7,995 matches
-
pătrunzând în încâlcitul labirint de canale năpădite de gigantice tăvi verzi - nuferii Victoria regia - și de armate de plante agățătoare ce păreau că se sprijină de suprafața liniștită a apei, înaintând așa de în față, încât de pe mal devenea cu neputință să descoperi unde începea uscatul. Pe alocuri, nuferii se îndeseau atât de mult, încât la prova caiacului nu se întindea decât un gigantic strat cu aparență compactă, deschizându-se lin la bătaia ritmică și domoală a padelei pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de loviturile disperate de coadă ale caimanului, care făcuse o săritură de peste un metru, ca să dispară în adânc. Harponul se duse după el și, în urmă, funia lungă care se desfășura la provă cu o asemenea repeziciune încât devenea cu neputință să o urmărească cu privirea. Încercând să contrabalanseze, își scoase maceta ascuțită, gata să taie funia la cel mai mic semn de primejdie, dar nu a fost nevoie și, după câteva clipe, totul s-a liniștit. Marele caiman se odihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ca și cum ar avea relații cu una dintre acele maimuțe mari cărora le făcea plăcere, în grădinile zoologice, să-și arate fundurile roșii la public. Încercă să se concentreze asupra cărții pe care o avea în mână, dar îi fu cu neputință și se strădui să-și amintească tot ce îi povestise părintele Carlos despre femeile yubani: În trib, sunt socotite drept câini, îi explicase preotul. N-au nici un fel de drept, dar în schimb, obligațiile lor sunt multe... Să dea naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de triburi sălbatice care preferau să se ascundă în adâncurile selvei amazoniene, decât să accepte un singur beneficiu care ar cere, în schimb, un preț de vreun fel oarecare. Părintele Carlos îi atrăsese atenția că firea specifică indianului făcea cu neputință orice fel de comerț regulat cu ei. Misionarul venea cu daruri pentru trib, își oferea cadourile și aștepta ca, în schimb, indianul să-i acorde atenție atunci când îi vorbea despre Dumnezeu și despre suflet. Indianul accepta darurile, dar nu asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
autobuze, cu luminile încă aprinse, și oameni somnoroși își făcură apariția la colț de stradă - cu capul plecat și aduși de spate - tremurând de frig, prost dispuși că au trebuit să părăsească patul. Își amintea acea senzație de amărăciune și neputință, de frig, somn și mânie, blestemând cu anticipație următoarele zece ore, ore de efort, de deprimare și de umilințe... Orele cele mai îngrozitoare pe care Creatorul le-a lăsat pe Terra. Își aminti apoi asfințiturile de soare pe lagună, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
șosea și să atragă capital străin care ne este absolut necesar în vederea impulsionării dezvoltării noastre. După cum veți înțelege, nu trebuie să mă împotrivesc liniei guvernamentale și partidului meu. Făcu o pauză și își deschise brațele într-un gest exagerat de neputință: Din nefericire, încheie el, nu pot face nimic pentru dumneavoastră. — Dar în ziua când vă veți asuma puterea... Veți lua o hotărâre? — Nu în primul an, bineînțeles. Dacă - așa cum presupuneți dumneavoastră - ajung la putere. Voi avea nevoie de anul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și așa, n-ai vrut-o decât după ce a murit. De ce? De ce întotdeauna prea târziu...? Închise din nou ochii și se culcă istovit, ca și cum i se sfârșiseră toate puterile. — Cum de știe toate astea...? José Correcaminos făcu un gest de neputință: — Este huayahuasca cea care vorbește pentru el, pentru că el n-a vorbit niciodată decât limba noastră. — Nu e cu putință! Se sprijini de unul din trunchiurile ce susțineau coliba și îl privi pe cel care dormea. Mai mult decât vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
întoarse spre oamenii lui și începu să vorbească în graiul yubani, încet, mișcând des din mâini, arătând spre tabără și spre râu, atingând întruna sarbacana lui Kano și tărtăcuțele uscate care conțineau curara. Studiară chipurile războinicilor, dar le fu cu neputință să ghicească ce se petrecea în mințile lor. Stăteau nemișcați și atenți și se putea spune că atât timp cât a durat discursul lui José Correcaminos nu li s-a mișcat un mușchi din trup. Se lăsă o lungă tăcere. Deodată, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nu-ți face iluzii! Ouă prăjite? Da, te rog... Atunci, de cine? — N-am nici cea mai mică idee... Deodată, se opri cu tigaia în sus, ca și cum l-ar fi străfulgerat un gând. Nu! negă el cu hotărâre. E cu neputință...! E imposibil. Pentru Dumnezeu cel sfânt...! îl imploră Inti. La ce te gândești? Îl privi stăruitor: — Epidemie... arătă de jur-împrejur cu un gest larg. Sunt în stare să contagieze toate astea cu gripă, pojar sau tuberculoză... — Nu, pentru Dumnezeu! — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de admis ca vicepreședintele zonal al unei companii precum „Southern Mining“ să ignore așa ceva. Îl privi stăruitor. Ridică din umeri. Credeți ce doriți, spuse el. Care sunt condițiile? — Cele din totdeauna... Să nu se deschidă șoseaua aceea... — Asta e cu neputință. Avem nevoie de șosea ca să extragem cupru din Masivul Papagalilor. — Construiți-o pe la poalele Anzilor. — Asta e o hotărâre pe care trebuie să o ia Ministerul Transporturilor. Să nu pierdem timpul, Mr. Stevens, îl întrerupse el. Toți știu că, în definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Un gând necultivat pe partea stângă? Dar... dacă scapi de grija mea întâi, Cu cine cânți sonata nimănui? Călăul meu cu mâini întortocheate, Ce paloș greu, ce stele înclinate! Ce strigăt orb și câtă biruință În taină-ai încrustat, o, neputință! Dar n-ai înfrânt decât un fel de scut... Doar replica în care n-am crezut.
