5,022 matches
-
Brașov; Noiembrie 3, 1984, Teatrul municipal, Ploiești; Iunie 15, 1985, Teatrul de Nord, Satu Mare; Martie 25, 1987, Teatrul "Mihai Eminescu", Botoșani; Mai 5, 1992, Teatrul dramatic, Baia Mare " Piesa se situează pe o platformă de meșteșug deja cucerită, un studiu de moravuri realizat cu mijloacele unui scriitor satiric pentru care observația de factură etică nu descărnează evenimentele, dar le imprimă o mișcare excentrică, reprezentativă tocmai prin abaterea de la normă. Între deziderate și realități se interpun interdicții rigide ori falsele simboluri ale unei
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
Valah", Giurgiu; Ianuarie 25, 1990, Teatrul de stat, Sibiu În dramaturgia acestui prolific autor, care, în felul său original, face o oarecare concurență stării civile, satira și comedia atârnă pe talger parcă mai greu decât drama. Observator ironic al unor moravuri care se cer incriminate, cu o netă vocație de cenzor al imposturii și al fartiseismului, Tudor Popescu se afirmă și în ipostază de cronicar al unor încleștări dureroase, de anvergură istorică. Urmărind evoluția unui cuplu de-a lungul a două
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
sine îra et studio" ("fără ură și părtinire"), deci recomandarea unei descrieri obiective a evenimentelor că "martor al bunurilor prezente" ("testimonium praesentium bonorum"), Tacit nu s-a putut sustrage tentației de a fi în același timp un critic aspru al moravurilor. Un exemplu constă în caracterizarea părtinitoare a împăratului Tiberius. Opera să istorică are un caracter descriptiv-moralizator, ajungând la o concluzie pesimista, întrucat purtătorii virtuților republicane române devin victime ale tiranilor, iar restul cetățenilor sunt căzuți într-o stare de letargie
Tacit () [Corola-website/Science/302611_a_303940]
-
și prost sfătuită de o rudă pe care o luase cu sine la București. Ea s-a ascuns cu săptămânile în apartamentele sale. Acest lucru a avut numeroase consecințe nefaste asupra imaginii sale publice. În societatea românească, orientalizată, dominata de moravuri ușoare (unde divorțul se pronunța atât de ușor) ea, principesa germana, protestantă, era privită ca o puritană rigidă și frigidă. Circulau foarte multe bârfe, remarci răutăcioase la adresa relației dintre cei doi soți, cunoscut fiind faptul ca relația lor nu era
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
la începutul anului 1925 sosise un bun prilej spre a-i riposta gazetarului social-democrat într-o manieră brutală. Constantin Titel Petrescu, pe atunci avocat și redactor la ziarul “Socialismul” tocmai publicase un pamflet, sub pseudonimul de Stockman, în care ironiza moravurile cazone din Armată. Ministrul de Război se simte ofensat și-l aduce pe autor în fața Curții Marțiale sub acuzația de „ultraj adus armatei”. Cum era de așteptat, magistrații militari, aflați sub ordinea Guvernului, l-au condamnat pe inculpat la un
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
după război. Statele Unite vor accepta un val de imigranți, în special italieni. Anii '20 vor fi dominați de luptele între bandele de gangsteri, din cauza prohibiției. De asemenea, epoca interbelică a fost una de emancipare culturală, marcându-se o schimbare a moravurilor și a modei. Este epoca jazz-ului și a romanțelor. Acum se dezvoltă arta cinematografică, teatrul de stradă și radioul, care vor juca un important rol propagandistic în Germania nazistă. Interbelic este un adjectiv cu sensul general "care are loc
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
și pe 9-12 ianuarie au loc lupte sângeroase în Berlin, iar insurecția spartakista a fost învinsă și liderii spartakisti Rosa Luxemburg și Karl Liebknecht au fost arestați și executați. Reformarea a început să fie aplicată, fiind legalizate sufragiul feminin, liberalizarea moravurilor, politizarea tineretului. Republica a fost constestata însă de represiunea insurecției spartakiste. Regimul a fost determinat să-și asume responsabilitatea Tratatului de la Versailles. Deși a pierdut teritorii, Germania și-a menținut echilibrul și restrângerea teritorială drept efect al accentuării conștiinței apartenenței
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
schismei. Fiind multă vreme duhovnic al familiei regale, a avut influență asupra politicii Casei de Aragon. Ca predicator, a străbătut multe țări (Spania, sudul Franței, Elveția, nordul Italiei) și a dobândit roade bogate în apărarea dreptei credințe și în îndreptarea moravurilor. Într-o biografie a sa se spune că a reușit să le convingă chiar pe doamnele din Liguria să renunțe la coafurile lor nebunești, ceea ce s-a considerat a fi cea mai mare minune a lui. A murit la Vannes
Vincențiu Ferrer () [Corola-website/Science/303274_a_304603]
-
Chasteller, Fabricio - Clélia. "Roșu și Negru" și "Lucien Leuwen" sunt fresce acerbe ale societății sub regimul Restaurației, așa cum indică sub-titlul din "Roșu și Negru" : «Cronica anului 1830»; "Lucien Leuwen" este amplul tablou al Monarhiei din Iulie; "Mânăstirea din Parma" descrie moravurile politice ale monarhiilor italiene din sec.al XIX-lea. Aceste romane au deci o componentă politică nu prin prezența unor lungi reflecții politice (Stendhal refuză un astfel de procedeu comparându-l chiar în romanul "Roșu și Negru" cu o împușcătură
