5,657 matches
-
20 de pagini, prețul ei rămânând neschimbat, cum a fost în cazul cu numărul 2 din 6 martie 1927, când au publicat articole nume noi - (Pr. I.Bucevski - „Răutatea desfrânării”; Pr. I. Coclici - „Din isprăvile sectarilor”; rubrici inovatoare: întoarcerea rătăciților; nenorocirea alcoolului; De toate; Un dar..., Cărți folositoare pentru popor, dar și un titlu în chenar negru, prilejuit de trecerea la cele veșnice a părintelui Gavril Boca din Straja. Pagini cu titluri încadrate în negru a oferit Credința și la moartea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Petrescu. La Cernăuți își făcea prezența literatura promovată de Tristan Tzara (Dadaismul), de Emil Cioran (Existențialismul), Mircea Eliade, Eugen Ionescu. Presa din Cernăuți a avut spontanietate, instinct patriotic, determinare națională, chemare a opiniei publice alături de ea, dar mai ales greutăți, nenorociri, sacrificii de tot felul, purtători de excese în exprimare și luptă. Condusă de personalități cu însușiri și simțăminte alese, publicistica și-a adus din plin contribuția la crearea și consolidarea statului român, la soliditatea bazelor sale instituționale, la imprimarea valorilor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
scrisori!... Alaltăieri am scris cinci, ieri nouă, azi sunt deja la a șasea - și mai am încă un teanc întreg la care trebuie să răspund. Este o manie a mea, care mă costă mult: îmi place să primesc «corespondență». Din nenorocire, primesc nenumărate scrisori neinteresante, de la necunoscuți care-mi cer întrevederi pe chestiuni de etnologie, psihologie etc. - și mă apăr cum pot, mă apăr, mai ales mințind. Notez acest amănunt ca să anulez aproape 90 la sută din corespondența mea. Nu o
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și la vârsta mea a trebuit să predau (într-o a treia limbă!) cinci luni pe an. Aș fi putut trăi liniștit și sărac, dar demn la Paris. Ah! Destinul*!... Nu voiam să rămân mai mult de patru ani - dar nenorocirile s-au abătut asupra familiei noastre (cea din urmă: mama lui Christinel a murit în martie 1963; Chrșistinelț a putut să se ducă și să rămână alături de ea două săptămâni, în timpul agoniei). Nu am dreptul să mă gândesc doar la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
inițiative. Cât despre popoarele din Balcani, care secole la rând (și, de fapt, în întreaga lor existență) nu au simțit niciodată ce este libertatea și propria lor alegere, pentru care „istoria” este totuna cu opresiunea suzeranilor și cu propria lor nenorocire - pentru ele este imposibil ca istoria să aibă semnificație, astăzi mai puțin decât oricând. Sens are doar ceea ce eludează categoriile istoriei, anume puterile veșnice, care se manifestă în mituri și povești, poezie și muzică; iar în ceea ce privește religia, la aceste popoare
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lui. Scriitorul nu ca scriitor, ci ca simbol al onoarei naționale". Rămîne să ne deparazităm de această nouă mitologie propovăduită aproape cinci decenii de propagandă comunistă, de la A. Toma la A. Păunescu și retur. Cu luciditate și detașare, să înțelegem nenorocirea care s-a abătut asupra literaturii noastre și să ne eliberăm de fantomele grotești ale unui trecut care ne urmărește încă. (Caietele de la Durău, nr. 6, septembrie, 1998) CUM ÎȘI CÎNTAU POEȚII CONDUCĂTORII COMUNIȘTI Timp de aproape cinci decenii, poeții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
te imunizează, nu poți fi supus presiunilor, nici ademenit, nu au ce-ți lua, nu au ce-ți oferi. Ultima soluție, a lui Winston Churchill și Vladimir Bukovski este, cum o rezumă monahul de la Rohia: În prezența tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, năpastelor, primejdiilor nu numai că nu te dai bătut, ci dimpotrivă scoți din ele pofta nebună de a trăi și de a lupta". Premierul britanic, în 1939, îi declara Marthei Bibescu: "Va fi război. Praf și pulbere se va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Iași, pe 11 iulie 1950 va fi arestat cu o parte din grupul lor. Cum știau ce-au făcut, au recunoscut tot, astfel au scăpat de bătaie. "Mai tîrziu, la Pitești, recunoaște compozitorul, această mărturie avea să-mi aducă multă nenorocire". Va fi condamnat la 5 ani și, în ianuarie 1951, ajunge la Pitești, moment în care reeducarea se afla la apogeu: Într-una din zile au năvălit în camera noastră niște indivizi înarmați cu ciomege și au început să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
