8,290 matches
-
ce le-o faci? Oameni plini de vanitate și de inimă săraci, Între ei amorul nu e decât goală jucărie Ce se dă precum se cere, de urât ori de mândrie, Pentru trecere de vreme, uneori pentru câștiguri, Iar când patima s-arată o gonim ca niște friguri, Căci ar fi o nerozie ș-o pornire în zădar De-a deschide unor oameni cum sunt ei un sanctuar Ca al inimei. Simțirea ce-ar veni din adâncime O înăbușim cu sila
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Era alcătuit de câte o deputație din toate ordinele bogate și sărace: camaldulii, în haine albe ca zăpada, mergea în capul cortegiului, având înainte steagul sfântului lor fondator; carmii, încălțați și desculți, urma după dânșii; frații Milostivirei era înaintea confraților Patimii, cari era urmați de toate corporațiile meseriașe ale cetății și burgurilor din preajmă. Cavaleri de Malta scortau pe arhiepiscopul, care, călare pe un cal alb foarte bogat înțorțolat, avea alăturea cu sine pe marii săi vicari, ce purta semnele episcopatului
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dar prea târziu. VI După doi ani, o jună engleză, dimpreună cu un bărbat în vârstă și cu un domnișor din cei mai la modă și foarte bine făcut, se ducea la capela catolică din Londra ca să asculte în Vinerea patimilor cântarea unui Stabat necunoscut încă în Englitera, și pe care îl adusese din Italia un religios. Îndată un glas dulce și melanholic, plângător și dureros începu cântarea înaltă în care se răsfrâng așa de bine și așa de minune toate
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Henrietta!!! strigă contele de Serei. Henrietta căzuse cu fața în jos, galbenă, descompusă, cu ochii leșinați. Se adunară împrejurul ei; o scoaseră la aer, toate fură zadarnice; amanta lui Pergoleze murise auzindu-și Stabatul. Aceasta s-a întîmplat în Vinerea Patimilor, cu două zile mai nainte de ziua ce se hotărâse pentru nunta ei cu acela ce i-l da familia. {EminescuOpVIII 585} DESCRIEREA CIUMEI în Thucydides (Războiul peloponez[iac], cartea II, 5, 47 - 55) [ 47] Îndată după începutul verei (430
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o mai bună stare de-a se apăra, fiind provincia cea mai espusă încălcărilor dușmane, împăratul dete comanda peste oștire și flotă vărului său propriu, Constantin Angelos. Acest conducător încă tânăr, însă cu mari daruri, întreprinzător, viteaz, dar pornit cu patimă, știu să deprindă armata cu ascultare punctuală și c-o disciplină exemplară, încît ea lua seama și se mișca la orice semn, la orice gândire a lui. Întreprinderile sale contra inamicului se și executară cu acea repejune și vehemență proprie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Mării Negre. Pe cale cuceri foarte cu ușurință orașul Constanța, în ținutul de la Rodope, ce era de oarecare însemnătate, rase întăriturile lui și-naintă apoi cu vitejie contra cetății Varna ce se ridica lângă malul mării. Asediul se-ncepu sâmbătă în săptămâna patimilor. Prin aceasta se iritară sufletele susceptibile și fanatic-evlavioase ale garnizoanei, compuse în mare parte din mercenari latini și oameni aleși, care-i opuseră lui Asan o rezistență foarte cerbicioasă. Pentru scopul asaltului Ioannițiu puse să facă o mașină, proprie în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
el câștigându-l. S-au îmbogățit în virtute, s-au iluminat și au atins desăvârșirea, și așa ne învață și pe noi cum să ne curățim, iluminăm și desăvârșim. În felul acesta, ne arată toate suișurile și coborâșurile luptei cu patima, până la cele mai mici amănunte, pentru că necunoașterea vicleniilor vrăjmașului înseamnă pentru noi pierderea luptei chiar de la începutul ei. Sfatul filocalic, după felul cum este alcătuit, are un deosebit rol de prevenire a păcatului prin alungarea lui încă din faza de
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
încă din faza de ispită, lupta și suferința va fi apoi mult mai grea. Suntem învățați să spunem de la început nu ispitei și să nu intrăm în acest joc periculos. Acceptarea ispitei și săvârșirea păcatului duce în final la apariția patimii. Deci, Părinții insistă pentru alungarea ispitei încă de la început, pentru că dezvoltată, ea duce la depărtarea de dragostea dumnezeiască, transformându-se într-un zid despărțitor între om și Dumnezeu. Vorbind despre ispite, Sfântul Marcu Ascetul scrie că „a nu avea experiența
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
