5,084 matches
-
directe, vădit partizane. El renunță la stilul obiectiv, mult mai potrivit, de până acum și, ca să liniștească, probabil, suspiciunile cenzurii, condamnă propagandistic o clasă socială care dăduse, totuși, mari personalități. Valoarea estetică a romanului scade considerabil în asemenea momente. „Mă plictisesc de moarte! - strigă Ghighi Duca - Nimic de făcut. Whisky și pe urmă cavoul familiei.” „Căderea neamurilor” este ilustrată, între altele, prin exacerbarea sexualității. Prea fățiș și în forme prea grotești pentru a convinge epic. E limpede că D. îi sancționează
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
de tutela unei mame posesive. El ia apărarea tatălui mediocru și onest și, când conflictul nu mai poate fi evitat, pleacă de acasă, înrolându-se voluntar în armată. Trimis pe frontul din răsărit, face acte de cruzime, apoi se arată plictisit („peste tot mi-e urât”) și, dezamăgit de ipocrizia generală, dispare nu se știe unde. Filip este artist și tablourile lui arată un număr de fantasme erotice care indică, pentru un ochi expert, un grav complex interior. Complexul este discutat
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
a ne smulge din imobilism și depresie, dar nici ea nu ne poate face fericiți, pentru că nu sîntem În stare s-o păstrăm. Omul nu este făcut pentru fericire. Fericirea are nevoie de Altcineva. Omul contemporan are chipul lui Michel: plictisit, fără vlagă, dezrădăcinat, vampirizat de confort, singur. “Pentru a accede Într-adevăr la posibilitatea practică a fericirii, omul ar trebui fără Îndoială să se transforme - să se transforme fizic. Cu ce să-l compari pe Dumnezeu? Mai Întîi, desigur, cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau În cel mai rău caz romanul personal abundă În peisajul editorial literar de astăzi, iar supralicitările tematice (pansexualismul) ori stilistice (ingenuitatea de-la-om-la-om sau cinismul) vin să coloreze scrieri de care autorii cred că cititorul, În lipsa acestor pigmenți, s-ar plictisi repede. Acesta din urmă creează la rîndul lui frisoane scriitorului, concurat de televiziune și entertainment, cu vocea publică sugrumată de cea a specialiștilor sau a vedetelor media. De aceea salvarea lui nu mai vine din elocvența calității artistice intrinsece producției
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
găsească decît ori neantul, ori tot pe el Însuși, ceea ce devine lipsit de sens, fiindcă astăzi omul se cunoaște deja prea mult pe sine [...]”. Asta-mi place enorm: omul se cunoaște deja prea mult pe sine - cu alte cuvinte se plictisește de moarte de el Însuși. Acele ennui, spleen și toate celelalte plictiseli artizanale care vor mai fi existînd nu aparțin omului modern, individualizat, În virtutea desăvîrșirii vreunei evoluții - declin spenglerian, escatologie new age sau mai știu eu ce apogeu al dialecticilor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ale personajelor). Poate fi și acesta o trăsătură a unei maniere femine de a scrie literatură, o “ceartă cu literatura” drapată Într-un expresionism numai pe jumătate jucat. Într-o lume În criză de timp, asaltată de conformismul televizualului și plictisită de nesfârșite saga, romanul contemporan tinde să devină - iar autoarea franceză este un exemplu elocvent dintr-o serie abia deschisă - un videoclip. Avem de-a face fără Îndoială cu o scriitură psihologizantă - o altă trăsătură feminină - care sondează psihicul feminin
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
succesul drept unul dintre obiective. Traseul străbate surpriză după surpriză, iar ghidul stăpânește la perfecție, nici nu se putea altfel, arta conversației. Romanele ei sunt biografiste, autoironice, pline de gust - calitate ce prezintă destule inconveniente, Întrucât o carte frumoasă poate plictisi de la un punct dacă nu-și provoacă frumusețea la duel ucigând-o - și crude, la final, În urma necesarei lovituri de teatru. Momentele acțiunii sunt perfect parcurse. Balast zero, construcție clasică, toate episoadele drenate spre punctul culminant și revărsate În dezodământ
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
juca pe computer. Je m’en vais este un asemenea joc pe computer. Întocmai cum se Întâmplă cu jourile virtuale, există mai multe nivele dintre care ultimele sunt foarte greu de atins. Înainte de a Încerca să o facă, Echenoz se plictisește, se ridică de pe scaunul cu rotile și pleacă. Nici un adevăr major nu s-a spus până aici, și, iar, nici nu se poate spune, pentru că orice adevăr, pe lângă exclusivismul său inerent de care aminteam, fixează În enunțul său un loc
