6,259 matches
-
Nu, nu... M-am înfiorat în timp ce în minte mi s-au perindat câteva clipe imaginile visate de la Halloween încoace. De ce întrebi una ca asta, iubito? - Cred că sunt monștri în casă. Spuse asta cu voce groasă, de drogată, îmbrățișându-și păpușa. Nu m-am dat seama că am zis: - Sigur, poate uneori, iubita, dar... decât atunci când fața i s-a cutremurat și a izbucnit în plâns. - Iubit, nu, nu, nu, ei nu sunt adevărați, iubita. Sunt doar închipuiri. Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
decât atunci când fața i s-a cutremurat și a izbucnit în plâns. - Iubit, nu, nu, nu, ei nu sunt adevărați, iubita. Sunt doar închipuiri. Nu pot să-ți facă nici un rău. Am zis asta deși ochii mei erau fixați pe păpușa neagră din brațele ei și gândurile mele recapitulau toate relele de care o știam în stare, dar pe urmă am observat că nu mai avea gheare. Crescuseră și se îngroșaseră; acum erau pinteni, mânjiți de niște pete cafenii. Am început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
asta. Criza de plâns a micuței Sarah s-a sfârșit la fel de brusc cum începuse atunci când Terby a piuit și și-a rotit capul spre mine, de parcă n-ar fi vrut ca această conversație să continue. Știam că Sarah activase cumva păpușa, dar a trebuit să-mi încleștez pumnii pentru a mă abține să scot un urlet și să plec de-acolo, pentru că păpușa părea atât de interesată să ne asculte. Sarah zâmbi abătută și duse ciocul grotesc al păpușii (ciocul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
capul spre mine, de parcă n-ar fi vrut ca această conversație să continue. Știam că Sarah activase cumva păpușa, dar a trebuit să-mi încleștez pumnii pentru a mă abține să scot un urlet și să plec de-acolo, pentru că păpușa părea atât de interesată să ne asculte. Sarah zâmbi abătută și duse ciocul grotesc al păpușii (ciocul care forfeca flori în miez de noapte și spinteca veverițele găsite pe verandă - dar nu era decât un sistem de senzori și cipuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
activase cumva păpușa, dar a trebuit să-mi încleștez pumnii pentru a mă abține să scot un urlet și să plec de-acolo, pentru că păpușa părea atât de interesată să ne asculte. Sarah zâmbi abătută și duse ciocul grotesc al păpușii (ciocul care forfeca flori în miez de noapte și spinteca veverițele găsite pe verandă - dar nu era decât un sistem de senzori și cipuri, nu?) la ureche, de parcă asta ar fi rugat-o să facă. Îmbrățișă păpușa cu o tandrețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ciocul grotesc al păpușii (ciocul care forfeca flori în miez de noapte și spinteca veverițele găsite pe verandă - dar nu era decât un sistem de senzori și cipuri, nu?) la ureche, de parcă asta ar fi rugat-o să facă. Îmbrățișă păpușa cu o tandrețe atât de neobișnuită, încât dacă ar fi făcut-o cu oricare altă jucărie m-ar fi impresionat, dar cu arătarea aceea nu-mi produse decât o altă senzație de greață. Apoi Sarah privi spre mine și șopti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
adevărat e Martin. („Bunicu’ a vorbit cu mine...“) - A...da? am șoptit și eu, ca răspuns, simțindu-mi gâtul inflamat. - Mi-a spus să-l strig așa de-acum înainte. Continuau să șușotească. Nu puteam decât să mă zgâiesc la păpușa aceea. De afară, ca la comandă, l-am auzit pe Victor lătrând, apoi tăcu. - Terby e viu, tati? (Haide, uită-te la tăietura din palmă. A greșit mâna, Bret. Voia mâna care ținea pistolul, dar te-a ciupit de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
e viu, tati? (Haide, uită-te la tăietura din palmă. A greșit mâna, Bret. Voia mâna care ținea pistolul, dar te-a ciupit de cealaltă mână.) - De ce? am întrebat, ezitant. Tu crezi că e viu? Îmi tremura vocea. A dus păpușa la ureche, ascultând atentă, după care își întoarse privirea spre mine. - Zice că știe cine ești. Asta m-a forțat să vorbesc rapid. - Terby nu există cu adevărat, iubito. Nu e o pasăre adevărată. Nu e vie. Eram foarte conștient