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
în Milano în 1796). "Roșu și Negru" și "Mânăstirea din Parma" conțin și o critică aprinsă a poziției de inferioritate a femeii în epocă (cf. interpretării feministe a romanelor lui Stendhal de către Simone de Beauvoir în "Sexul al doilea"). Descrierea moravurilor în opera lui Stendhal nu se vrea niciodată imparțială ci critică: ea nu este motivată de o voință sociologică ci de dorința de a înlătura aparențele înșelătoare și de a arăta «adevărul, crudul adevăr» (deviza primului volum din "Roșu și
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
timp de război. Cenzorii, care erau doi, erau aleși pentru 18 luni, din 5 în 5 ani, desemnați de comițiile centuriade. Nu dispuneau de imperium, dar întocmeau recesamantul populației, organizau orașul, administrau parțial tezaurul public, întocmeau listele senatorilor și supravegheau moravurile. Censorii erau aleși dintre foștii consuli, despre care se credea că aveau o moralitate ireproșabila. Pretorul era magistrat ordinar, ales de comitia centuriada, deținea imperium, avea atribuții juridice la Romă. Supraveghea procesele și întocmea listele cu jurați. Dispunea de doi
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
forme amestecate, epuizând întreagă gamă a mijloacelor comicului. Prin creația să, a oferit comediei franceze, pornite de la nivelul farsei primitive, al teatrului italian cu măști și comediei de intrigă, valoare autonomă în câteva capodopere prin care a inaugurat comedia de moravuri. Fiu de "Tapissier du Roi" ("Tapițer al Regelui"), Poquelin și-a pierdut mama din copilărie. A fost admis la prestigiosul Collège de Clermont iezuit, pentru a-și completă studiile. Există multe povești despre timpul petrecut la colegiu: se spune că
Molière () [Corola-website/Science/299483_a_300812]
-
renunțat la creștinism. Când a fost emis un nou mandat de arestare împotriva lui, în 1734, el a fugit în Lorena. A scris lucrări ca "Istoria Rusiei în timpul lui Petru cel Mare", ""Secolul lui Ludovic al XIV-lea", "Eseu asupra moravurilor și spiritul națiunilor" și "Scrieri Filosofice". ""Scopul meu suprem"," scria el, în 1739, ""nu este o istoria politică sau militară, aceasta este istoria artelor, comerțului, civilizației - într-un cuvânt, - a minții umane."" Nicolas de Condorcet, marchiz de Condorcet, (n. 17
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
de exemplu, tratează sfârșitul antichității și tranziția la civilizația europeană. Ea indică faptul că toate civilizațiile anterioare - fie că erau greacă, romană sau orientală - erau unitare. Societatea era dominată de un principiu unic, de o singură idee care guverna instituțiile, moravurile și credințele. Unitatea a generat stagnarea. Monotonia a eliminat șansă de progres. CIvilizațiile alcătuite astfel au stagnat și au decăzut. Europa era o antiteză. În epoca modernă, era o mare varietate de principii: puterea spirituală și cea temporală, elementul teocratic
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
eșuează într-o negare a libertății. Libertatea este valoarea cea mai de preț a nobilimii. Însă egalitatea devenea inevitabilă, astfel, consideră necesitatea înglobării ideii de libertate alături de egalitate pentru că democrația să fie regimul politic al viitorului prin dezvoltarea instituțiilor și moravurilor democratice. A pledat pentru instituții democratice pentru că asigurau libertatea. În volumul I a prezentat instituțiile democratice, iar în volumul II, a prezentat moravurile democratice, care indică diferența dintre egalitatea socială și cea politică. Păstrarea libertății în condițiile egalității stă în
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
ideii de libertate alături de egalitate pentru că democrația să fie regimul politic al viitorului prin dezvoltarea instituțiilor și moravurilor democratice. A pledat pentru instituții democratice pentru că asigurau libertatea. În volumul I a prezentat instituțiile democratice, iar în volumul II, a prezentat moravurile democratice, care indică diferența dintre egalitatea socială și cea politică. Păstrarea libertății în condițiile egalității stă în asocierea indivizilor într-o țesătură sau întrepătrundere generală de interese personale, asociate în mii de feluri care asigura stabilitatea societății și libertatea indivizilor
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
este o comedie de moravuri sociale și politice, scrisă de dramaturgul român Ion Luca Caragiale, în anul 1884, publicată în „Convorbiri literare”, XVIII (1885), nr. 11. Comedia este împărțită în patru acte. Textul este conceput ca o succesiune dinamică de replici, iar principalul mod de
O scrisoare pierdută () [Corola-website/Science/298995_a_300324]
-
Timpul", semnificația tipologică a lui Rică Venturiano (8 aprilie 1879). Personajele piesei, așa cum sunt descrise de Caragiale, sunt următoarele: La premieră, comedia a fost învinuită de imoralitate, atât de adversari (Frédéric Damé), cât și de prieteni (Ioan Slavici). Comedie de moravuri, dar și de situații, precum și de caracter, "" a fost considerată de unii contemporani ca o farsă.
