5,173 matches
-
de picăturile mari de ploaie. Îi veni să plângă... 3 Ploua. Mocănește. O ploaie insistentă, obsedantă, tulburătoare, din aceea care se infiltrează până în creier, îți lasă mintea murată și induce frisoane. Nici nu mai știa de câte zile ploua, se plictisise să asculte buletinul meteo și se mulțumea să tragă din când în când draperia pentru a privi cum mustea pământul de apă. Își imagina că iese pe verandă, strângând din dinți și coborând cele patru trepte - una dintre ele scârțâia
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Am trecut din nou În revistă liste Întregi de nume În Încercarea de a face o legătură Între această nouă informație și ceva cunoscut, dar eram absolut sigură că nu auzisem În viața mea de fata asta. Începusem să mă plictisesc de jocul ăsta, zău așa — Emily, nu am văzut-o niciodată până acum și numele ei Îmi este necunoscut. Vrei, te rog, să Îmi spui cine e? am Întrebat-o, străduindu-mă să Îmi păstrez calmul. Partea interesantă era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu sută la sută? E același lucru cu confirmat? Dar, până să‑i răspund, am auzit‑o spunându‑i cuiva, probabil Însoțitoarei de zbor: „Nu mă interesează cine știe ce regulile și regulamentele privind folosirea aparatelor electronice“ și: „Nu ai decât să plictisești pe altcineva cu ele“. — Dar, doamnă, e Împotriva regulamentului și va trebui să vă rog să deconectați telefonul până atingem altitudinea de croazieră. E doar o măsură de siguranță, s‑a rugat femeia. — Ahn‑dre‑ah, mă auzi? Ascultă... — Doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
gândea ea, s‑ar fi potrivit perfect pe fundalul munților stâncoși, dar Miranda Îi tot replica sarcastic că ea prefera să fie „șic, pur și simplu“, pentru că noțiunea de „cowgirl șic“ era, evident, o contradicție În termeni. Probabil că se plictisise până peste cap de „cowgirl șic“ la petrecerea fratelui lui B‑DAD. Am reușit să nu le bag În seamă până când Miranda m‑a strigat pe nume și mi‑a comandat de data asta să Îi chem pe cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asta e organizată de un cuplu cu care m‑am Împrietenit când am locuit la Paris. Ei mi‑au cerut să aduc o asistentă care să Îi țină de urât fiului lor, pe care evenimentele de acest gen Îl cam plictisesc. Sunt sigură că voi doi o să vă Înțelegeți foarte bine. A așteptat până când șoferul i‑a deschis portiera, apoi a ieșit grațioasă cu pantofii ei perfecți Jimmy Choo. Înainte ca eu să apuc să‑mi deschid portiera, ea urcase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ăsta ar fi, ăă, un domeniu pe care l‑aș putea explora În viitor. Și‑a Împreunat mâinile În poală și s‑a uitat pe fereastră. Era clar că această conversație de patruzeci și cinci de secunde Începea să o plictisească, așa că trebuia să fac foarte rapid mutarea următoare. — Ei bine, nu prea sunt sigură dacă poți să scrii vreun cuvânt sau nu, dar nu am nimic Împotrivă să te pun să scrii câteva scurte articole pentru revistă ca să aflu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pure, la Întâlnirea cărora studentele juisează de o plăcere senzuală netraversată“. A. nu se lasă. „Mă duc singură!“ „Du-te! Ia-ți și ceva de schimb, c-o să te uzi...“ „Ești vulgar...“ „Sunt eu!“ (marți) Oricum, cu A. nu te plictisești, nu te plictisești pentru că n-ai timp; e atentă să nu-ți lase timp de plictiseală. Știe, cu o artă a ei, Înnăscută, cum să umple golul dintre clipe, când se află În preajma unui bărbat. Acum, alunecă, se Împiedică, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cărora studentele juisează de o plăcere senzuală netraversată“. A. nu se lasă. „Mă duc singură!“ „Du-te! Ia-ți și ceva de schimb, c-o să te uzi...“ „Ești vulgar...“ „Sunt eu!“ (marți) Oricum, cu A. nu te plictisești, nu te plictisești pentru că n-ai timp; e atentă să nu-ți lase timp de plictiseală. Știe, cu o artă a ei, Înnăscută, cum să umple golul dintre clipe, când se află În preajma unui bărbat. Acum, alunecă, se Împiedică, a căzut mototol În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă pune pe mine și n-am citit nimic...“. Tac. Observ că asistenta pleacă aproape supărată. „Ce, bă, vrei să ne distrugi!?