credincioși oameni ai țării. Înțelegîndu-și trădarea, Iuda s-a spînzurat. Cei care au trădat România și s-au vîndut URSS-ului și comunismului pentru niște arginți nu s-au spînzurat, ci au condus statul. Trebuie să răspundă! Nu pentru răzbunarea nenorocirilor noastre, ci pentru a se înțelege, o dată pentru totdeauna, că principiul "după faptă și răsplată" funcționează". Alexandru Constantinescu (n. 1930), profesor, a făcut parte din Gruparea albastră, relatează cam aceleași lucruri spuse și de Gheorghe Anghelache. L-a avut ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
etic în care ne aflăm. * Termenul lustratio (purificare) vine din latină și era folosit în evul mediu cu trimitere la un sacrificiu sau la o ceremonie prin care erau purificate orașele, ogoarele sau populațiile contaminate de criminalitate, boală sau alte nenorociri. Proiectul Legii lustrației, ce se inspiră din Declarația de la Timișoara, prevede limitarea accesului la demnități publice al celor care au făcut parte din structurile de partid și din aparatul represiv al regimului comunist. Sînt vizați cei care au deținut următoarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și vibrînd de durere. Sintetic, din depoziția monahului vom afla cauza arestării întregului lot din nesăbuința de a fi citit o carte, Ispita de a trăi a lui Cioran să fi știut, să fi realizat autorul trăitor la Paris ce nenorocire, ce prăbușire de destine a provocat simpla lectură în Țară a unui volum scris de el!? Puțin probabil. Cu textul pregătit din timp în celulă, Steinhardt îl va expune fără a-și face iluzii: "Faptele fiind ceea ce sînt, se cade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
deosebite, fiecare cu însușirile ei, este o nerozie, și se referă la țigani. În absența sacrificiului vom fi lipsiți de uneltele construcției, nu putem edifica (Meșterul Manole). Toți avem dreptul la fericire, dar, atenționează marele rus Dostoievski, nu întemeiată pe nenorocirea altuia. Fericirea trebuie inventată de fiecare pe cont propriu, prin mijloace originale, de unde și caracterul reprobabil al crimei, furtului, adulterului, înșelăciunii, denunțului; în toate acestea fericirea e obținută de la altul, e luată. Crima e parazitară". Steinhardt consideră că taina finală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ascultarea. Ni se oferă o clară lecție de simplicitate și realism. Un catehism steinhardtian: "Creștinismul, școală perfectă a contradicției și paradoxului, cea mai dialectică dintre concepții. Prima datorie a creștinului: a fi fericit. Prima datorie a creștinului: a simți adînc nenorocirea condiției omenești. Ieșirea din dilemă: soluția dogmatică: credința în transfigurare și înviere. Creștinul (sau omul e totuna) se cuvine a fi zîmbitor, tolerant, rațional, degajat, convins de relativitatea celor lumești; deci nițel sceptic și foarte îngăduitor; și totodată știind că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
femei? Da, dar nu știu ce se petrecea acolo, la femei, era o aripă separată. Mi se creau posibilități de astea, să mă întîlnesc cu femei, de acolo din spital, dar nu cunosc amănunte despre cercetări. N-am putut să descopăr. Erau nenorociri și la femei, pentru că se auzeau zgomote, urlete, dar noi ziceam că femeile sînt mai așa, mai zgomotoase. Și acolo se auzea. Ce alte metode de tortură ați mai folosit dumneavoastră? Metodele erau clasice la ei, devenise așa, clasice. Toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Ar trebui să vrea". Se crede în parte salvat pentru că n-a mers pînă la capăt: Se putea întîmpla, la mine, să merg pînă la capăt. Dacă nu se întîmpla să mă ia tata la el, să ajung să fac nenorocirea care am făcut-o, dacă nu făceam nenorocirea care am făcut-o, să-l omor pe el, eu mergeam pe drumul ăsta înainte, și eram foarte nenorocit". Nu se înțelege prea bine cum ar fi fost mai nenorocit decît este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
salvat pentru că n-a mers pînă la capăt: Se putea întîmpla, la mine, să merg pînă la capăt. Dacă nu se întîmpla să mă ia tata la el, să ajung să fac nenorocirea care am făcut-o, dacă nu făceam nenorocirea care am făcut-o, să-l omor pe el, eu mergeam pe drumul ăsta înainte, și eram foarte nenorocit". Nu se înțelege prea bine cum ar fi fost mai nenorocit decît este. Nenorocit la el înseamnă criminal? îl întreb. Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
noi muncim, nu gîndim. Dar el nu gîndește? Eu sînt prost, am fost de acord cu sculați voi oropsiți ai vieții, voi osîndiți la foame sus, cum era sloganu, versurile alea, cine le-a scris, al dracu, că incitau la nenorocire, voi osîndiți la moarte, și așa mai departe, rob cu rob să ne unim, să facem pe dracu, dușmanii poporului să-i zdrobim, pînă la unu să piară. El nu se gîndea ce era acolo? Numai ăla cu sfîntă tinerețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