Neînfrânt. In: Cântec pentru mai târziu by Mariana Eftimie Kabbout () [Corola-publishinghouse/Imaginative/469_a_762]
-
trebuie să fie mari, nu? După felul în care l-ai îngrijit. Și mai e și slujba ta, desigur. Am fost concediat acum două săptămâni. Alice, nu mai am serviciu, i-a spus Hugo întorcându-și palmele în semn de neputință. Alice l-a privit disperată. —Așa că probabil că ai dreptate, a zis Hugo cu o obrăznicie forțată. Nu are nici un rost. Asta a fost. Aici ne luăm adio. Alice s-a repezit către el și i-a atins obrazul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
încă proaspătă de pe mormânt, cu brațele grele atârnându-i pe lângă trup,neputincios la frământarile tatălui său. Și, cât ar fi vrut să-l atingă, să-i ostoiască durerea, dar mâinile nu-l ascultau... Stătea lângă dânsul împietrit de durere și neputință. Cel puțin o vorbă de mângâiere să-i fi spus, dar nu putea, glasul nu-l asculta. Când dădu să vorbească, ziduri chinezești se înălțau între ei. ...Și, doar, în urmă cu aproape trei luni, înainte de Sfânta Maria-Mică, de ziua
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pădurile lui de gânduri, apar două ipostaze, două reprezentări ale ”eului” său; o imagine a avântului spre înalt și o imagine a tendinței de coborâre în adânc, imagini antagonice dar de nedisociat una de cealaltă. Sufletul său era bântuit de neputința de a regăsi o bănuită viață veșnică în lumină. - Există o scânteie în noi, după existența fizică! Își zise el. Diverse religii văd în felurite feluri viața ”de dincolo”... Știința încă n-a dovedit existența vieții ”de dincolo”. Ce este
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
care pumnul destinului tescuiește timpul într-o lacrimă ca de spirit. Focul lăuntric s-a potolit. Simțea că înțelege si cunoaște... necunoscutul. Nu erau gândurile lui, pătrunsese acum lăuntric gândurile rânduite de-alungul creierilor... Nu-l mai mărgineau pereții lui strâmți. Neputința înțelegerii pe cale rațională... semnifică intrarea în adevărata viață, viața cea veșnică, fără despărțire, fără spații fără timp, în nemărginire. Fiecare urcă Golgota pe propria cărare, într-o călătorie dramatică spre întâlnirea cu Dumnezeu. Prin iubire omul e legat de Dumnezeu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sfârșitului de noapte și plecă de la fereastră. În dreptul oglinzii se opri și se privi... Trebuia să se vadă... Își examina îndelung fața palidă ca de mort... Apoi după o clipă, murmură rar pe un ton, al cărui amărăciune, e cu neputință de redat în cuvinte. -... Nenorocită făptură e omul... tare nenorocită!... și, încet, se lăsă să alunece în pat. Se simțea ca o floare tăiată... un ram rupt dintr-o tulpină neștiută... Și, în ochi îi licări acea flacără mistuitoare, care
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
plesnești de sete că nimeni nu răspundea la bătăile din ușă decât cel mult cu un «ai răbdare». Din păcate, am ajuns la Brașov noaptea. Ne-am dat seama că, chiar dacă părinții Luciei se aflau pe peron, le era cu neputință să-și vadă fiica. Ne-am gândit s-o facem vizibilă și tot timpul cât a staționat trenul În gară, am aprins chibrituri lângă chipul ei. În nimbul de lumină format din flăcările chibriturilor aprinse, chipul Luciei părea ireal de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