“, mă atacă la sentiment șușterii și putanele În pauză. „Nu mai iau cuvântul niciodată la seminar, m-am plictisit să vorbesc de unul singur.“ (miercuri) Al. M. are un accent toscan plăcut, deși figura lui negricioasă aduce mai degrabă a sicilian din Brașov. Îmi place pronunția sa și merg la italiană și pentru umorul cu care ne abordează. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sus și-l țintuiesc la stâlpul infamiei pe cel care Îmi deranjează auzul sau, În cel mai bun caz, când e vorba despre profesori, nu mă duc la cursuri și seminarii. Este cazul lingvistului C., la al cărui seminar mă plictiseam de moarte, de aceea citeam alte cărți pe sub masă. „Afară!“, a strigat mititelul mâniat când a observat că nu-l ascult. „Da“, am spus eu calm, „dar cu condiția să nu-mi puneți absențe, fiindcă pierd bursa!“; și, Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ceașca de cafea, i-o dau vrăjitoarei, adică lui A. Aceasta Îmi „citește“ destinul: „Tu ești aici Întins degajat pe o sofa, ai un cap imens ce iese În evidență Înainte de toate; privirea ta e flască, precum a unui pașă plictisit de harem; văd că aici se conturează picioarele unei baletiste, ale unei patinatoare ce tocmai se Înșurubează Într-o piruetă; corpul ei este foarte redus În comparație cu picioarele, iar capul parcă nici nu există; din picioarele ei se ridică mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
capcană. O mlaștină afundă din care nu se mai iese. Eu vreau să fac ceva important. Nu mă pot Împiedica de aceste fleacuri. Am procedat foarte bine că i-am Întors spatele. Să se Învețe minte. Să nu mă mai plictisească. Sunt sătul de gâsculițe. Rămân un bun camarad cu ea, dacă vrea să discutăm idei. Îmi iau În fiecare după-amiază, când ies de la bibliotecă, o idee și mă plimb doar cu ea pe străzi. Atunci nu văd pe nimeni. Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trăiesc plenar numai În aerul acela Încins, ce se agita turbionar În jurul lui E. când eram la liceul din Slatina. Doar această imagine mă scoate din apatie, din plictiseala gestului mecanic de a mă Îmbrățișa cu A. Dar nu mă plictisesc, fiindcă este de vină A.; ea este atât de firească În actul erotic cu mine, că o disculp de toate păcatele trecute, prezente și viitoare; carnea ei freamătă senzual, o simt vie, recunoscându-mă doar pe mine. Orgoliul meu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
succes! 9 octombrie 1961 (luni) Petre, de ce nu te interesează pe tine lumea, omul, natura? Tu nu știi nimic din tot ce se petrece În jurul tău, eu nu am ce vorbi cu tine, nu-ți pot spune nimic, pentru că te plictisești. Atunci? Cum am putut oare să dau toată dragostea mea unui caracter pasiv, care nu se gândește nici de azi pe mâine? Și totuși, cât de mult Îl iubesc! Azi, la școală, am avut un eșec: o elevă a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nimeni, de nimic. Am pierdut iubirea, am pierdut sufletul singurătății mele. De aceea simt golul, vidul din suflet cum ia proporții, Îl simt amorțind totul În cale, aruncând afară idealul iubirii. Eram sigură că Petre n-o să vină azi. Se plictisește doar atât de mult cu mine! Dar piară iubirea, piară acest sentimentalism vulgar, de ce să cad când am pierdut doar față de mine? Patinoarul... Începe pe 25. De ce Începe? Alte chinuri sufletești vor veni să Înlocuiască pe cele de acum. Gheața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dar mai ales ne cercetam Încordați, ce face sau ce spune privirea celuilalt În diversele momente ale zilei, pentru că nu comunicam În permanență aceleași stări; eram sau veseli fără explicație, sau excesiv de concentrați spre noi Înșine, astfel că nu ne plictiseam să ne observăm cât mai des. Ea era foarte serioasă și nu se Întorcea niciodată spre mine; trebuia să fac un mare ocol ca să ajung În traiectoria razei ochiului ei, căci altfel nu aveam cum să ne privim; mă intriga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și scârbos C-o fi, c-o păți, că totul e bine, așa și pe dincolo Să fim Împăcați, să ne mulțumim cu-acest fruct zemos C-altfel ni se ia și nu ni se mai dă Hei, prea mă plictisești, numindu-mi ce se cade și ce este frumos Caut urmele strâmbe lăsate de părinți stigmat fericit Și speriat ca un mânz de propria-i umbră Observ că-ndreptarea făcută de vorbe e cea mai de nevindecat mutilare Ca ursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