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care își întoarse privirea spre mine. - Zice că știe cine ești. Asta m-a forțat să vorbesc rapid. - Terby nu există cu adevărat, iubito. Nu e o pasăre adevărată. Nu e vie. Eram foarte conștient că mă uitam urât la păpușă, dând din cap ușor, ca și cum m-aș fi consolat singur. Sarah o duse din nou la ureche de parcă asta i-ar fi cerut să facă. M-am abținut să i-o smulg din brațe (îi simțeam mirosul păcătos) atunci când se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o duse din nou la ureche de parcă asta i-ar fi cerut să facă. M-am abținut să i-o smulg din brațe (îi simțeam mirosul păcătos) atunci când se ridică în capul oaselor ca să asculte mai bine ce îi spunea păpușa. Apoi încuviință și se uită din nou spre mine. - Terby zice că nu e viu ca oamenii - iar acum ea chicoti - ci ca un Terby. Strânse păpușa la piept, legănând-o. N-am zis nimic și m-am uitat spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
atunci când se ridică în capul oaselor ca să asculte mai bine ce îi spunea păpușa. Apoi încuviință și se uită din nou spre mine. - Terby zice că nu e viu ca oamenii - iar acum ea chicoti - ci ca un Terby. Strânse păpușa la piept, legănând-o. N-am zis nimic și m-am uitat spre Robby, cerându-i ajutorul, dar el era absorbit de jocul video sau se prefăcea că era și peste zgomotul de împușcături și gemete am auzit mașina Martei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lăsând Xanax-ul să-și facă efectul până când m-am simțit îndeajuns de calm ca să spun: - Vreau ca Sarah să scape de chestia aia. Jayne întinse mâna după un scenariu care se găsea pe noptieră și mă ignoră. - Vreau să arunce păpușa aia. - Ce?“ întrebă ea iritată. Ce vrei să spui cu asta? - E ceva...nesănătos la păpușa ei, am zis eu. - La ce substanță ești reactiv acum? Deschise larg scenariul, studiindu-l intens. Mi-am dat seama că nu mai știam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ca Sarah să scape de chestia aia. Jayne întinse mâna după un scenariu care se găsea pe noptieră și mă ignoră. - Vreau să arunce păpușa aia. - Ce?“ întrebă ea iritată. Ce vrei să spui cu asta? - E ceva...nesănătos la păpușa ei, am zis eu. - La ce substanță ești reactiv acum? Deschise larg scenariul, studiindu-l intens. Mi-am dat seama că nu mai știam în ce zi trebuia să plece la Toronto săptămâna asta. - Crede că e vie, ceva în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
faptul că erau cumva afectați de comportamentul ei și de stresul din casa noastră. Aș fi vrut să fiu de acord cu Jayne, dar sincer, singurul lucru la care mă puteam gândi erau imaginile acelea pe care le desenase Sarah, păpușa tuciurie aruncându-se asupra casei noastre. - Nu-i decât o formă de cultură a celor de vârsta ei, Jayne, am zis cât puteam de blând. Și e la... - E la o vârstă dificilă, zise Jayne, întorcându-și asupra scenariului. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
prea aproape de oameni și vorbește prea tare și nu e capabilă să-și pună în aplicare ideile... - Ce faci? întrebă Jayne. Ce naiba faci în momentul ăsta? - Mă îngrijorează soarta ei, Jayne... - Nu, nu, nu, cred că e altceva. - Crede că păpușa e vie, am explodat. - Are șase ani, Bret. Șase. Băgă-ți asta-n cap. Are șase ani. Fața lui Jayne se înroșise, iar cuvintele ei ieșeau ca și cum m-ar fi scuipat. - Ca să nu mai vorbim de Robby, am zis. Mâinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
asta e tot. - Hai s-o lăsăm pe mâine, bine? - De ce n-am putea avea o conversație privată? am întrebat. Jayne, indiferent care ar fi problemele noastre... - Nu vreau să rămâi aici în seara asta. - Jayne, fiica ta crede că păpușa e vie... (Așa cred și eu.) - Nu te vreau aici, Bret. - Jayne, te rog. - Tot ce spui și tot ce faci e atât de meschin și de previzibil... - Și cum rămâne cu noul început? Am întins mâna spre piciorul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ea până când n-a mai rămas nimic la ce să mă uit în afara aerului invizibil și a atâtor lucruri la care nu voiam să mă gândesc (și pe această verandă o altă veveriță va fi întoarsă pe dos de o păpușă cumpărată pentru o fetiță) Dar asta se-ntâmplă când nu vrei să vizitezi și să te confrunți cu trecutul: trecutul te vizitează și te înfruntă. Tata mă urmărea (dar întotdeauna te-a urmărit) și voia să-mi spună ceva extrem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