O noapte furtunoasă () [Corola-website/Science/298994_a_300323]
-
baruri, teatre, hoteluri de lux), stațiuni balneare pe țărmul mării, constituindu-se în tentații turistice. Amsterdamul este capitala comercială, financiară și culturală, iar Haga, cea politică, aici aflându-se sediul guvernului și parlamentului. Amsterdamul este un oraș foarte liberal în privința moravurilor și a drepturilor omului, orașul bicicletelor și canalelor (“Veneția Nordu-lui”), a galeriilor și muzeelor, dar, mai ales, a celebrelor lalele. Fondat în secolul al XIII-lea (1275) sub numele de Amstelldamme, devine un puternic centru comercial în secolul al XVII
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
al ziarului "L’Ordre" bonapartist, și al ziarului "Le Gaulois" monarhist), si pe «negrul» (scrie o duzină de volume, române și nuvele, pentru diverși angajatori). De abia în cursul anului 1884, cu ocazia unei legături devastatoare cu o femeie de moravuri ușoare, el face un bilanț negativ vieții lui de «ratat», se revigorează în Bretania, si, întors la Paris, își începe dificil «izbăvirea»: de acum încolo își va pune până strălucitoare și de o eficacitate nemaivăzuta în serviciul cauzelor care sunt
Octave Mirbeau () [Corola-website/Science/303956_a_305285]
-
Jurnalul unei cameriste") (1900), în care stigmatizează sclavajul vremurilor moderne pe care îl reprezintă slujitorii și dezvăluie dedesubturile puțin apetisante ale burgheziei ; "Leș 21 jours d'un neurasthénique" (1901) ; "Leș affaires șont leș affaires" ("Banii") (1903), mari comedii clasice de moravuri și de caractere; "Farces et moralités" (1904) ; "La 628-E8" (1907), povestire de călătorie în Belgia, Olanda, Germania al carei erou nu este altul decât un automobil; "Le Foyer", care scandalizează pentru că denunță exploatarea economică și sexuală a adolescenților; "Dingo" (1913
Octave Mirbeau () [Corola-website/Science/303956_a_305285]
-
luni de împăratul Aemilianus, după care a urmat la putere împăratul Valerian care a dus o politică mai tolerantă în privința creștinilor. În aceste circumstanțe, Papa Lucius I a revenit la funcția papală, până la decesul său natural în 254. Deși de moravuri severe, în privința lapsilor, a continuat linia predecesorului său readmițându-i în Biserică după împlinirea pocăinței cuvenite. Nu același lucru însă se poate spune cu privire la disciplina clericilor și în ceea ce privește viața sexuală. Clericilor le-a interzis - sub pedeapsa depunerii - să conviețuiască cu diaconesele
Papa Lucius I () [Corola-website/Science/304315_a_305644]
-
să-i scandalizeze pe supușii săi (odată cu bagajele, Carol și-a adus și metresa Barbara Villiers care avea să devină Lady Castlemaine), Londra i-a făcut o primire călduroasă regelui. Curând, Carol a fost înconjurat de un adevărat harem iar moravurile curtenilor le-au imitat pe cele ale regelui. El a lăsat întreaga putere sfetnicului său din exil, Edward Hyde. Trupul lui Cromwell și a încă câțiva regicizi au fost dezgropate, spânzurate și apoi îngropate la piciorul spânzurătorii. La scurt timp
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
mai gravă decât cea care a dus la căderea imperiului roman Civilizația industrială liberală este sinucigașe tocmai deoarece nu controlează sau controlează insuficient o dezvoltare tehnico-economică cu o "retroacțiune amplicatoare". În plus, liberalismul ecomomic atrage după sine un liberalism al moravurilor, determinat de interesul pe care îl au producătorii de a satisface orice dorințe, fără discernământ. Raymond Ruyer era preocupat de tendințele negative ale societății contemporane, între altele de disgenia pe care o constata. Termenul de "disgenie" a fost introdus de
Raymond Ruyer () [Corola-website/Science/312707_a_314036]
-
Atlanta Constitution", Shockley a intentat acțiune împotriva revistei pentru defăimare, proces pe care l-a câștigat. Ruyer era de părere că societățile contemporane ignorau și chiar acceptau ca fiind de importanță majoră manifestări de ordin demografic: disgenia, scăderea natalității, degradarea moravurilor, înrăutățirea obiceiurilor sexuale, deteriorarea educației și culturii, scăderea bunului gust. În opoziție cu această atitudine, Ruyer le considera un pericol vital de ordin demografic pentru societate. El arăta că este mult mai greu să se alarmeze opinia publică despre desechilibrele
Raymond Ruyer () [Corola-website/Science/312707_a_314036]