5,403 matches
-
era într-o fază instabilă de democratizare și modernizare, în timp ce situația socio-economică și statutul cultural-național ale populației se ameliorau treptat. Primul Război Mondial a dezbinat Imperiul Rus și Marele său Ducat, și a dus la lupte pentru putere între mișcarea muncitorească, cu înclinații de stânga, și nesocialiștii, mai conservatori, în absența unei forțe armate sau polițienești neutre. Declarația de independență a Finlandei din 6 decembrie 1917 nu a reușit să unifice națiunea. Roșii au dus o ofensivă generală nereușită în februarie
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
elite și de intelectualitate. Fennomanii în special doreau să includă oamenii de rând într-un rol apolitic pentru a reduce frământările cauzate de probleme sociale; țăranii și clerul se alăturaseră cauzei oamenilor de rând în fața industrializării pe scară largă. Mișcarea muncitorească, asociațiile de tineret și mișcare moderată au fost la început conduse „de sus”. Condițiile sociale, nivelul de trai și încrederea în sine a muncitorilor s-au îmbunătățit treptat datorită industrializării în perioada 1870-1916 dar, în timp ce nivelul de trai creștea în
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
între săraci și bogați se adâncea vizibil. Conștiința crescândă a oamenilor de rând față de chestiunile politice și socio-economice interacționa cu ideile socialismului, social-liberalismului și nationalismului (Fennomania). Răspunsurile populației și contramăsurile corespunzătoare ale aristocrației au înrăutățit relațiile sociale în Finlanda. Mișcarea muncitorească finlandeză, apărută la sfârșitul secolului al XIX-lea din mișcările populară, moderată și religioasă, precum și din fennomania, avea un caracter naționalist finlandez și muncitoresc. Din 1899-1906, mișcarea muncitorească a devenit complet independentă, dezbrăcată de gândirea patriarhală a stărilor „fennomane”, și
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
nationalismului (Fennomania). Răspunsurile populației și contramăsurile corespunzătoare ale aristocrației au înrăutățit relațiile sociale în Finlanda. Mișcarea muncitorească finlandeză, apărută la sfârșitul secolului al XIX-lea din mișcările populară, moderată și religioasă, precum și din fennomania, avea un caracter naționalist finlandez și muncitoresc. Din 1899-1906, mișcarea muncitorească a devenit complet independentă, dezbrăcată de gândirea patriarhală a stărilor „fennomane”, și era reprezentată de Partidul Social-Democrat finlandez, înființat la 1899. Activismul muncitorilor fusese direcționat atât către opoziția față de rusificare cât și către dezvoltarea unei politici
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
și contramăsurile corespunzătoare ale aristocrației au înrăutățit relațiile sociale în Finlanda. Mișcarea muncitorească finlandeză, apărută la sfârșitul secolului al XIX-lea din mișcările populară, moderată și religioasă, precum și din fennomania, avea un caracter naționalist finlandez și muncitoresc. Din 1899-1906, mișcarea muncitorească a devenit complet independentă, dezbrăcată de gândirea patriarhală a stărilor „fennomane”, și era reprezentată de Partidul Social-Democrat finlandez, înființat la 1899. Activismul muncitorilor fusese direcționat atât către opoziția față de rusificare cât și către dezvoltarea unei politici interne care să abordeze
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
cât și către dezvoltarea unei politici interne care să abordeze problemele sociale, și răspundea cererilor pentru democrație. Aceasta a fost o reacție față de disputa internă, începută din anii 1880, între nobilimea și burghezia finlandeză pe de o parte, și mișcarea muncitorească pe de altă parte, pe marginea dreptului la vot pentru oamenii de rând. Pe lângă obligațiile lor ca locuitori supuși, pașnici și apolitici ai Marelui Ducat, care cu câteva decenii în urmă acceptaseră sistemul de clase ca ordine naturală a vieții
