8,628 matches
-
înainteze. - Liniște! veni ordinul șoptit. Adevărul este, Lesley, că trebuie să ți se spună câteva lucruri despre tine însuți înainte ca autoritățile să se apropie, ceea ce vor face foarte curând. Acum, te rog, grăbește-te. - Cum mi-ai spus? - Mișcă! Păși încet, dar mintea îi era ca un pumn încleștat, strângându-se în jurul realității teribile care-l înconjura. Ea îl cunoștea. Această femeie pe care ei o capturaseră, această - cum spuseseră că se numea? - Anrella Craig îi cunoștea identitatea reală. Avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
își schimonosi cât putu fața și, ajutat de întuneric, intră în trupul de șarpe al procesiunii. Dacă cineva l-ar fi recunoscut, mulțimea l-ar fi sfâșiat pe loc. Dar nimeni n avea acum ochi pentru el. În fruntea alaiului pășeau câteva fete tinere purtând Scaloianul o păpușă meșterită dintr-un băț cu crăcan, modelată din clisă galbenă și înfășată în zdrențe părăsite femeiești. Cu mâinile și picioarele legate, împodobit cu flori, canafi și coji de ouă roșii, Scaloianul zăcea întins
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dezgroape fetișul. "A murit Tata Soarelui; a înviat Muma Ploii". Bătrânul părăsi mulțimea, pornind de-a lungul râului la vale, însoțind icoanele luminoase. Părea că procesiunea continuă. Sfinți cu lumânări în mână se lăsau duși de ape pe plute improvizate. Pășea fără gânduri, în rând cu ei. Soarele răsărea în stânga, printre crengi, în timp ce luna, plină și palidă după o noapte de veghe, apunea în dreapta. Avea aurul de o parte, argintul de alta și apa la picioare semn bun pentru călătorie. Mirosea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o clipă, unul trăgând de un lanț și altul călărind un porc înnebunit de spaimă, pe care-l înțepau, făcând animalul să grohăie și să guițe a moarte și pe gospodari să se înghesuie să vadă ce se întâmplă. Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște. Simulau căderea, umplând de groază vădanele, care-și trăgeau broboadele negre peste ochi și plecau în grabă afurisind, scuipând în sân și bătând cruci mărunte. O matahală de femeie, concubina starostelui, probabil, într-un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării". Sau, în bogăția amețitoare de culori ale iarmarocului: "Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște". Cel mai reușit capitol îmi pare cel în care se vorbește despre mirajul oglinzii: "Avea convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și vlaga celui oglindit". Din apele adânci ale oglinzii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Încolo mergeam ca un om printr-o pădure pe o cărare între două ziduri de copaci. Cărarea era întortocheată, și la o cotitură a ei am întîlnit odată un personaj din altă lume, înalt ca și mine, foarte grav și pășind măsurat - un cocostârc. Am stat un moment amândoi față în față, apoi el s-a ridicat și s-a dus pe deasupra fânațului. Ce-am simțit atunci e greu de spus. Eram de 5 ani și cocostârcul îmi părea ca o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de sentiment că ființa mea nu-mi este de ajuns pentru evenimentul acesta nemaiauzit, și apoi o îndoială de posibilitatea fericirii, și încă sentimentul că ceea ce se petre cea era prea mare, ca să poată fi așa cum este. Trebuia, acuma, să pășesc mai departe. Trebuia să-i scriu. În fond, nu știam ce să-i cer. Nu-mi puneam problema: cum se va desfășura lucrul. Un lucru simțeam clar: trebuia să-i spun cât o iubesc, s-o conving cât o iubesc
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
când m-am coborât din trăsură să mădezmorțesc, raportul dintre mine și realitate s-a schimbat complet. Mișcîndu-mă, la rândul meu, în fața peisajului oprit în loc, acum elementul activ eram eu, și el, cel pasiv. Se coborâră și doamnele. Doamna M... pășea încet, metodic. Adela se mișca încoace și încolo plină de grațiile ei și ale vârstei ei, rupând o buruiană, privind nerăbdătoare la seidecăria empirică a birjarului, dezmierdând caii, împletind într-o codiță moțul unuia, lăudîndu-le ochii "buni" și fruntea "cuminte
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Spiritul nu le putea conferi întreaga existență... "Uite, lacul vine la noi. E și o barcă pe el", și-mi strânse mâna într-ale ei, de fericire. Când ne-am ridicat de pe trunchi, am luat pe Adela de mână, am pășit mai departe prin ceața de pe jos, care părea lumină de lună condensată. Umblam tăcuți, ținînd-o - nu; ținîndu-ne - de mână, și din ce în ce mai conștient că s-a întîmplat ceva neobișnuit, acum pentru întîia oară, c-am trecut în altă fază a vieții
