34,654 matches
-
la 4 ani de închisoare. Aristotel Popescu pretinde că încă din timpul cercetărilor din 1948 unii anchetatori le spuneau că studenții vor face 'reeducare', ba chiar unii avocați îi amenințau că, în ciuda pedepselor mari, se vor confrunta cu 'reeducarea' în penitenciare. După o perioadă petrecută în Jilava, a ajuns la Pitești la începutul lui 1949, unde a fost contactat rapid de grupul lui Țurcanu, care încerca să pornească acțiunea cu cei din camera 1-corecție, unde era închis și Aristotel Popescu. În
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
să pornească acțiunea cu cei din camera 1-corecție, unde era închis și Aristotel Popescu. În perioada aprilie-mai 1949, Țurcanu, Gebac, Onișor, Negură și Istrate, închiși la camera 11, le-au pus problema 'reeducării' la scurtă vreme după sosirea lor în penitenciar. Popescu spune că Pătrășcanu s-a dus la suceveni și au discutat despre acțiunea lui Bogdanovici, după care le-ar fi spus colegilor de cameră (Gheorghe Soroiu, Ion Ghițulescu, Tiberiu Beșchea, Valeriu Popa, Aurel Tacu) să evite contactele cu aceștia
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
camera 107, a făcut parte din conducerea acesteia alături de Gheorghe Blejan, Petre Sârbu, Mircea Anteu, Ion Stancu și Marin Aldea. A fost prins în morișca sistemului la Gherla, acționând, într-un fel sau altul, pe tot parcursul șederii sale în penitenciar, deși nu s-a făcut remarcat prin nimic deosebit. A fost o victimă ca oricare alta, ajunsă în poziția de agresor probabil din cauza unei rezistențe mai slabe. Spre sfârșitul lui decembrie 1951 a fost dus la camera plantoanelor de la etajul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
1949, a cunoscut acțiunea violentă la Pitești (1949-1950) și Canal (1950-1951). A făcut parte din lotul condus de Petru Cojocaru, anchetat în vara și toamna lui 1949. Condamnat la 2 ani de închisoare corecțională, a trecut prin arestul Securității Timișoara, penitenciarele Timișoara și Pitești, coloniile Cernavodă și Valea Neagră. După o perioadă la una din camerele de carantină, Răitaru a fost dus în camera 4-spital, unde a trecut prin torturile conduse de Țurcanu. În primăvara lui 1950 a fost mutat la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de Tribunalul Militar Brașov în toamna lui 1949 și închis la Ploiești, Târgșor, Jilava, Pitești, Gherla, Poarta Albă și Peninsula-Valea Neagră. Ajuns la Târgșor în perioada în care moldovenii lui Stoian și Cobzaru încercau fără succes să impună 'reeducarea' în penitenciar, Rodas a fost considerat periculos de către autorități, motiv pentru care a fost izolat într-o cameră alături de alte vârfuri. A fost trimis apoi, vreme de două luni, la Canal, unde a scăpat de bătăile din brigada lui Bogdănescu, deși s-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
1928 în Iași, Romanescu locuia în Oradea și se pare că era student la Facultatea de Drept din Cluj. A fost arestat prin toamna lui 1948 și condamnat la 2 ani de detenție pentru omisiune de denunț. A trecut prin penitenciarele din Oradea (ianuarie-mai/iunie 1949), Cluj (mai/iunie-octombrie 1949), Jilava (octombrie 1949), Pitești (5 noiembrie 1949-iunie 1950) și Gherla (iunie 1950-18 iunie 1951). A stat într-o cameră de carantină cu Cornel Pop, Dan Dumitrescu, Dan Lucinescu, Costache Păvăloaie, Costică
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
După plecarea lui Matei (octombrie 1950), a fost numit la conducerea colectivului care se ocupa cu strângerea informațiilor, format la acea dată din Octav Grama, Constantin Stoica și Constantin Ionescu, pe care i-a îndrumat până când a părăsit și el penitenciarul, la 4 mai 1951. Implicarea sa în torturi a fost minimală, singura mărturie fiind cea din ancheta lui Mihai Livinschi, care pretinde că au bătut împreună un deținut la camera 88, până când acesta și-a făcut necesitățile pe el; Șerbănescu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
agresorilor, dovadă fiind faptul că s-a angajat destul de greu. Amintește însă că, în august 1951, a primit vizita lui Vasile Pușcașu, eliberat și el, care l-a întrebat dacă a luat legătura cu Biroul Inspecții din Direcția Generală a Penitenciarelor, întrucât el deține informații importante pe care ar dori să le predea. Șerbănescu pretinde că a avut o încercare nereușită de a lua legătura cu șeful Biroului Inspecții din DGP în toamna lui 1951, fiindcă asta era înțelegerea lui cu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Cerbu, Stoian, Gheorghe Popovici și Pușcașu că și ei vor fi eliberați mai devreme dacă sunt sinceri în acțiune, recunoscând implicit că organele statului erau implicate în bătăi. Mai mult, a afirmat că metodele violente erau cunoscute atât de conducerea penitenciarului Gherla, cât și de Biroul de Inspecții, care avea aprobarea de la București. A fost executat la Jilava în 1954, în urma procesului deținuților. Constantin Teja A fost arestat pe 26 septembrie 1949 în comuna Săcălaz, Timiș, unde se afla fugind de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
