5,491 matches
-
sau Varșovia), În districtul Țarskoe Selo (actualmente Pușkin), la aproximativ șaptezeci și cinci de kilometri sud de St. Petersburg (actualmente Leningrad), era cunoscută Înainte de secolul al optsprezecelea sub numele de domeniul Kuroviț, din vechiul district Koporsk. Pe la 1715, fusese proprietatea prințului Alexei, nefericitul fiu al acelei brute, Petru I. O parte dintr-o escalier dérobé și Încă ceva de care nu-mi amintesc au fost păstrate În noua anatomie a clădirii. Am atins cu mâna acea balustradă și am văzut (sau am călcat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
speriat. Dar deși am uitat curând acea noapte lugubră, ciudat, dar tocmai acea noapte, acea imagine multiplă - tremurul, lebădoiul, umflătura - mi-a apărut prima În minte, doi ani mai târziu, când am aflat că Mademoiselle murise. Toată viața se simțise nefericită; nefericirea era elementul ei nativ; fluctuațiile ei, diversele ei profunzimi, numai ele Îi dădeau impresia de mișcare și de viață. Ceea ce mă supără este că sentimentul nefericirii, fără nimic altceva nu este suficient pentru a crea un suflet permanent. Enorma
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Alice În Țara Minunilor, portretul era alcătuit exclusiv din tipărituri. O Întreagă povestire a lui Tolstoi (Stăpân și Om), intrase În alcătuirea feței cu barbă a autorului, care, Întâmplător, avea câteva dintre trăsăturile gazdei noastre. Tocmai ne pregăteam să atacăm nefericitul iepure, când ușa s-a dat de perete și În prag s-a ivit pieziș, cu un zâmbet nătâng pe față, Hristofor, un valet cu nasul vânăt și o broboadă de lână pe cap, ținând În mână un uriaș coș
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ca un frontispiciu gri-apos, al cărei luciu fusese ocrotit, când cartea era nouă, de o foiță de hârtie de mătase. Văd foița dezintegrându-se - la Început fiind prost Îndoită, apoi ruptă - dar frontispiciul Însuși, care fără Îndoială Îl Înfățișa pe nefericitul frate al Louisei Pointdexter (și probabil unul-doi coioți, dacă nu cumva confund cu Împușcătura mortală, o altă povestire de Mayne Reid), a fost atât de mult timp expus imaginației mele Înflăcărate, Încât acum s-a decolorat complet (fiind Însă În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ciudat de hotărât, ca o persoană care părăsește jignit o petrecere. Mai văzusem cai fugind dintr-un loc, dar nu mai văzusem niciodată unul ștergând-o la pas și mirarea mea a crescut În mod plăcut când am recunoscut În nefericitul călăreț pe Mojuhin, pe care Tamara și cu mine Îl admirasem de atâtea ori pe ecran. Filmul Hadji Murad (după povestirea lui Tolstoi despre acea căpetenie vitează care hălăduia călare prin munți) se turna pe pășunile acelui lanț muntos. „Oprește
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
anumită naivitate caracteristică vechii lumi, cum Îi dăruise stiloul lui marca Swan amiralului Jellicoe, care i-l luase cu Împrumut la masă pentru a da un autograf pe o listă de bucate și Îi elogiase penița delicată și fluentă. Această nefericită dezvăluire a mărcii stiloului a fost prompt reflectată În ziarele londoneze printr-o reclamă „Mabie, Todd and Co., Ltd.,“ care cita traducerea pasajului și Îl Înfățișa pe tata Înmânând produsul firmei comandantului-șef al marii flote, sub cerul haotic al
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
știu, zău, care pe care... Doar popa să mă mai dezlege să nu-mi pierd de tot capul, că nu mai răspund de mine! Da... Măritul Domn și-a plecat ochii asupra mea, păcătoasa... Sunt atât de fericită și... și nefericită totodată! Mai... mai bine să mor! Să mor! și o îneacă plânsul. Voichiță! strigă Ștefan sever. Asemenea gânduri nebune nicicând nu voi să mai aud! Doamne! Atâta tinerețe! Ce comoară! Și tu vorbești de... Vorbești prostii! Voichița continuă înfrigurată, tremurând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
așa, Maria?! grăiește Ștefan uluit, cu reproș și tristețe. Și tu mă părăsești... Cu drept cuvânt... Dar... dar nu se poate! Nu! Nu se poate! Maria, cu tristețe, privește în gol, detașată de cele pământești: Semnul nefast al zodiei mele nefericite s-a arătat din prima clipă când am pus piciorul în Cetatea Sucevei. Că s-a cutremurat pământul și s-a prăbușit Turnul Nebuise, zâmbește ea trist, apoi se scutură, înfrigurată. Dar ce vorbe auziți de la mine... Știu Maria...Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Albă. A doua zi, el a murit... Aici e chinul meu: să fac așa fel ca moartea lor să nu le fie zadarnică. Și... și a mea, spune el mai încetișor. Greu drum ți-ai ales, o să te facă tare nefericit. Nu-ți dorești o altă viață? Puțină fericire... Și regii sunt oameni... Fericire?... Cine nu-și dorește? De mă gândesc bine, n-am prea avut parte de ceea ce se cheamă "fericire". Și... și de mi-a fost dată pentru o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Firește. Dar parcă nu atât de mult. Poate pentru că am înțeles că nu poți avea totul. Dumnezeu ne-a dat atâta fericire în căsnicie, încât și-o fi zis: e prea destul pentru ei. De copii e nevoie în căsniciile nefericite. Tot așa îmi explic de ce am rămas, de o bucată de vreme, fără prieteni. Eu, care și la Cluj, și la București, am avut întotdeauna prieteni, eu care - sunt convins de acest lucru - am vocația prieteniei. Se vede însă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
putut face, prin ordin și presiuni de sus, pentru ca, stricând cât mai mult cu putință acest număr, măcar să se atenueze indispoziția și supărarea celor doi, s-a făcut (publicarea, pe prima pagină firește, a inexorabilului mesaj cu care „tovarășul” gratula nefericitul simpozion de la Ateneu, pretinsa telegramă adresată de participanți la simpozion aceluiași etc.). În fine, de voie, de nevoie, „forurile” (un termen pe care îl vom uita cu greu, unul din cei mai odioși din vocabularul „epocii de aur”) și-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
listă, deci mă opresc. Principalul său efort epic, pe care îl numește „capodopera mea”, formulare care-i face pe unii să zâmbească, dar care trebuie înțeleasă ca Meisterwerk, ca probă de promovare meșteșugărească, în spirit medieval de corporație, roman cam nefericit intitulat Noaptea de Sânziene (titlu ocupat definitiv de Sadoveanu și de altminteri de un iz folcloric banal ; mult mai frumos și mai apropriat subiectului e cel dat de traducătorul francez : Forêt interdite), deși cu inegalități și lungimi, e o realizare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de Sus i-a rămas doar numele pe o piatră de mormânt ; tinerei roabe nici atât : „Cum o cheamă pe fată nu știe nici pământul/ Pe care nu rămase dovadă peste ani/ Semn funerar ”. De ce să fi fost scoasă la vânzare nefericita roabă? se întreabă poetul. Nevoie de bani, restricții patrimoniale ? Sigur nu ; nu poate fi vorba decât de gelozia și mânia stăpânei, boierul fiind fără îndoială prea adesea ispitit de trupul tânăr al fetei, asupra căreia are drept la orice. Boureanu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fost atât de distrusă, încât a cerut ca nimeni dintre rude să nu fie de față la înmormântarea mamei sale. Doinița s-a comportat ca o fiară prinsă în capcană, care înnebunită își roade picioarele și orbește înainte de a muri. Nefericita mea verișoară n-a mai putut să împartă această cumplită durere cu nimeni din cei dragi. A făcut din această dramă un motiv de autoflagelare. TANTI FLORICA. În anul 1921 cînd c-a căsătorit mămica, tanti Florica avea 11 ani
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
auzi vocea, a se elibera, lăsând în mine zoaia psihică. Puțin îi pasă dacă mă deranjează în intimitatea mea. Dacă nu răspund, toți mă bombardează cu „mesaje” sau cu scrisori în care povestesc (ca X) despre copilăria lor îmbuibată, dar nefericită. Și asta după ce în timpul zilei i-au vizitat pe psihiatri, exasperându-i fără milă. Acești prieteni sunt „moșteniți” de la René, care-i trata cu ironie și cu eleganta lui artă de mânuitor de sabie verbală. 25 ianuarie Obosită de efortul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Mă gândesc uneori la anul 1973, un an decisiv pentru mine. Inconștient m-am îndepărtat de „tinctura” celor care îmi aduseseră multă suferință. (Tinctura - casa sufletului, Jakob Böhme) Am ocolit locurile și persoanele care au „jucat” în „filmul” suferinței mele. Nefericitele vizite la spitalele unde m-am umilit sângerând până în apropierea morții m-au luminat asupra propriei mele voințe, care se lăsa ușor înlănțuită de tenebroase pasiuni și prietenii dăunătoare. Amabilii doctori și dragele surori medicale care uneori îmi țineau tovărășie
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-mă că voi fi „sinucisă” ca tatăl meu... Uneori am impresia c-o văd chiar aici, în Suedia, cu toate că nu era singura femeie pusă să mă îngrozească și, treptat, să mă facă să-mi pierd echilibrul sufletesc. În trăsăturile unor nefericite femei drogate văd fața plină de durere a lui M., o victimă a unui aparat de teroare criminal. Eu care o consideram ca pe o soră în locul surorii mele, distantă și rece, mândră de inteligența ei, severă când era vorba
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