inclusiv condamnarea la moarte sau uciderea celor mai curajoși, cum a fost cazul inginerului Gheorghe Ursu; distrugerea patrimoniului istoric și cultural prin demolările din anii 1980 impuse de grandomania dictatorului; dispariția unor sate în numele politicii de "sistematizare" a zonelor rurale; nenorocirile provocate de aplicarea "politicii demografice" (1966-1989); înfometarea populației prin aplicarea unor norme aberante de "alimentare rațională"; frigul, mizeria, disperarea izvorîte din degradarea fizică la care regimul comunist a condamnat întreaga populație; menținerea puterii comuniste prin promovarea mizeriei materiale și morale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
retrag și ei prin țintirime), nu a fost "supărat" de nici o instanță postrevoluționară, fie și după condamnarea comunismului la cea mai înaltă tribună, pentru sentințele la sute de mii de ani de detenție asupra unor oameni nevinovați care au avut nenorocirea de a trăi sub dictatura bolșevică. Martorul acuzării va fi un voluntar cu care victima, deși coleg de facultate, nu a discutat niciodată, fapt care nu-l împiedică pe studentul-muncitor (unul dintre cei doar cu cîteva clase, dar devotat cauzei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acum, nimeni nu mă știe și nu stă să afle cine sunt, sunt Cristian Vasile și-atât. Ei nu știu că marele Cristian Vasile le are și el pe ale lui, dacă le-ai spune că mă doare burta, mare nenorocire ar fi. Nici nu-s om pentru ei, pentru ele. Se apropie de mine ca de un zeu, nu ca de un bărbat. Care ar vrea și el să fie mângâiat, dojenit, ascultat, nu, mamă ? — Dar nu tu ai vrut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ar fi dus să o atingă pentru ultima oară și să-i lase un gând bun Reginei Maria. — Cristian ! strigă tare cineva din spatele său. Cristian ! La câțiva metri, un domn înalt, elegant, alerga spre el. Era Moscopol : — Cristian, ai auzit nenorocirea ? — Ce nenorocire ? ! — Avionul lui Fernic ! Eu trebuia să-l iau de la aeroport... — Ce s-a- ntâmplat cu avionul ? se albește imediat Cristi la față. — N-a ajuns niciodată la Băneasa. Am tot așteptat cu speranță până în ultima clipă. A fost lovit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dus să o atingă pentru ultima oară și să-i lase un gând bun Reginei Maria. — Cristian ! strigă tare cineva din spatele său. Cristian ! La câțiva metri, un domn înalt, elegant, alerga spre el. Era Moscopol : — Cristian, ai auzit nenorocirea ? — Ce nenorocire ? ! — Avionul lui Fernic ! Eu trebuia să-l iau de la aeroport... — Ce s-a- ntâmplat cu avionul ? se albește imediat Cristi la față. — N-a ajuns niciodată la Băneasa. Am tot așteptat cu speranță până în ultima clipă. A fost lovit de trăsnet
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sume Rușilor ca „despăgubire de război”, dar firmele sovietice s-au implantat brutal În centrul economiei noastre slăbite de un lung război, spoliindu-ne de singurele noastre certe valori - de la petrol, cărbune și aur, la grâu, porumb și radiu. Dar adevărata nenorocire nici nu a fost cea de natură „fizică”, oricât de dureroasă, ci uimirea, stupefacția păturilor intelectuale, dar și a celor largi, că va trebui să ne schimbăm structura statală În mod radical și profund reacționar față de tradiția și credințele noastre
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
exilul era o formă a unei ciudate victorii, a capacității unor indivizi de a scăpa din „lagărul tiraniei”, roșu sau negru, fascist. Nu discut aici cine are dreptate, Grecii, care făceau din fuga de polys sau din alungarea cuiva o nenorocire, sau noi, care ne apărăm azi dreptul la liberul arbitru și demnitate umană. De altfel, am specificat mai sus, pare-mi-se că există Întrebări la care nu se poate răspunde pe loc, oricât am fi de „deștepți” sau antrenați
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cum spuneam mai sus, doar naivii sau ne-informații pot crede că Ceaușescu și camarila lui se bazau numai pe poliție și pe frica organică, „istorică”, a Românilor! Nu, Ceaușescu a fost un formidabil manipulator de oameni și conștiințe, spre nenorocirea și Întârzierea noastră gravă În istorie și spre nefericirea lui; de la asmuțirea „masei” contra vârfurilor, contra elitei culturale și științifice - lucru pe care Îl fac și azi, cu „succes”, unii ziariști primiți În primele fotolii la televiziune și În dezbateri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]