Nici de mândrie nu scăpăm, dacă nu ne eliberăm de iubirea de argint. Deci, e cu neputință să cădem în ispita vreunui drac, dacă nu suntem răniți mai întâi de acele căpetenii ale lor<footnote Evagrie Ponticul, Capete despre deosebirea patimilor și a gândurilor, cap. 1, în Filocalia, vol. I, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 62. footnote>. Dar, așa cum ne arată Sfântul Isaac Sirul, nu poate diavolul să se apropie de om, sau să i aducă ispite, dacă Dumnezeu nu îngăduie
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
a acestui proces odată declanșat ”<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Ascetica și mistica, Edit. Casa Cărții de Știință, Cluj, 1993, p. 96 footnote>. Urmează încuviințarea sau consimțirea, care, odată acceptată, duce la păcat, iar din acesta se naște robia, apoi urmând patima, care duce la deprindere prin obișnuința cu ea, făcând să se pornească la faptă de la sine<footnote Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, în Filocalia, vol.V, Edit. Humanitas, 2001, p. 175,176. footnote>. Dacă ar fi să exemplificăm și să alcătuim
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
și te iartă.” Apoi este lupta, să facă sau să nu facă omul păcatul. Urmează (dar n-ar trebui să urmeze) încuviințarea: („Hai să încerc”), robia (nu poți să te mai lași de el, sau te lași foarte greu) și patima, care devine deprindere, ca o a doua natură. „Și păcatul se naște așa, ne spune Marcu Ascetul, că diavolul ispitește pe om printr-o momeală care nu-l forțează și îi arată începutul păcatului, iar omul intră în vorbă cu
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
de mai multe feluri: dinainte, dinapoi, de la stânga, și de la dreapta. Dinainte, când ne vrăjesc dracii prin înfățișările materiei, de dinapoi, când ne stârnesc amintirea păcatului prin gândurile ce le-am avut mai demult; de la stânga, când tulbură sufletul prin patimile trupești și neînfrânate; și de la dreapta, când dau năvală asupra sufletului prin mândrie și slavă deșartă<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări, nedumeriri și răspunsuri, răspunsul 21, în Filocalia, vol. II, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 214. footnote>. Părintele Profesor Dumitru
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
față, nu l poftim des”<footnote Sf. Ioan Scărarul, op. cit., cuv. 3, cap. 10, p. 69. footnote>. Iar pricinile păcatelor sunt: vinul, femeile, bogăția și bunăstarea trupului, acestea nefiind prin fire păcate, ci firea noastră ușor înclină din pricina lor spre patimile păcatelor. De aceea trebuie să ne păzim de ele cu sârguință<footnote Sf. Isaac Sirul, op.cit., cuv. 5, în Filocalia, vol. X, p. 44 footnote>. Să căutăm totdeauna ceva bun și folositor de făcut, să nu lenevim, ca să nu-i
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
pentru că nu am făcut de ocară credința Lui în noi, arătând astfel cui aparținem și pe cine iubim când suferim atâtea pentru El. Așa cum am arătat mai sus, consimțirea cu ispita duce la păcat, iar păcatul repetat este de fapt patima. Păcatul este o tristă realitate, o otravă care nimicește sănătatea trupului și a sufletului, și constă în nesocotirea legilor morale puse de Dumnezeu în om. Această nesocotirea a legilor morale aduce cu sine dezordine în ființa făptuitorului, destramă sănătatea lui
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
cele bune sau cele rele<footnote Talasie Libianul, Despre dragoste, suta a treia, cap. 3, în Filocalia, vol. IV, p. 26 footnote>”, astfel, singur omul este răspunzător pentru păcatele săvârșite, diavolul având putere doar asupra celor ce se complac în patimi și se tăvălesc în mocirla lor. Părintele Stăniloae, ca un bun cunoscător al firii omenești, menționează că „păcatul nu poate fi inspirat de fire. Firea nu poate da decât temeri și inspirații bune. Păcatul vine ca un adaos, prin faptul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
întoarcem spatele. Păcatele ușoare, pe care le săvârșim în fiecare ceas, în fiecare zi, cu știință sau neștiință și păcatele grele au fost clasificate în antichitatea creștină de Părinții duhovnicești, care au pornit o adevărată ofensivă împotriva păcatelor și a patimilor. De exemplu, Evagrie Ponticul enumera sute de păcate. Ioan Casian, însă, a redus această multitudine de păcate, rezumându-le întâi la opt, „cele opt gânduri ale răutății“: lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea de arginți, mânia, lenea, întristarea, slava deșartă, mândria. Mai
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
nici corupe prin daruri”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Femeia este legată prin lege...”, 4, PG., LI, 214 footnote> îl chinuie neîncetat. Însă, prin repetarea păcatului, și conștiința va slăbi și va ajunge să mintă, slăbită fiind de întunericul patimilor, iar binecuvântarea lui Dumnezeu nu mai odihnește asupra acestuia. Păcatul dezbină, împrăștie și tulbură pe om, pe când Duhul cel Sfânt sălășluit în el pacifică, adună, liniștește. Păcatul obosește, îmbolnăvește, omoară; însemnă o amăgire, o pierdere, un eșec, o cădere din