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dus s-o caut la ea. Am inventat un pretext ca să intru în casă. Era atât de gol! Lipsea nu numai ea, dar și acele obiecte care țin de om și dau locuințelor viață și personalitate. Am umblat prin odăi, pășind încet, în secret. Mi se părea că tulbur supărător, că nu respect liniștea de moarte, eternă de acuma nainte, lăsată de ea. Mi se părea că ofensez cu zgomote vulgare muzica amintirilor. Am pus mâna pe toate câte știam că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
părea să fie imuabil. Încântător de simplu. Stai foarte drept, menținând un spațiu de patru-cinci centimetri între joben și tavan, și privești feroce în față, la parbriz. Dacă Moartea - care e tot timpul prezentă, instalată poate pe capotă - dacă Moartea pășește miraculos prin geam și vine după tine, te ridici tacticos, după toate probabilitățile, și te duci cu ea, privind feroce, dar calm. Sunt șanse să-ți iei trabucul cu tine, dacă e o Havană veritabilă. — Ce-i de făcut? Pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
probă de creier spre analiză, și ani de zile m-a urmărit ideea că doar ora foarte înaintată - două noaptea - i-a împiedicat s-o facă. Așadar, intenționez să mă arăt inflexibil. Nu și îndărătnic. Îmi dau totuși seama că pășesc pe o muchie îngustă sau pe o scândură foarte fragilă, dar aș dori să înaintez încă o clipă pe ea; pregătit sau nu, am așteptat ani la rând să se acumuleze toate aceste sentimente în mine și să mă eliberez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ciripind vesele În aerul Încărcat de tot felul de miresme. Duceau lut și pene În ciocurile lor mici, consolidându-și cu migală cuibul clădit sub vechea grindă. Ciripitul lor Îi aduse gazdei În suflet bucurie și pofta de-a trăi. Pășind peste prag, Mașa Îl văzu pe Extraterestru stând În cerdac și privind absent la mulțimea de orătănii ce umblau prin curte. Părea să se fi trezit de mult. Fața sa era proaspăt spălată, iar părul frumos pieptănat pe spate. În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
paharele, Șeful Șantierului Îl bău pe al său dintr’o singură sorbire, dădăcindu-l. „Asculta la mine inginerule, zilele omului sunt numărate. Astăzi existăm, mâine cine poate ști...? Privește la omul din fața dumitale, ajuns la apogeul drumului.Parcă ieri am pășit În lume cu iluzii, având speranțe nemărginite ca după o viață Întreagă de muncă, de suferințe, să constat cu deziluzie cât de zadarnică a fost alergătura! Întreaga noastră viață, a oamenilor nu-i decât un amăgitor vis. Vai și amar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În cuvântul tău...Cum primesc banii, putem ridica marfa. Să-i spun să le trimeată pe calea ferată ori trimeți tu camioanele...?” „Trimet basculantele...” Evident Îngrijorat de suma astronomică ce urma s’o investească În favoarea Statului Comunist din propiul buzunar, păși În curtea șantierului unde era așteptat de multă lume cu diferite interese.Având de rezolvat o sumedenie de situații profesionale nu-și putea permite nici măcar o singură clipă de relaxare, vorbind În acelaș timp odată cu doi-trei lucrători ori beneficiari ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înțelese cruda realitate: Directoarea Tatiana nu avea intenția să pună la dispoziție Încă una, de aceea se resemnă, mulțumind totuși, plati comanda, grăbindu-se să Încarce vinul În mașina cu care venise. De ce ți-e teamă, niciodată nu scapi. De când pășise pragul acestui birou Îi era frică, de scuzele care urma să le ceară ori să deruleze o banală explicație. Dar, În ce fel?? Se simțea stingher, rușinat, neajutorat!! Reuși cu destulă emoție să rostească un simplu, mulțumesc. Roșind până În vârful
