5,043 matches
-
decenii până prin vremea lui Dioclețian La Tzipori s-a refugiat și familia de preoți (mishmoret cohanim) Yedaya sau Amok. În luna iulie 351 a izbucnit lângă Tzipori "revolta din vremea lui Gallus". Împăratul din răsărit,Constantius Gallus a trimis o oaste care a reprimat-o. Orașul a fost distrus dar apoi reconstruit iarăși. Din perioada romană s-a prezervat ruinele sistemului perfecționat de aprovizionare cu apă și un teatru. Evreii au continuat să aibă o pondere însemnată în oraș în cursul
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
turcilor, cu sfatul, înțelegerea și hotărârea tuturor creștinilor, de vreme ce ceilalți regi și principi catolici își petrec timpul numai în trândavii sau în războaie civile. Despre bătălia de la Vaslui: " Marți, în 17 ianuarie, Ștefan, voievodul Moldovei, înfrânse într-un mare măcel oastea de 120.000 de oameni a lui Mahomed, căruia îi dăduseră și muntenii ajutor, după ce le supusese țară. A dat Ștefan această luptă lângă mocirla Racovăț și răul Bârlad, cu oastea să și cu 5.000 de secui, a căror
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
ianuarie, Ștefan, voievodul Moldovei, înfrânse într-un mare măcel oastea de 120.000 de oameni a lui Mahomed, căruia îi dăduseră și muntenii ajutor, după ce le supusese țară. A dat Ștefan această luptă lângă mocirla Racovăț și răul Bârlad, cu oastea să și cu 5.000 de secui, a căror țară, rupând-o din regatul Ungariei, și-o supusese sieși. Dar învingerea a costat și pe ai săi; căci toate șirurile dinainte, în care se aflau și secui, fură zdrobite de
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
a strâns în grabă 3.000 de călăreți cu care s-a îndreptat înspre Tesalia, în sud. În ciuda rugăminților nobililor care doreau o cale diplomatică de a-i împăca pe beligeranți. În fruntea celor 3.000 de călăreți, Alexandru găsește oastea tesaliană staționând în trecătoare dintre muntele Olimp și muntele Ossa. Acesta dă ordin oamenilor săi să treacă muntele Ossa, obligându-i pe tesalieni să se predea și să se alăture campaniei sale de pedepsire. Continuându-și drumul spre sud, spre
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
pentru a înăbuși revolta iscată de tribali (trib ce domina sudul Serbiei și vestul Bulgariei de astăzi). Langarus, conducătorul agrianilor (trib tracic ce stăpâneau o zonă restrânsă din teritoriul Bulgariei moderne) și bun prieten al lui Alexandru, i se alătură. Oastea macedoneană a mărșăluit până la muntele Haemus, unde zărește o garnizoană tracă. Tracii creaseră o palisadă din care răsturnate pentru a împiedica o înaintare rapidă a forțelor Macedoniei. Alexandru a poruncit înaintarea cavaleriei grele pentru a distruge elementul de fortificație. După ce
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
întoarcere rapidă pentru a înăbuși revolta Tebei din Grecia. Alexandru în fruntea a 15.000 de soldați dorea a ocupa Peliumul, învingându-i separat pe regele Glaukias, conducătorul tribului taulanti, și Cleitus. Cleitus deținea orașul, iar Glaukias în fruntea unei oști se îndreaptă spre oraș. Primul obiectiv al generalului macedonean a fost așezarea taberei. Regele Macedoniei începe asaltul fortăreței ilire, dar sosirea a doua zi a sprijinului lui Glaukias l-a obligat să se retragă și să renunțe la avansul câștigat
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
multor din soldați și capturarea unui număr mare de iliri. După restabilirea vasalității ilirilor, tracilor și celorlalte cetăți grecești, Teba a rămas singurul oraș ce a refuzat să recunoască stăpânirea Macedoniei asupra Balcanilor. În decembrie 335 î.Hr., Alexandru va înfrunta oștile tebane în bătălia de la Teba, deși a trimis nenumărați soli basileului pentru a renunța la cauza sa. Conducătorul Atenei, Demostene, un înverșunat inamic a lui Filip, a trimis cetații din Beoția arme, dar nu și soldați, iar spartanii au fost
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
a avut loc între 21 august - 9 octombrie 1653. Cetatea a fost apărată de cazacii lui Timuș Hmelnițki, ginerele lui Vasile Lupu, și a fost ultimul episod din timpul luptelor pentru tron dintre oștile domnitorului Vasile Lupu și cele ale lui Gheorghe Ștefan, pretendent la tronul Moldovei. Cetatea suferă grave avarii și în cele din urmă este cucerită, iar hatmanul cazac este rănit grav și moare sub zidurile cetății la 15 septembrie 1653. Cetatea
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
de piatră, valuri de pământ sau având șanțuri adânci. Potrivit diferitelor surse privind garnizoana inițială a Sucevei. Se estimează cifre între 140 la 2200 de soldați. Ultima cifră, probabil, exagerată, dar având în vedere că în Suceava se aflau rămășițile oastei lui Vasile Lupu, după înfrîngerile de Valea Seacă și Sârca, am putea presupune că garnizoana ar putea număra aprox. o mie de ostași moldoveni. În plus, cetatea avea 70 de tunuri. După înfrângerea de la Sârca și pierderea Iașului Vasile Lupu