instruit încă din Suceava asupra acțiunilor pe care trebuia să le întreprindă. În cele din urmă, a reușit să îl convingă pe director să îi faciliteze contactul cu reprezentanți ai Securității și, în scurt timp, și-a făcut apariția în penitenciar și colonelul Nemeș, cel care l-a impulsionat să pună planul în aplicare. Imediat după întrevederea cu Nemeș, în Pitești și-a făcut apariția și ofițerul politic Ion Marina, care avea să devină colaboratorul cel mai apropiat al lui Țurcanu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
-se la Pitești, spune că a acționat 'din ordinul anumitor persoane ce aveau sarcini de conducere în acea instituție', și anume directorul Dumitrescu, ofițerul politic Marina, inspectorul general MAI Iosif Nemeș, inspectorul general MAI Tudor Sepeanu, șeful Biroului Inspecții din penitenciar, sublocotenentul Mircea Mihai și ajutorul lui Mihai, locotenentul Marin Iagăru, oferind chiar și datele la care s-a întâlnit cu reprezentanții organelor de stat. Dacă acordăm credit declarațiilor din anchetă, Țurcanu îl indică pe Dumitrescu drept omul care îi dădea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cu cei din secțiile muncă silnică și temniță grea care trebuie torturați, dar și să tortureze. Ordinul de a bate l-ar fi primit în a doua jumătate a lui noiembrie 1949 și a 'rămas valabil până la plecarea mea din penitenciarul Pitești, adică până în august 1951'. Popa 'Țanu' întărește afirmațiile lui Țurcanu, chiar dacă la momentul anchetei cei doi erau în relații foarte proaste, și afirmă că acesta s-a bucurat de sprijinul total al directorului Dumitrescu. Totuși, e important de adăugat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Mai mult, Țurcanu menționează că Marina asista aproape mereu la ordinele pe care i le dădea Dumitrescu, iar uneori intra în detalii despre cum să le aplice, cel puțin în perioada noiembrie 1949-aprilie 1950, cât timp s-a aflat în penitenciar. Colonelul Nemeș ar fi asistat și el la unele ordine ale lui Dumitrescu și a lucrat direct cu Țurcanu atunci când i-a cerut doi deținuți pentru 'muncă de informare' și i-a ordonat să organizeze camera 4-spital în vederea instituirii 'școlii
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
kilograme, dar și foarte bine informat asupra stării de spirit a celorlalți. A participat direct la torturarea a sute de deținuți în Pitești, conducând 'comitetele' de agresiune în majoritatea camerelor, dat fiind că se bucura de libertate de mișcare în penitenciar. În luna ianuarie 1950, Țurcanu l-a întrebat pe Pătrășcanu dacă crede că vor termina de schingiuit loturile până în mai-iunie, când știa că urmează să se plece pe șantiere. Se pare că Țurcanu nu se aștepta ca deținuții să aibă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Clujenii l-au contrazis pe Negură, care a fost scos din cameră, însă cinci dintre cei care i s-au împotrivit au fost izolați în camera 1-parter, din ordinul administrației, astfel că lotul lor a fost avertizat asupra mișcărilor din penitenciar. Pe 10 februarie 1950 a fost dus la camera 4-spital, iar la sfârșitul lunii martie a făcut parte din lotul care a fost trimis și reîntors imediat de la Canal. Pretinde că, la întoarcerea în penitenciar, Dumitrescu i-a împărțit în funcție de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fost avertizat asupra mișcărilor din penitenciar. Pe 10 februarie 1950 a fost dus la camera 4-spital, iar la sfârșitul lunii martie a făcut parte din lotul care a fost trimis și reîntors imediat de la Canal. Pretinde că, la întoarcerea în penitenciar, Dumitrescu i-a împărțit în funcție de simpatiile politice: țărăniștii și frontieriștii la camerele 1, 2 și 3 de la etajul I, iar legionarii la camera 4-spital. Aici, grupul format din Leonard Gebac, Viorel Negrilă și Gheorghe Tăutan au organizat un 'comitet' de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
s-au făcut asupra sa, a colaborat cu autoritățile. Vom reda unul dintre procesele-verbale pe baza căruia Voin a fost condamnat la moarte, pentru a sublinia ridicolul absolut al întregii înscenări: Întrebare: În interesul cui ai comis dumneata crime în penitenciarul Gherla? Răspuns: În penitenciarul Gherla am comis crime în interesul acțiunii legionare ce se desfășura acolo, deci în interesul legionarilor. Întrebare: La ce serveau legionarilor crimele? Răspuns: Crimele serveau legionarilor pentru cunoașterea legionarilor rămași afară nearestați. Întrebare: După ce l-ai
