Science/298713_a_300042]
-
stilul fanteziei: lupta dintre bine și rău, prezentată ca lupta între întuneric și lumină. Abilitățile de Jedi, săbiile laser etc. nu sunt explicate științific: ele pur și simplu există. “Forța” este magia din Star Wars, care conferă lumii un caracter mitic. În comparație, Star Trek folosește o abordare științifică a evenimentelor și a lumii; poate din această cauză nu a fost atât de popular precum creația lui George Lucas. Un minunat exemplu de science fiction este "Dragonsdawn", prima carte din seria
Fantezie (gen artistic) () [Corola-website/Science/298713_a_300042]
-
și câinii" scrie "La Casa verde" ("Casa verde", 1966), un roman care demonstrează influența puternică a lecturilor din William Faulkner în care vede un suflet geamăn. Romanul descrie un bordel ce se numește „Casa verde” și a cărui prezență aproape mitică afectează viețile personajelor. Acțiunea principală urmărește destinul unei fete, Bonifacia, care este cât pe aci să se căsătorească la biserică dar care se metamorfozează în La Selvatica, cea mai cunoscută prostituată din „Casa verde”. Romanul i-a confirmat poziția de
Mario Vargas Llosa () [Corola-website/Science/298707_a_300036]
-
creștinism. Caracterul htonic al zeului a fost evidențiat de anumiți autori antici, precum și de către mulți savanți moderni, care l-au pus pe acesta în relație, pe de o parte, cu Dionis și Orfeu, și, pe de altă parte, cu personaje mitice sau puternic mitologizate, a căror trăsătură principală era fie o tehnică șamanică, fie mantica, fie coborârile în Infern. Mircea Eliade, însă, vede în relatările lui Herodot despre cultul lui Zalmoxis elemente ce îl apropie pe zeul dac de Mistere.
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]
-
a avut loc deoarece nazismul afirma că arienii au fost strămoșii germanilor moderni și, datorită acestui lucru, cucerirea lumii de către Germania ar fi fost dorită și chiar predestinată. Svastica a fost folosită ca un simbol convenabil menit să sublinieze corespondența mitică arian-german. De la Al doilea război mondial încoace, unii occidentali văd în svastică doar un simbol nazist, ceea ce conduce la presupuneri incorecte despre folosirea pre-nazistă și la confuzii în legătură cu statutul ei sacru, religios, în hinduism. Svastica (crucea încârligată, germană: "Hakenkreuz") aparținea
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
Bibliei, pentru că exprimă, potrivit concepției teologice, adevăruri fundamentale despre lume și om: creația, originea și împlinirea ei în Dumnezeu, omul, drama păcatului și speranța mântuirii. Este vorba de mituri, alegorii sau simboluri ale unor adevăruri religioase sau legende. Aceste evenimente mitice sunt: crearea tuturor lucrurilor și a omului de către Dumnezeu și, de asemenea, păcatul omului, care ar fi avut loc la un moment dat în timp, conform mitului. Mesajul care se desprinde din primele 3 capitole ale Genezei, privește, în primul
Adam și Eva () [Corola-website/Science/299679_a_301008]
-
iască infern / locum refrigerii loc de verdeață / de unde a fugit toată durerea / și suspinarea // „Nu poți înota / de două ori / în același / cutremur...“ / Acum și flacără / și în curgerea curgerii. / Punct." («Poarta paradoxală» - BalP, 174). Poetul traversează foarte atent spațiile mitice, surprinzându-le miraculoasele „zone inedite“ și „magnetizându-le“ apoi liric, întru catharsis, urmează traseele misterice / inițiatice ale Făt-Frumosului, până în „mumele“ ideilor și ale nașterilor / morților: "Greul, cățelul-pământului se simte pe el însuși ca o apăsare și răzbit de propria sa
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