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
sute de regate, triburi, provincii, orașe, sate, râuri, munți, păduri etc. ale vechiului subcontinent Indian("Bharata Varsha"). De asemenea dă explicații despre formațiunile și strategia militară adoptată de fiecare tabără în fiecare zi, despre moartea fiecărui erou sau commandant de oști, și detaliile fiecărei bătălii. Cele 18 capitole ale "Jaya", scrisă de , constituie Bhagavad Gita, textul sacru al hindușilor. Astfel, opera lui Vyasa, numită Jaya, relatează despre diverse subiecte ce țin de geografie, istorie, război, religie și moralitate. Conform Mahabharatei, "Jaya
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
devenit în această perioadă unul dintre cei mai bogați oameni ai principatului. Drept răsplată pentru activitatea sa, împăratul Leopold l-a numit conte. Din această familie au făcut parte: Mihaly Teleki (1634, Oradea - 21 august 1690), căzut în luptă cu oastea otomană la Tohanu Vechi; Pal Teleki (1677-1731), filantrop, susținător al lui Francisc Rakoczi II în războiul curut; Samuel Teleki(1739-1822), fondatorul Bibliotecii Teleki; Geza Teleki (1843-1913), ministru de interne al Ungariei; Samuel Teleki (1845-1916), explorator, strănepotul lui Samuel Teleki. Palatul
Castelul Teleki din Comlod () [Corola-website/Science/327240_a_328569]
-
Varșovia. Printre membrii delegației căzăcești se număra și Bogdan Hmelnițki, la acea vreme comandant al regimentului cazacilor înregistrați din Cihirin. Din delegație mai făceau parte și Iliaș Karaimanovici și Ivan Nestorenko. Regele a ales Lwowul ca punct de întâlnire al oștilor care urmau să participe la campania împotriva tătarilor. Pregătirile de război au fost interpretate de membrii Seimului ca o încercare a regelui de preluare a puterii în stat și, în iulie 1646, Senatul a cerut monarhului să înceteze orice acțiune
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
căzut prizonier de război și a murit datorită rănilor pe 19 mai 1648. Consilierul său, Stefan Czarniecki, a fost luat prizonier, dar a reușit să scape la scurtă vreme după aceasta, devenind unul dintre cei mai mari comandanți polonezi de oști. Încurajați de această victorie, forțele cazaco-tătaro au atacat trupele hetmanului lui Mikołaj Potocki și le-au înfrânt în bătălia de la Korsun.
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
calități și atribuții diferite ale lui Ganesha. Există cel puțin două versiuni diferite de Ganesha Sahasranama; una provenind din , o ce venerează pe Ganesha. Numele "Ganesha" este o combinație a două cuvinte sanscrite, (Sanscrită:गण ; IAST: gaṇa) ceea ce înseamnă trupă, oaste, grup sau trib și "isha" (Sanskrit: ; IAST: īśa) care înseamnă domn, stăpân sau maestru. Cuvântul "gana" asociat cu Ganesha se poate referi și la ganas, grupuri de ființe semidivine care fac parte din cortegiul lui Shiva. La modul general termenul
Ganesha () [Corola-website/Science/327311_a_328640]
-
Avram), sau în inegalabilul decor al împărăției lui Roșu Împărat (Emil Botta), conceput în mod explicit ca o catacombă de tortură sado-maso populată de culturiști cu cagule roșii și legături de piele bătute-n ținte argintii în jurul șoldurilor, cărora notoria „Oaste a lui Papuc” le cântă „Când se duc oltenii-n piață / Ca la patru dimineață...”, într-un delir bizar-comic irezistibil.”". Analizând acest film criticul Ioan Lazăr remarcă "„modalitatea de a aborda basmul cu o familiaritate jucăușă”", basmul lui Creangă fiind
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
zidurile cetății Hotin. Cu toate acestea, revolta a continuat. În 1492, trupele țărănești sub conducerea din nou a lui Muha, au capturat o mare parte din Galiția. Acestea au atacat domeniile feudalilor, omorând-ui pe cei prinși. Nu departe de Halici, oastea leșească i-a atacat pe rebeli, capturând-ul pe Muha. El a fost dus în Cracovia, unde a murit în curând din cauza torturilor. Răscoala a înfrățit în lupta antifeudală pe țăranii moldoveni și ruteni. O cronică germană îl arată pe
Răscoala lui Muha () [Corola-website/Science/330660_a_331989]
-
să folosească Mănăstirea Plătărești, alături de Mănăstirea Cotroceni, ca loc de refugiu în caz de primejdie. Brâncoveanu se va refugia pentru prima dată la Plătărești chiar în primul său an de domnie, 1689, când a trebuit să părăsească Bucureștii sub amenințarea oștilor habsburgice conduse de generalul Donat Heissler, intrate în Țara Românească pentru a se lupta cu oștile Imperiului Otoman. Odată cu sfârșitul domniei lui Constantin Brâncoveanu se încheie ultima perioadă de prosperitate din istoria Mănăstirii Plătărești. Începutul domniilor fanariote va aduce închinarea