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În disgrație, efectiv, nu mai avea cine să te salveze de-a fi trimes la Închisoare.!! Având formulate În memorie toate aceste pericole, Tony Pavone Își construi un fel de apărare dacă va fi tras la răspundere de lipsa lucrătorilor, pășind optimist În curtea clădirii unde un lucrător Îi ieși În Întâmpinare. „Secretarul de partid Însoțit cu o gașcă de ginitori, a observat lipsa lucrătorilor...! A tunat, a fulgerat, a strigat În gura mare: La Curtea Marțială cu netrebnicul...!! Părerea mea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dădu atenție insinuărilor lui. Reclamația era prea bine documentată iar faptele Însoțite de numeroși martori o susțineau de o așa manieră Încât, dușmanul său de moarte va trebui să justifice calomnierea fără probele necesare. Cu aceste gânduri optimiste, Tony Pavone păși În camera de așteptare unde un funcționar al guvernului urma să-l indroducă la un alt demnitar unde urma să-și susțină reclamația. Nu se află singur În Încăpere, Însă privind mai atent, zări un omuleț făcut ghemotoc ce ședea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cifra e prea rotundă deci scrie,6867 kilograme tablă zincată de zero trei grosime. Acum trage linie și poți pleca liniștită...!” “Chiar, pot pleca...?” - murmură ea emoționată și fericită În acelaș timp presupunând scăparea din ghiarele diavolului. “Înainte de-a păși afară pragul acestei instituții doresc să-ți intre bine În cap...!” - socoti inchizitorul necesar s’o mai dădăcească. “Așa dar, deocamdată ești În afara oricărui pericol, cu condiția să ți-i gura Închisă. Nu ai voie să spui nimănui cele petrecute
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fi eu oare În stare, să te răsplătesc...??” „Nimic mai simplu și mai Dumnezeiesc dragul meu, să fii alături de mine, să mergem de mână mai departe cu Încredere În ziua de mâine. Iar ajungând la o adâncă bătrânețe, atunci când vom păși În imensitatea nesfârșită a spațiului cosmic, să ne bucurăm Împreună, de fericirea mult dorită și, meritată...! Și... să dispară din memoria noastră toate amintirile Îndurate datorită acestei orânduiri comuniste, ce aruncă pe toți locuitorii acestei sărmane Românii, În mocirla bine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Apa fâsâia tare. — Nu credeți? spuse Wallace. Vorbeau foarte politicos. — Păi, nu. În primul rând că apa are prea multă forță. Și după cum vedeți, acest metal conector nu poate fi adus mai În față, spuse Lal. Lăsă țeava jos și păși deoparte. La mijloc pantalonii lui gri erau negri de apă. Cunoașteți sistemul de apă de aici? — Cum adică dacă Îl cunosc? — Adică, vine de la oraș sau aveți o sursă personală? Dacă e apa orașului, vor trebui chemate autoritățile. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
săpun avea să se evapore la soare. Nu era În stare să se ducă să se clătească iar În baia de onix. Era mult prea Înăbușitor acolo. Îți aduc cafeaua afară. — Mi-ar plăcea asta, Shula. Îi Întinse ceașca și păși pe gazon. Și pantofii sunt uzi de aseară. Fluid negru, lumină albă, pământul verde, reavăn și Încălzit de soare, străpuns de viață nouă. În iarbă, o masă strălucitoare de particule, o albeață Îngropată În brazdă și din această rouă, oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Dar mă remarcase. Mă alesese pe mine pentru prânzul de sâmbătă. Și cine eram eu să aleg? Timp de câteva zile, mă tem că imaginația mi-a luat-o razna. M-am văzut lepădându-mi vechiu și nefericitul eu și pășind în lumina și în aerul lumii obișnuite. Aveam să încetez a mai fi o hoașcă bătrână încuiată, așteptând o invitație de la singura și căsătorita mea prietenă. Aveam să devin, în sfârșit, o persoană care relaționează ușor cu lumea, o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
scris acolo că încă-l mai iubești pe Zach. Alice a scris că barca noastră era o plută. Nu poți să pui preț pe nimic din ceea ce a scris. Toți patru au ieșit din lift, la ultimul etaj, și-au pășit într-un vacarm. Două sute de oameni pe care nu-i cunoșteau, New York-ezi care zburaseră până acolo pe banii firmelor la care lucrau și care acum erau deja beți și dispuși să flirteze. Din boxe bubuia o melodie în stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Koos sau Apa cu Somoni-Chinook ? a întrebat-o el. Jina s-a jucat cu părul de pe pieptul lui și și-a sufocat oftatul. Nu, nu știam. Shoshones îi zic Agaimpaa: Apa cu Pești Mari. Cândva puteai să cobori pe râu pășind pe somoni de Pacific. În sezonul de împerechere, apele se făceau roșii de-atâția somoni. Anul trecut, un singur somon de Pacific a reușit să treacă de barajele de la Snake și Columbia ca să depună icre în Lacul Redfish. Se așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]