condiția umană. Mitul îl învață pe om „istoriile“ primordiale care l-au construit din punct de vedere existențial și tot ce se referă la existență și la propriul mod de a exista. Așa cum arată astăzi, omul este constituit de evenimentele mitice, petrecute în illo tempore. De aici rezultă că ceea ce s-a petrecut ab origine se poate repeta prin forța riturilor, iar cunoașterea a ceea ce s-a petrecut odinioară înseamnă a afla originea lucrurilor. Miturile se comunică neofiților în timpul inițierii lor
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
ajungă el însuși un personaj excepțional, un erou. De aici și rolul extrem de important al cinematografiei care propune asemenea „mituri“ sau rolul mijloacelor de comunicare în masă (scrise, vizuale), la dirijarea opiniei publice, a atitudinii colectivităților. M. Eliade descoperă „comportări mitice“ în chiar obsesia „succesului“ caracteristică societății moderne, care traduce dorința obscură de a transcede limitele condiției omenești („mituri“ minore - starul, automobilul etc. sau „mituri elitiste“ - care se cristalizează în jurul creației - filosofice, artistice, experiențele revoluționare ale artei moderne oglindind, de fapt
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
au fost traduse în numeroase limbi. În anul 1999 primește Premiul Nobel pentru Literatură. Lirica sa abstractă cultivă umorul, expresia șocantă, calamburul. Romanele sale de critică socială sunt novatoare prin tehnica narativă, iar viziunea asupra lumii unește absurdul grotesc cu miticul și arhetipalul. s-a născut în orașul Danzig (actualmente Gdańsk, Polonia). Era fiul lui Willy Graß (n. 1899 - d. 1979), etnic german protestant, și al Helenei Grass (n. 1898 - d. 1954), romano-catolică de origine poloneză. Günter Grass a fost crescut
Günter Grass () [Corola-website/Science/299060_a_300389]
-
preocupărilor politice și juridice, orizontul educațional s-a lărgit considerabil, fără ca respectul față de strămoși, eroi și zei să fie, însă, vreodată abandonat. În Epoca clasică, acolo unde rolul statului ajungea covârșitor, precum în Sparta, valorile se impuneau prin prestigiul lor mitic și prin ascultare de legi; în alte polisuri, în special la Atena, individul avea o libertate de alegere și exprimare mult mai mare. Sparta cultiva valorile războinice ale ascetismului, disciplinei, dezvoltării forței fizice. Astfel, comportamentul militar și social se standardizau
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
de a o termina.» Aceste paradoxuri din opera lui Zola, aceste decalaje evidente între teorie și practică, trecerea sub tăcere a unor caracteristici importante ale artei romanești (de exemplu, absența unor opinii despre transfigurarea realului prin implicarea elementelor fantastice și mitice) au fost de natură să-i facă scriitorului un portret trunchiat și prea simplificat, de care au profitat din plin adversarii naturalismului. Henri Mitterand a scris așadar că « trebuie să-l apărăm pe Émile Zola de el însuși, la fel de bine
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
s-a dezvoltat după ce poemele sale deveniseră celebre, în special în înfloritoarele noi colonii Aeolis și Ionia. Pe scurt, controversa lui Homer a început într-o vreme când adevărata sa istorie s-a pierdut, atunci când el a devenit o figură mitică, un erou eponim sau o personificare a unei mari școli de poezie. Epopeile Iliada și Odiseea sunt sinteze ioniene ale cântecelor eroice și baladelor dintr-o perioadă arhaică, reunind date din stadiul matriarhatului până prin secolul al VIII-lea î.Hr. și
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
Europa: Criticul sloven Janko Lavrin, care a asistat la Revoluția Rusă din 1917 și i-a cunoscut pe Vladimir Lenin, Leon Troțki și alți lideri comuniști, consideră pasajul « profetic prin simbolismul său ». Dostoievski este socotit de asemenea și un scriitor "mitic", la fel ca Herman Melville, pentru modul în care operează cu elemente de folclor și mitologie. Studiul "Mit. Ritual. Simbol. Imagine" de Toporov inventariază folosirea frecventă a numerelor magice (100, 1000, 10000) în romanul "Crimă și pedeapsă", precum și a momentului