timp cu o pală întunecată de vânt care dădu colțul casei. Scriitorul îmi promise că nu era vorba de ceva ce visasem. Însă nu-mi puteam imagina cum reușise Terby să captureze pisica. Nu-mi puteam imagina cum făcuse o păpușă una ca asta. Terby era pur și simplu un articol de recuzită dintr-un film horror. Însă o parte din scriitor dorise ca Terby să fi omorât pisica. Scriitorul își putea imaginea scena respectivă: păpușa stând de pază - santinelă - pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
puteam imagina cum făcuse o păpușă una ca asta. Terby era pur și simplu un articol de recuzită dintr-un film horror. Însă o parte din scriitor dorise ca Terby să fi omorât pisica. Scriitorul își putea imaginea scena respectivă: păpușa stând de pază - santinelă - pe pervazul ferestrei camerei lui Sarah, păpușa observând pisica, pisica plonjând, păpușa luptându-se cu pisica în dreptul gardului viu tuns foarte scurt, gheara ridicată, apoi ce? S-a jucat cu pisica înainte de a o spinteca în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pur și simplu un articol de recuzită dintr-un film horror. Însă o parte din scriitor dorise ca Terby să fi omorât pisica. Scriitorul își putea imaginea scena respectivă: păpușa stând de pază - santinelă - pe pervazul ferestrei camerei lui Sarah, păpușa observând pisica, pisica plonjând, păpușa luptându-se cu pisica în dreptul gardului viu tuns foarte scurt, gheara ridicată, apoi ce? S-a jucat cu pisica înainte de a o spinteca în două? S-a hrănit cu o parte din pisică? Să fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de recuzită dintr-un film horror. Însă o parte din scriitor dorise ca Terby să fi omorât pisica. Scriitorul își putea imaginea scena respectivă: păpușa stând de pază - santinelă - pe pervazul ferestrei camerei lui Sarah, păpușa observând pisica, pisica plonjând, păpușa luptându-se cu pisica în dreptul gardului viu tuns foarte scurt, gheara ridicată, apoi ce? S-a jucat cu pisica înainte de a o spinteca în două? S-a hrănit cu o parte din pisică? Să fi fost ultimul lucru văzut de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pisică mutra contorsionată a păsării și deasupra ei cerul gol și cenușiu? Scriitorul cântări diversele scenarii până când am pus piciorul în prag și l-am forțat să spere că toate acestea nu erau adevărate. Pentru că dacă aș fi crezut că păpușa era responsabilă de ceea ce se întâmplase, pământul pe care stăteam s-ar fi transformat într-o mare de nisipuri mișcătoare. Indiferent dacă Terby ucisese sau nu pisica, eram hotărât să scap de păpușă în dimineața aceea. Am reintrat în casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
adevărate. Pentru că dacă aș fi crezut că păpușa era responsabilă de ceea ce se întâmplase, pământul pe care stăteam s-ar fi transformat într-o mare de nisipuri mișcătoare. Indiferent dacă Terby ucisese sau nu pisica, eram hotărât să scap de păpușă în dimineața aceea. Am reintrat în casă, s-o caut. Marta îi dusese pe Robby și Sarah la școală. Rosa făcea curățenie în bucătărie. M-am gândit că dacă Terby era în casă trebuia s-o găsesc zăcând nevinovată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
hău se căscă în camera lui Robby. (Robert Dennis era RD.) Am înghețat când am auzit declicul din spatele meu. Înainte de a mă întoarce, am auzit un croncănit pițigăiat. Terby era în pragul ușii, cu aripile întinse. Nu mai era o păpușă. Era altceva. Stătea perfect nemișcat, dar ceva pulsa sub pene. Prezența lui Terby - și toate lucrurile pe care le comisese - mi-a risipit teama, împingându-mă înainte. Când am înșfăcat-o cu puloverul m-am așteptat să reacționeze într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dând la iveală un set larg, neregulat de colți pe care nu știusem că-i are. Fața neagră se învolbură - ochii lichid strălucitori - iar penele începură să se înfoaie când am aruncat puloverul pe ea. Dar când am ridicat-o, păpușa n-a opus nici o rezistență. Bun, mi-am spus, Sarah a lăsat păpușa deschisă. Se putea mișca de una singură. Astfel încât s-a deplasat pe coridor. A intrat în cameră. Nu închisesem ușa. Sarah pur și simplu n-a oprit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]