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
se va refugia pentru prima dată la Plătărești chiar în primul său an de domnie, 1689, când a trebuit să părăsească Bucureștii sub amenințarea oștilor habsburgice conduse de generalul Donat Heissler, intrate în Țara Românească pentru a se lupta cu oștile Imperiului Otoman. Odată cu sfârșitul domniei lui Constantin Brâncoveanu se încheie ultima perioadă de prosperitate din istoria Mănăstirii Plătărești. Începutul domniilor fanariote va aduce închinarea mănăstirii către Sfântul Mormânt deși hrisovul din 1640 al ctitorului Matei Basarab, confirmat prin tomosul din
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
izbutit să spargă asediul, biruiască și să-i biruiască pe adversari la Afek.În timpul domniei sale. În timpul domniei regelui Yoram ben Ahab, Samaria a fost din nou asediată de aramei, iar locuitorii au suferit de foamete. În cele din urmă căpetenia oastei Yehu Ben Nimshi a detronat dinastia lui Omri, omorându-i urmașii, și a înlăturat cultul lui Baal din Samaria. Samaria a continuat să fie capitala regatului Israel și după căderea dinastiei lui Omri, ajungând la culmea înfloririi în timpul domniei lui
Samaria (oraș) () [Corola-website/Science/330347_a_331676]
-
deasupra părții zidite moderne a localității. Aici se găsesc ruine din mai multe culturi care s-au succedat vreme de 10,000 ani - între care, canaanită, israelită, elenistică, iudeeană herodiană, romană și bizantină A fost cucerită în anul 634 de oastea califului arab Omar, sub comanda lui Amr Ibn al-As, care a cruțat locuitorii și bunurile lor în schimbul unui impozit de tip capitație. După mărturia lui Al Mukaddasi a făcut parte din provincia Djund Filistin. În vremea Regatului Ierusalimului înființat
Sebastia () [Corola-website/Science/330387_a_331716]
-
romanul popular italian „Buovo d'Antona”, la rândul lui, prelucrare a romanului anglo-normand în versuri despre Sir Bevis of Hampton. În afară de aceasta este autorul a două „paschinade” satirice și, de asemenea, al unor traduceri ale Psalmilor. În anul 1509 când oastea Ligii din Cambrai a ocupat Padua, Eliya s-a transferat la Roma, unde a fost profesor de ebraică al cardinalului Egidio da Viterbo (1471 -1532), umanist renascentist, superiorul ordinului călugărilor augustini, în al cărui palat a locuit vreme de un
Eliya Levita () [Corola-website/Science/329219_a_330548]
-
pe Ptolemeu, aflat pe aceași parte a câmpului de luptă ca și el, fapt ce i-ar fi putut facilită imens cucerirea întregului regat egiptean cu un efort minim. Potrivit istoricului grec Polybius, cei doi monarhi s-ar fi adresat oștilor lor înaintea bătăliei, punând accent deosebit pe oamenii ce compuneau falanga. În cazul lui Ptolemeu, mesajele sale ar fi fost transmise în special de Andromachus și Sosibus, precum și de sora sa, Arsinoe, pe când în cazul lui Antiohus, comandanții falangei, Theodotus
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
Gesta Hungarorum al lui Anonymus relatează pe larg despre campania împotriva lui ""Gelou, un anume vlah" (Gelou quidam blachus)", și ne spune că el stăpânea ("dominium tenebat") o țară locuită de români și slavi ("blasij et sclaui"). În preajma anului 904, oastea lui Gelou a fost înfrântă lângă râul Almaș de o expediție a unui trib nomad maghiar condus de Tuhutum, unul dintre membrii consiliului celor 7 ("hetumoger"). Gelou a fost ucis în luptă în timp ce încerca să se refugieze în cetatea sa
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
de a urca pe zid atunci când străjile din cetate obișnuiesc să adoarmă. Soldații lui Titus au reușit, într-adevăr, să-i surprindă pe străjerii adormiți ai cetății și să le taie grumazurile, iar apoi au deschis poarta cetății în fața restului oastei romane. Romanii au distrus cetatea până la temelie și au măcelarit mulți dintre locuitori. Legenda povestește că o mare parte din răsculați au preferat să se arunce de pe o stâncă de la capătul localității, decât să cadă în mâinile romanilor. Yosef, cu
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
a avut loc în aprilie 1965. După instalarea lui Ștefan Tomșa al II-lea ca domn al Moldovei cu ajutorul turcilor, boierii fugari rămași credincioși fostului domnitor Constantin Movilă și mamei acestuia, Doamna Elisabeta, precum și câțiva magnați polonezi au strâns o oaste de mercenari și au invadat țara în vara anului 1612. Bătălia are loc la Cornul lui Sas, pe malul Prutului, iar oastea moldovenească a lui Tomșa învinge, cu ajutorul hoardei tătarilor din Bugeac conduse de hanul Cantemir bei. În timpul luptei, căpitanii
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]