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
atleților americani, subliniind cu ironie, uneori chiar cinism, trăsături de caracter. Bob Edgreen a fost însă cel mai cunoscut caricaturist pe teme sportive. Lucrând pentru "New York World", Edgreen a tins să idealizeze personajele sale, reprezentându-le ca pe niște eroi mitici. Linia sa viguroasă cu planuri accentuate complimentau personajul în cele mai multe cazuri. Un alt caricaturist newyorkez de prestigiu a fost Edward Windsor Kemble, cunoscut mai ales din paginile periodicului "Harper"s Weekly". Pe coasta de vest, Dogan a avut câțiva discipoli
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
sau poate chiar o amintire a copilului. Când, la masa de Crăciun, discuțiile sunt acaparate, spre disperarea lui Stephen, de spectrul turbulent al politicii, eroul trăiește o primă decepție care îl propulsează în lumea lipsită de candoare a maturității. Figura mitică a lui Parnell rămâne însă pentru Joyce un simbol strâns legat de perioada idealizată a copilăriei, de „zilele auguste”, așa cum le va numi în "Veghea lui Finnegan". Conform lui William Butler Yeats, literatura modernă a Irlandei începea chiar atunci, cu
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
numită „fruntea mătăsoasă a turmelor” ("Silk of the kine") și „sărmană femeie bătrână” ("The poor old woman"), două epitete caracteristice Irlandei. Două personaje ale povestirii "O mamă" ("Oameni din Dublin"), care satirizează elanul agresiv al Renașterii Celtice, au preluat numele miticei Kathleen Ní Houlihan: tânăra pianistă Kathleen și impresarul ei nepriceput, Mr. Holohan. Evreul Leopold Bloom tinde să fie asociat mai ales cu personajele biblice. În "Eumeu", el este asemeni bunului samaritean, când, ieșind din bordelul Bellei Cohen, „îl scutură pe
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
la Ariel Investments, din 2006, ea însoțindu-l la diverse evenimente, inclusiv la ceremonia 79th Academy Awards din februarie 2007 și la Globurile de Aur 2010. Lucas a fost născut și crescut într-o familie practicantă metodistă. Temele religioase și mitice din Star Wars provin din interesul lui Lucas pentru scrierile lui Joseph Campbell, el identificându-se puternic cu filozofiile religiilor estice pe care le-a studiat și inclus în filmele sale, ca inspirație majoră pentru "Forță". Lucas a afirmat că
George Lucas () [Corola-website/Science/298762_a_300091]
-
(n. 1330 - d. 1383), domn al Țării Românești între cca. 1377 - cca. 1383, este fiul lui Nicolae Alexandru, frate și succesor al lui Vladislav I, identificat de mulți istorici cu legendarul Radu Negru, voievod mitic al începuturilor statului medieval Țara Românească, fondator al instituțiilor acestui stat și prim legiuitor. Discuția despre rămâne deschisă căci, pe baza argumentelor de ordin istoric, nu se pot formula concluzii clare. Asociat la tron probabil începând din 1372, conform părerii
Radu I () [Corola-website/Science/298854_a_300183]
-
de jalnice. Soția sa îl urmează din dragoste și respect. Povestea este foarte romanțată, personajele având o frumusețe și nobilitate sufletească rar întâlnită. Ultimele momente din viața tânărului cuplu sunt pasionale, pregătirile minuțioase în vederea morții fiind prezentate în cel mai mitic și brutal limbaj: “Reiko nu a zăbovit. A văzut înaintea sa doar bucuria de a se alătura în moarte soțului ei. Pe fața bărbatului în agonie se citea ceva inexplicabil, ceva ce ea vedea pentru prima dată. Reiko și-a
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]