la cuțit și să se Întrebe, scărpi- nându-se În cap : asta ce naiba e ? Și să-l arunce cât colo. Dar eu nu am făcut deloc asta În anii care au urmat lovitu- rii nebunului, ci am preferat să adâncesc cercul neputinței. „Așa e legea“ - Îmi răsună Încă În urechi cuvintele lui roibu. Dar ce Înseamnă legea umană, până la urmă ? CĂci oriunde În lume legea umană devine insignifiantă În fața unor legi mai presus de Înțelegerea omenească, parte dintr-o logică supraumană, care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Întrebat eu. Femeia care s-a oprit În fața blocului, În timp ce mă jucam, ca să Îmi spună, de față cu prietenii mei de la bloc, că nu eram copilul părinților mei, ci un copil de la țară, a cărui mamă murise, uimirea mea mută, neputința mea ? Tata nu spuse nimic, doar privi În podea. — Dar rușinea ta de a-ți fi dat copilul ? Ca să-mi fie mie mai bine ? Cum poți să te minți În așa hal ? Nu te-ai gândit decât la tine ! — Nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mea e Închisă, dar prin pereții subțiri ai blocului vocile se aud de parcă ar fi În aceeași cameră. Încerc să adorm. mă fac din ce În ce mai mică sub plapumă, Îl strâng În brațe pe Ursache cu un amestec de teamă, revoltă și neputință. Cum pot niște oameni mari să se comporte așa unul cu celălalt ? Și cine ? Proprii mei părinți ! Cerul se prăbușește peste mine. Îmi trag plapuma peste cap și plâng. lumea se face din ce În ce mai strâmtă, ca un ciorap care a intrat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
spre românia, unde nu există pentru omul de rând mulțumire mai mare decât să moară capra vecinului. Plecasem din românia pentru că simțeam că mă sufoc. Purtam tricouri cu „i have no future in this country“. Sentimentul de apăsare și de neputință se amplificase În ultimii doi ani de București, culminând cu hotărârea de a căuta o bursă În străi- nătate, nu pentru a pleca definitiv, ci pentru a putea respira o gură de aer proaspăt și a mă scutura de marasmul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mirat la cuțit și să se întrebe, scărpinându-se în cap : asta ce naiba e ? Și să-l arunce cât colo. Dar eu nu am făcut deloc asta în anii care au urmat loviturii nebunului, ci am preferat să adâncesc cercul neputinței. „Așa e legea“ - îmi răsună încă în urechi cuvintele lui roibu. Dar ce înseamnă legea umană, până la urmă ? Căci oriunde în lume legea umană devine insignifiantă în fața unor legi mai presus de înțelegerea omenească, parte dintr-o logică supraumană, care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
întrebat eu. Femeia care s-a oprit în fața blocului, în timp ce mă jucam, ca să îmi spună, de față cu prietenii mei de la bloc, că nu eram copilul părinților mei, ci un copil de la țară, a cărui mamă murise, uimirea mea mută, neputința mea ? Tata nu spuse nimic, doar privi în podea. — Dar rușinea ta de a-ți fi dat copilul ? Ca să-mi fie mie mai bine ? Cum poți să te minți în așa hal ? Nu te-ai gândit decât la tine ! — Nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mea e închisă, dar prin pereții subțiri ai blocului vocile se aud de parcă ar fi în aceeași cameră. Încerc să adorm. mă fac din ce în ce mai mică sub plapumă, îl strâng în brațe pe Ursache cu un amestec de teamă, revoltă și neputință. Cum pot niște oameni mari să se comporte așa unul cu celălalt ? Și cine ? Proprii mei părinți ! Cerul se prăbușește peste mine. Îmi trag plapuma peste cap și plâng. lumea se face din ce în ce mai strâmtă, ca un ciorap care a intrat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
spre românia, unde nu există pentru omul de rând mulțumire mai mare decât să moară capra vecinului. Plecasem din românia pentru că simțeam că mă sufoc. Purtam tricouri cu „i have no future in this country“. Sentimentul de apăsare și de neputință se amplificase în ultimii doi ani de București, culminând cu hotărârea de a căuta o bursă în străinătate, nu pentru a pleca definitiv, ci pentru a putea respira o gură de aer proaspăt și a mă scutura de marasmul unei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]