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
sistemul de clase ca ordine naturală a vieții lor, populația începuse să revendice din ce în ce mai zgomotos drepturi civile și cetățenie în societatea finlandeză. Lupta pentru putere între stările finlandeze și administrația rusă furnizase un model și un spațiu concrete pentru mișcarea muncitorească. Pe de altă parte, datorită unei tradiții de cel puțin un secol și datorită experienței în ce privește exercitarea puterii administrative, elita finlandeză se vedea ca putere naturală inerentă în cadrul Marelui Ducat. În cele din urmă, lupta politică pentru democrație a fost
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
aristocrației. În același timp, a escaladat și conflictul între angajatorii industriali și muncitorii lor, industriașii refuzând negocierile colective și dreptul la sindicate care să reprezinte muncitorii; angajatorii dictau contractele care se semnau la nivel personal. Deși procesul parlamentar dezamăgise mișcarea muncitorească, majoritatea din Parlamentul finlandez părea a fi singura cale spre o societate mai echilibrată economic și social. De aceea, muncitorii finlandezi se identificau puternic cu statul lor. Împreună, aceste evoluții politice au dus la condiții care au încurajat o luptă
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
cum ar fi administrația locală și locurile de muncă, și terminând la nivel de cetățeni individuali sub forma unor schimbări și a unor probleme de libertate, responsabilitate și moralitate. Social-democrații aveau ca scop reținerea drepturilor politice deja dobândite ale mișcării muncitorești, și obținerea puterii asupra oamenilor și societății. Conservatorii se temeau să nu-și piardă vechea putere economică și socială. Ambele facțiuni, în cadrul cărora existau grupări ce ținteau supremația totală, au colaborat cu forțele politice corespunzătoare din Rusia, adâncind divizarea națiunii
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
-și piardă vechea putere economică și socială. Ambele facțiuni, în cadrul cărora existau grupări ce ținteau supremația totală, au colaborat cu forțele politice corespunzătoare din Rusia, adâncind divizarea națiunii. Ca o consecință a dezvoltării sociale dezechilibrate și a perpetuării poziționării mișcării muncitorești în opoziție, Partidul Social-Democrat obținuse o majoritate absolută în noul Parlament al Finlandei, la alegerile legislative generale din 1916. Noul Senat a fost format în martie 1917 de către social-democrați și de liderul sindical Oskari Tokoi. Cabinetul său nu reflecta însă
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
trupe rusești în Finlanda. Acolo, la cererea și cu colaborarea conservatorilor finlandezi, Parlamentul Finlandei a fost dizolvat și s-au anunțat noi alegeri. În alegerile din octombrie 1917, social-democrații și-au pierdut majoritatea absolută, ceea ce a dus la radicalizarea mișcării muncitorești și la scăderea susținerii în sânul ei pentru tactica bazată pe mijloace parlamentare. Evenimentele din iulie 1917 nu au adus singure Revoluția Roșie din ianuarie 1918, dar împreună cu evoluțiile politice bazate pe interpretarea de către mișcarea muncitorească a ideilor Fennomaniei și
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
dus la radicalizarea mișcării muncitorești și la scăderea susținerii în sânul ei pentru tactica bazată pe mijloace parlamentare. Evenimentele din iulie 1917 nu au adus singure Revoluția Roșie din ianuarie 1918, dar împreună cu evoluțiile politice bazate pe interpretarea de către mișcarea muncitorească a ideilor Fennomaniei și socialismului din anii 1880, aceste evenimente au fost decisive pentru scopul unei revoluții finlandeze. Pentru a câștiga puterea, socialiștii trebuia să treacă peste Parlament. Prăbușirea Rusiei în Revoluția din Februarie a avut ca rezultat o pierdere