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
sa, a colaborat cu autoritățile. Vom reda unul dintre procesele-verbale pe baza căruia Voin a fost condamnat la moarte, pentru a sublinia ridicolul absolut al întregii înscenări: Întrebare: În interesul cui ai comis dumneata crime în penitenciarul Gherla? Răspuns: În penitenciarul Gherla am comis crime în interesul acțiunii legionare ce se desfășura acolo, deci în interesul legionarilor. Întrebare: La ce serveau legionarilor crimele? Răspuns: Crimele serveau legionarilor pentru cunoașterea legionarilor rămași afară nearestați. Întrebare: După ce l-ai omorât, ți-a dat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
muri. Întrebare: Și atunci dece l-ai omorât? Răspuns: L-am omorât deoarece numai în felul acesta îl puteam face să ne spună ceiace ne interesa pe noi, legionarii. Întrebare: Ce anume trebuia să spună legionarilor? Răspuns: Nouă, legionarilor din penitenciar, ceream să ne spună legionarii liberi afară și nearestați, armele pe care le posedă, munițiuni, precum și felul în care sunt organizați. Întrebare: Cum de explici dumneata că nu vroia să vă spună legionarii de afară, din moment ce și ei, și voi
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pregătit de către legionari pentru a deveni criminal? Răspuns: Nu am fost pregătit special de către legionari pentru a deveni criminal. Întrebare: Dar cum se explică totuși faptul că ai devenit criminal? Răspuns: Am devenit criminal tocmai cu ocazia acțiunii legionare din penitenciarul Gherla la care am participat și eu. Întrebare: Dumneata consideri aceste crime din penitenciarul Gherla întâmplătoare sau ca un rezultat al acțiunii duse aici de legionari? Răspuns: Nu, aceste crime nu le consider întâmplătoare, ci ele sunt rezultatul acțiunii legionare
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
legionari pentru a deveni criminal. Întrebare: Dar cum se explică totuși faptul că ai devenit criminal? Răspuns: Am devenit criminal tocmai cu ocazia acțiunii legionare din penitenciarul Gherla la care am participat și eu. Întrebare: Dumneata consideri aceste crime din penitenciarul Gherla întâmplătoare sau ca un rezultat al acțiunii duse aici de legionari? Răspuns: Nu, aceste crime nu le consider întâmplătoare, ci ele sunt rezultatul acțiunii legionare dusă în penitenciarul Gherla în cadrul acțiunei de așa-zisă reeducare, la care am participat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
care am participat și eu. Întrebare: Dumneata consideri aceste crime din penitenciarul Gherla întâmplătoare sau ca un rezultat al acțiunii duse aici de legionari? Răspuns: Nu, aceste crime nu le consider întâmplătoare, ci ele sunt rezultatul acțiunii legionare dusă în penitenciarul Gherla în cadrul acțiunei de așa-zisă reeducare, la care am participat și eu. Octavian Voinea Student la Politehnică în București, Octavian Voinea s-a născut la 23 aprilie 1922, în comuna Panciu, fiind fiu de legionar. A fost condamnat la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
4-spital, în primele loturi. Prin mai 1950 devenise deja colaborator al lui Țurcanu și a fost transferat în iunie 1950 la Gherla, participând, în primele zile, la întâlnirea din camera 99, unde s-a hotărât organizarea planului de acțiune în penitenciar. Zbranca a fost repartizat la camera 103, fiind coleg în 'comitetul' de conducere cu Mihai Livinschi, Viorel Negrilă, Vasile Luca și Dumitru Ungureanu. A aplicat bătaia atât în camera 103, cât și, mai târziu, în 107, fiind concomitent scos la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
însă o idee precisă despre condițiile în care s-au desfășurat schingiuirile, trebuie să luăm în considerare toate aspectele regimului de detenție uzitat în această perioadă. Astfel, nu e deloc de neglijat faptul că, începând cu luna iunie 1949, în penitenciarul Pitești s-au introdus restricții deosebit de dure: deținuții erau complet izolați și nu aveau voie să se întâlnească între ei, nu erau scoși la plimbări, nici măcar pentru aerisirea așternutului sau a lenjeriei, nu aveau libertate de mișcare ori de discuții
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de întrebări fundamentale: ce urmărea de fapt acțiunea? De ce a avut loc în România, și nu în alt stat din lagărul comunist? Cine a conceput-o? Cum au fost selectate victimele? De ce a fost ales ca nod central Piteștiul, un penitenciar relativ mic? Cum poate fi explicată atitudinea acelor agresori care au aderat de bunăvoie la acțiune? Care a fost rolul lui Eugen Țurcanu și cine inventa metodele de tortură? În fine, au fost atinse obiectivele inițiatorilor sau nu? Vom încerca
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]