confruntarea cu ea (o văd că mă ascultă răpită), trag concluzia că n-am inventat nimic; din moment ce ea mă urmărește cu Încordare vie, Înseamnă că tot ce-i povestesc este adevărat, altfel m-ar „prinde“ că falsific și s-ar plictisi repede. Oare este posibil să te schimbi total, să te schimbi chiar În faptele tale și să-ți asumi altă identitate scrisă sau vorbită numai pentru a comunica cu celălalt? Nevoia de comunicare creează o altă realitate sau modifică dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mărturiile lor. Probabil că limbajul este insuficient, spre a exprima ceea ce eu am mai autentic În mine; el, limbajul, se adaptează repede la canoanele unei retorici sau alteia și se vorbește pe sine, iar nu pe tine. De aceea, mă plictisește ambiția romancierului mimetic de a-și Închipui că el creează lumea din nou. (luni) Așa cum am mai spus, din când În când, Îi povestesc lui A. unele episoade din copilăria mea; mă ascultă Încordată, așa cum mă asculta și E. când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În hol la facultate. N-au venit cei doi. Oare or fi avut motive serioase? Nu m-am prea enervat, pentru că am petrecut un sfert de ceas cu Crângulescu, care mi-a făcut o propunere interesantă. Apoi, ca să nu mă plictisesc, am plecat cu colegul meu Martin la film. Am o afecțiune specială pentru el. Nu specială În sensul intensității sentimentului. E o fire curioasă. O natură puternică și singuratică. Nu stă de vorbă cu nimeni. Pe mine mă acceptă așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
m-am Întâlnit din nou cu Petre. În loc de o izbucnire de dragoste din partea mea, am simțit un fel de gust amar În fața lui. Îmi stăruia În minte Eugen din seara trecută. Am fost foarte lucidă cu Petre, chiar m-a plictisit cu incultura lui. L-am programat cu o Întâlnire de-abia joia viitoare. Nu mai am vreme de el până atunci și nici nu simt nevoia prezenței lui. Deci am găsit leacul minunat care mă poate echilibra! Nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
secrete ale privirii, nu mă simt prea bine; nu mă bucură faptul că-mi sunt adresate mie. Încep chiar să mă irite. Nu vreau să existe nici un echivoc. Când uită să se comporte ca un camarad de facultate, A. mă plictisește. I-o spun. Se crispează. Dincolo de aceste incidente „amoroase“, excursia a fost splendidă. Am notat că, de câte ori Își atingea mâna de a mea, tresărea vizibil și și-o trăgea rapid Înapoi. I-am spus că nu pot suporta indivizii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe care este obligat să le facă În fața unor școlari adormiți sau derbedei ca mine; În sfârșit, destinderea de pe fața lui n-a ținut mult, s-a uitat la mine: „Mai ai? Mai ai Încă?“; parcă Îi trecuse repede, se plictisise; eram foarte aproape de masă, lemnul ei Îl simțeam cum mă apasă, tăindu-mă În două În dreptul buzunarelor de la haină, tare aș fi vrut să spun: „Nu mai am“, dar el nu se lăsă păcălit, mă Împinse ușor, mă percheziționa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
m-a mușcat, m-am uitat În jur și l-am văzut mai jos cu zece metri, de unde mă privea vesel, ca și cum ne-am fi jucat de-a v-ați ascunselea. Jocul acesta s-a prelungit mult, până m-am plictisit și am deschis ochii și am constatat că era ziuă și că În cameră cernea o lumină neverosimilă, o lumină prăfoasă, artificială ca Într-un film vechi a cărui peliculă este foarte uzată. Cineva mă filma cu Încetinitorul În timp ce visam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Sunt Îngrozitor de obosit, parcă Îmi curge plumb prin vene; Îmi simt picioarele grele ca niște butuci. Mi se pare că sunt foarte bătrân, de parcă aș fi traversat mai multe avataruri. La 21 de ani, sunt sătul să mai trăiesc, mă plictisesc de moarte. Acum Îl Înțeleg pe Alexandru cel Mare, care a vrut să moară tânăr, dar și pe Caligula, și pe Nero, care-au devenit cinici din aceeași plictiseală de a trăi. (dimineața) Nimic nu mă preocupă mai mult, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]