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
și cele parlamentare, la o ședință specială de partid de la sfârșitul lui noiembrie 1917, dar când au încercat să adopte o rezoluție prin care să renunțe total la ideea unei revoluții socialiste în Finlanda, reprezentanții partidului au respins-o. Mișcarea muncitorească finlandeză dorea astfel să susțină o forță militară proprie și să țină deschis și drumul revoluționar. Repercusiunile acestor evenimente au avut efect în viitorul apropiat al mișcării, câțiva lideri puternici luând poziție de partea moderaților sau radicalilor. Lipsa de interes
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
radicalilor. Lipsa de interes a socialiștilor finlandezi față de activitatea revoluționară a fost o dezamăgire pentru Lenin. El și-a pierdut încrederea în ei în decembrie 1917 și și-a îndreptat energiile către încurajarea bolșevicilor finlandezi din Petrograd. În sânul mișcării muncitorești, o urmare mai însemnată a toamnei lui 1917 a fost apariția Gărzilor Muncitorești. Existau circa 20-60 de Gărzi ale Clasei Muncitoare în Finlanda între 31 august și 30 septembrie 1917, dar la 20 octombrie, după înfrângerea în alegerile legislative, Sindicatul
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
dezamăgire pentru Lenin. El și-a pierdut încrederea în ei în decembrie 1917 și și-a îndreptat energiile către încurajarea bolșevicilor finlandezi din Petrograd. În sânul mișcării muncitorești, o urmare mai însemnată a toamnei lui 1917 a fost apariția Gărzilor Muncitorești. Existau circa 20-60 de Gărzi ale Clasei Muncitoare în Finlanda între 31 august și 30 septembrie 1917, dar la 20 octombrie, după înfrângerea în alegerile legislative, Sindicatul Finlandez a proclamat necesitatea înființării mai multor Gărzi în țară. Anunțul a dus
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Sindicatul Finlandez a proclamat necesitatea înființării mai multor Gărzi în țară. Anunțul a dus la un val de recruți; la 31 octombrie, numărul lor era de 100-150, 342 la 30 noiembrie 1917 și 375 la 26 ianuarie 1918. În cadrul Gărzilor Muncitorești, din mai 1917 existaseră două facțiuni: majoritatea erau Gărzi de Securitate; și o minoritate erau Gărzile Roșii, grupări parțial secrete formate în orașele și centrele industrializate, între care Helsinki, Kotka, Tampere, Turku, Viipuri și zona Kymenlaakso, pe modelul Gărzilor Roșii
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
cele Roșii, au impus societății finlandeze o stare de putere duală și suveranitate multiplă, typică pentru preludiul unui război civil. Ruptura decisivă între cele două a survenit cu ocazia grevei generale, când elementele radicale ale Gărzilor Roșii și ale Gărzilor Muncitorești de Securitate au executat mai mulți adversari politici din marile orașe din sudul Finlandei, au izbucnit primele ciocniri armate între Gărzile Albe și Gărzile Muncitorești; în total au murit 34 de oameni. În cele din urmă, rivalitățile politice din 1917
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
a survenit cu ocazia grevei generale, când elementele radicale ale Gărzilor Roșii și ale Gărzilor Muncitorești de Securitate au executat mai mulți adversari politici din marile orașe din sudul Finlandei, au izbucnit primele ciocniri armate între Gărzile Albe și Gărzile Muncitorești; în total au murit 34 de oameni. În cele din urmă, rivalitățile politice din 1917 au dus la o cursă a înarmărilor și la o escaladare a conflictului către un război civil. Dezintegrarea Rusiei a oferit finlandezilor ocazia istorică de
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
politic ale roșiilor și ale albilor având ca urmare un răspuns al adversarilor. Ambele părți le-au justificat prin măsuri defensive, în special susținătorilor lor. La stânga, avangarda războiului din 1918 au constituit-o Gărzile Roșii urbane și radicale, și Gărzile Muncitorești de Securitate din Helsinki, Kotka și Turku; ele îi conduceau pe roșii de la țară, și i-au convins pe acei lideri ai social-democraților care ezitau între pace și război să susțină revoluția. La dreapta, avangarda o constituiau „Jägerii” finlandezi care