persoane. Foarte des, cei care au pierdut o ființă iubită povestesc despre moarte ca despre un fenomen plin de coerență - existând deja chiar în conștiința celui care va muri. Tatăl unei cunoștințe vroia să se sinucidă, nemaisuportând viața după o nefericită întâmplare: i se furaseră banii de la poșta unde era casier. Într-o noapte s-a sculat decis să iasă din viață; mai întâi s-a dus la toaletă, apoi s-a întors, așezându-se gânditor pe marginea patului, apoi s-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care a produs un mare dezechilibru în metabolismul ei și, în consecință, în psihicul ei. În plus: îi e frică de soția celui iubit, care cântă și ea în orchestră. Se pare că toată trauma ei a pornit de la îndrăgostirea nefericită, de la iubirea care atacă dreptul, ca să vorbim ca în Vechiul Testament. Dar cum să liniștești o inimă care a luat foc? Numai timpul sau nevederea ochilor celui iubit ar putea diminua febra stârnită între cei doi îndrăgostiți. Cel mai greu lucru
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
amintit, te uimește atât prin prezența sa fizică agreabilă, cu glasul plăcut, egal în toate registrele, cât mai ales prin siguranța muzicală și emisia relaxată, fără pic de efort fizic, făcându-te să urmărești cu plăcere zbuciumatul demers dramatic al nefericitului personaj interpretat.Diana Bucur demonstrează, de la început, multă probitate, alături de celelalte protagoniste pe acest rol: Cristina Simionescu-Sandu și Mihaela Grăjdeanu, cu care formează un trio al sopranelor ieșene, demn de invidiat! Alte Teatre sunt mai puțin norocoase în privința vocilor calitative
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
pasional în ultimul act, tenorul ni se prezintă ca unul care nu gândește doar emiterea sunetelor, ci trăiește cu adevărat stările prin care trece personajul său. Mihai Frunză conturează convingător, de data aceasta, un Germont-tatăl care se zbuciumă pentru soarta nefericiților săi copii. Discursul său muzical este coerent, egal în emisii vocale și firesc în gesticulări în registrul dramatic, deprindere câștigată numai perseverând, având în vedere formația sa inițială de medic, pe care a abandonat-o în favoarea muzicii.Prin siguranța muzicală
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Balș acasă, imediat după slujba de la biserică, și spuneți-i poemul vostru de cavaleri rătăcitori. Zis și făcut. Ne uitam de-a strâmba gâtului la ceasul soborului și l-am fi tânjălit să meargă ceva mai repede, gând prostesc și nefericit în situația unui ceas bisericesc. În fine, a venit ora și noi am bătut la ușa domnului Balș. Ne-a deschis doamna, o femeie grăsuță, în jur de 50 de ani, cu o privire blândă, care foarte binevoitoare ne-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și cei din conducerea Asociației învățătorilor din România, în frunte cu Dumitru Țoni și Theodor Iacobescu. Asociația l-a răsturnat de la putere pe Iorga și guvernul său. Acesta, după ce că nu plătise salariile învățătorilor timp de opt luni a avut și nefericita inspirație să declare:"Învățătorii, cei care poartă ca și Hristos numele de învățător, să umble încălțați cu sandale de lemn, cum a umblat și Hristos". Savantul făcuse, din păcate, o confuzie de așezare geografică. Una era să porți sandale în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mai fi predată În Ucraina. Ion Beldeanu -Slujitorii școlii românești iau atitudine. Isabela Alexandrescu - Noi le lăsăm ucrainienilor Bucovina și ei ne iau Insula Serpilor. Florin Constantiniu - Prețul dureros al naivității și diletantismului. Ion Gherman - Roadele Tratatului cu Ucraina. Herțenii, nefericite victime ale diplomației românești. Mihai Enache - cine se joacă cu soarta țării? Ioan Mugioiu (germania) - Cum Îți așterni, așa dormi. Mihai Chistrugă - Considerente privind minoritatea românească din Ucraina. Ion Beldeanu - Cartea românească interzisă la Cernauți. Ana Dinescu - Liga Studenților cere
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
proști care, când ajung cu treburi la București, trebuie jefuiți în mod obligatoriu. Dacă ești din Iași, și te diagnostichează după vorbă, după port, taximetristul bucureștean se simte obligat să te deplângă, el auzind că în Iași, unde trăiești tu (nefericit ca ieșean și client nefericit al lui), primarul a dispus ca taxiurile să aibă toate o singură culoare, să aibă aparate de contabilizat. "Nebun, domnule", te consolează taximetristul bucureștean. Tu, ieșeanule, să taci, să fii prudent, să nu îndrăznești să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]