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
Lui, El Însuși fiind Cel ce ne duce din biruință în biruință până la limanul cel neînviforat al nepătimirii. Și chiar dacă puterile noastre sunt slabe, El are puterea de a ne dezlega din lanțurile păcatului, de a ne scoate din bezna patimii la lumina mântuirii. În concluzie, să cugetăm la cuvintele Părinților totdeauna, ca acestea să nu rămână fără rod în noi, pentru ca să nu cădem în nepăsare și în neștiință. Să-i rugăm și pe ei să ne ajute ca să împlinim cu
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
Ele devin neputincioase la auzul fluierului făcut din „inima celui mai mare și mai gros jugastru” (38, pp. 36-39). În unele părți din Oltenia este atestată o credință și o practică rituală simetrică : „Miercuri seara și joi dimineața din săptămâna patimilor se fac focuri prin curți cu lemne de jugastru” ca să vină „cele trei fecioare sfinte” să se încălzească. Se crede că prezența lor este benefică (113, p. 80). Așadar lemnul de jugastru alungă zânele rele și le convoacă pe cele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mult sau mai puțin corecte, astfel de date erau colportate în diverse texte românești. într-un articol intitulat „Tiutunul”, apărut în Calendarul pentru toți românii pe anul 1869, se spunea : Burueana [tabac] era socotită ca o medecină care vindeca toate patimile. Tabacul se făcu de modă pe la curțile europeene. Dar întrebuirea tabacului era în câteva țeri periculoasă. Sultanul Amurat al IV a ordonat pe fumători a fi pisați în o piuă, Șahul Persiei s’a mărginit a se tăea fumătorilor nasul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
stomac, măruntaie, plămâni, creier etc. Remarcabil pentru epocă este faptul că Nicolae Mavrocordat reușește să descrie fenomenul de adicție a fumătorilor, „care nici măcar noaptea nu lasă pipa și, pe deasupra, aduc necontenit lungi elogii viciului lor”. Această „urâtă îndeletnicire” devine o „patimă”, un „monstru mitic cu o sută de brațe” („și mie trebuie să-mi crească o sută de limbi, pentru ca să fac limpede ticăloșia plantei”). Pentru „cei obișnuiți” cu fumatul, pentru cei „care s-au hrănit numai cu tutunul”, „obișnuința a devenit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
zugrăvită c-o turcoaică cu ciubucu-n gură” (275). „Tutunul este prizat mai ales de cărturari”, scria Flaubert, fiind, chipurile, „pricina tuturor bolilor creierului” (514, p. 125). Inițial, „burueana” tabac (prizată pe nas) era socotită „ca o medecină care vindeca toate patimile”, așa cum am văzut că apare într-un text din 1869, scris probabil de Gheorghe Asachi : „La început tabacul se afla numai pe la spițerii, care nu’l vindea decât după recepte [ale] doctorilor, care’l prescriau câte doze nasul pațientului avea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
regele Carol se va hotărî a chema un ministeriu conservator, trebuie neapărat să urmeze disoluțiunea Camerei față cu puterea cantitativă a majorității liberale. Tabloul ce ni-l vor prezenta evenimentele parlamentare din București nu vor fi tocmai vesele. Oțărârea și patima au luat atât de mari dimensiuni în ziarele opoziției și a majorității în timpul din urmă că nu e de gândit la o priincioasă campanie parlamentară, nici la o sanificare a partidului astăzi la putere. [10 ianuarie 1882] UN PROFESOR DE
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
conservator, pe care-l împărtășește " Binele public" cu " Timpul" și unul demagogic, care tinde la republici, la sufraj universal, la lipsa de orice garanție de onestitate și învățătură pentru, demnitarii publici, c-un cuvânt la domnia oarbei întîmplări și a patimilor oarbe în locul stabilității și a progresului prin merit și prin muncă. 32 {EminescuOpXIII 33} Repetăm o idee a lui Montesquieu, zicînd: primejdiile unui stat liber sunt totdauna înlăuntru, nu în afară. A asigura uzul libertății și a înconjura abuzurile, iată
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
suie numai pentru a fi răsturnat și el la rândul său de un al treilea. Cine s-a servit o singură dată de arma demagogiei pentru a frânge pedicele legitime ce se opuneau suirii lui să știe că curentul de patimi, ridicat odată, va respecta cu atât mai puțin pedicele mai mici ce se mai pot opune, și cel ce evocă acest spirit al adâncimii prin el e osândit a cădea. Daca lucrurile mari s-ar putea compara cu cele mici
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]