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
câștiga cursa de înarmare și pentru controlul orașului vital Viipuri din sud-est. Ordinul de luptă a fost primit de albi la 25 ianuarie, iar roșii au primit ordin să declanșeze revoluția la 26 ianuarie 1918. În aceeași zi, toate Garzile Muncitorești s-au unit pentru a forma Garda Roșie a Finlandei și în turnul Casei Muncitorilor din Helsinki a fost aprinsă lanterna roșie, simbolul loviturii de stat. Pentru a obține arme și pentru a asigura o bază de putere majoră în
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
zonei albe se aflau orașele industriale Varkaus, Kuopio, Oulu, Raahe, Kemi și Tornio; în interiorul zonei roșii se aflau Porvoo, Kirkkonummi și Uusikaupunki. Eliminarea acestor fortărețe era o prioritate pentru ambele armate în februarie 1918. Finlanda Roșie, denumiță și Republica Socialistă Muncitorească Finlandeză, era condusă de "Delegația Poporului", înființată la 28 ianuarie, în Helsinki. Kullervo Manner era președintele și alți delegați erau "Edvard Gylling", "Eero Haapalainen", "Anna Karhinen", "Otto Ville Kuusinen", "Hilja Pärssinen", "Yrjö Sirola" și "Oskari Tokoi". Otto Ville Kuusinen a
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
urma să fie concentrată în Parlament, Senatul jucând un rol mai mic. Propunerea cuprindea un sistem multipartid, libertatea de întrunire, libertatea presei și de exprimare, și folosirea referendumurilor ca mijloc de luare a deciziilor politice. Pentru a asigura puterea mișcării muncitorești, oamenii de rând aveau dreptul la o „revoluție continuă”. Planurile Roșiilor privind proprietatea infividuală erau în contradicție cu cele de societate liberă și „ultrademocratică”; doar statul și administrația locală a comunelor urmau să aibă drept real de proprietate. În agricultură
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
imperiile majore care le subjugaseră. El se aștepta ca, în condițiile politice existente în Europa la începutul secolului al XX-lea, proletariatul din popoarele libere să declanșeze revoluții socialiste și să se unească ulterior cu Rusia Sovietică. Majoritatea membrilor mișcării muncitorești finlandeze susțineau însă independența Finlandei. Bolșevicii finlandezi, influenți, deși în număr mic, favorizau anexarea Finlandei de către Rusia. Chestiunea anexării a fost rezolvată prin înfrângerea Finlandei Roșii. Senatul Finlandei Albe a ajuns să fie denumit "Senatul de la Vaasa" după mutarea sa
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Germania, fiind lăsați acolo întrucât exista riscul să dezerteze și să treacă de partea Roșiilor. Liderii Gărzilor Albe s-au confruntat cu o problemă similară la recrutarea tinerilor în armată în februarie 1918: 30.000 de susținători fățiși ai mișcării muncitorești finlandeze nu s-au prezentat. Conducerea Gărzii Albe nu era nici ea sigură dacă soldații recrutați de pe fermele mici și sărace din Finlanda centrală și nordică au suficientă motivație să lupte împotriva Roșiilor. În consecință, propaganda Albilor promova ideea unui
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
13 aprilie, trupele germane au preluat Piața, „Smolna”, Palatul Prezidențial, și zona Senat-Ritarihuone. Spre sfârșit, "Brigade Wolff" cu 2000-3000 de soldați a intrat și ea în luptă. Unitățile s-au deplasat rapid dinspre nord către estul orașului, pătrunzând în cartierele muncitorești Hermanni, Kallio și Sörnäinen. Artileria germană a bombardat și a distrus Casa Muncitorilor din Helsinki, și a stins lumina Roșie a revoluției finlandeze. Părțile estice ale orașului au capitulat la orele prânzului în 13 aprilie; steagul alb a fost înălțat
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]