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care Fio Régale se hotărăște să devină proastă am spus tot. Să vedem cum arăta ea de fapt. Ea locuiește estimp undeva În partea de est a Parisului, În Belleville, vecină și prietenă fiind cu Zora Marprelate, manechin apostat pentru că plictisit de inconsistența rolului social jucat, care-și face un scop În viață din cele mai zărghite modalități de a se opune politicii corecte: "milita pentru vînătoare, coridă, teste nucleare, pedepse corporale; fuma tot ce era de fumat, țigări, țigarete, iarbă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de tip Georg Simmel, pentru literatură sau pentru o catedră universitară. În noiembrie 1933, opinia sa despre profesorii pe care‑i audia era, cu unele excepții, nu prea favorabilă: „Cu excepția lui N. Hartmann, un cap sistematic remarcabil, toată lumea e ori plictisită de moarte (Sombart), ori prea supus intrată în teme ale vremii, dar nu ale lor (Spranger), ori lipsită de minimul de eros și de actorlâc de care are nevoie un om studios ca să exprime transmisibil idei (Vierkandt, Preuss). Cioran va
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
completat de către un cursant în două ore și de un altul în patru); - feedbackul este imediat; - învățarea este motivată pozitiv; în același timp, așa cum remarcă Sprinthall, Sprinthall și Oja (1994), principala problemă a instruirii programate este că unii cursanți se plictisesc: „Dacă mi se mai pune o dată aceeași întrebare, o să țip!”, reclama unul dintre aceștia. 1.7. Grupul de aprofundare profesională (GAP)tc "1.7. Grupul de aprofundare profesională (GAP)" Metoda grupului de aprofundare profesională presupune o modalitate sistemică de dezvoltare
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
a acestor elemente ce țin de propria învățare. Asemenea întrebări ar putea fi formulate în felul următor: 1. Ce fel de învățare mi se potrivește cel mai bine? 2. Ce mă motivează cel mai bine în învățare? 3. Ce mă plictisește cel mai tare? 4. Cum să fac ca propria învățare să crească în eficiență? 5. Cum să învăț din propriile greșeli? 6. Ce fel de feedback îmi este util? De la cine trebuie să primesc acest feedback? 7. Învăț cel mai
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Conservator, lucrează la o fabrică de șosete. Situația românilor plecați în Occident nu este una confortabilă. Ei trăiesc sentimentul unor oameni de categorie inferioară în raport cu populația autohtonă, fapt care ar fi unul dintre motive de reîntoarcere în țară: „M-am plictisit să fiu slugă acolo”, a spus un locuitor dintr-o comună gălățeană. Revenirea în țările occidentale nu s-ar mai face pentru a munci, dar pentru vizite (Adriana Oprea Popescu Macarale râd în soare la Corod, Jurnalul național online, 10
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
plăcută 71. Portretul e al lui Gheorghe Sion, care a prins regimul Regulamentului Organic în Moldova și autoritatea rusească. El duce o viață dublă, împărțită între birou, cu atribuțiile funcționărești, și casă, cu "desfătările" intelectuale; însă asta nu pentru că se plictisește la birou, pentru că munca de birocrat ar fi definitiv incompatibilă cu preocupările sale intime. Problema lui e că nu găsește în acest spațiu instituțional un loc prielnic pentru a-și exprima aspirațiile. O altă muncă de birou, într-un context
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
stradă unde era un polițist la care m-am dus direct spunându-i că sunt din România și că am venit ilegal. Când a auzit ăla că am venit ilegal l-a apucat un chef de vorbă, că probabil se plictisise stând acolo în post. Eu abia mai stăteam în picioare. Pantofii mei se țineau în șireturi și bombeuri, pânza din care erau făcuți era ferfeniță, mai ales acolo unde talpa piciorului se îndoaie atunci când calci. Am mers atâta distanță pe
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
am luat bătaie cum nu se poate mai rău, peste tot pe unde am fost deținut: și la Grind, colonia Periprava. Dar nu pentru faptul că făcusem ceva, ci era o plăcere pentru ei să bată. Cred că ei se plictiseau și de plictiseală băteau deținuții. Asta era răutate în stare pură, fără niciun motiv. Oameni fără credință! Am avut și maxilarul dislocat, am semn și acuma. În toate penitenciarele, la Iași, la Gherla, în lagăre, la Securitate au fost toți
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
gustat din plin farmecele nimfei încât legendele ulterioare îi atribuie un fiu numit Latinos (mai des considerat fiul lui Circe, ceea ce ne face să ne gândim la înrudirea dintre aceste două personaje). Dar Ulise se satură de mângâierile sale, se plictisește de alintările și farmecele ei "de când se săturase de nimfă, noapte dormea în silă în peșteră alături de ea, care-l mai iubea încă; ziua nu mai contenea cu lacrimile, întins pe stâncile de pe țărm, cu ochii pierduți pe valuri și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fi aci un an întreg dor de casă și de ai mei, că așa mi-i de drag să-ți sorb cuvintele și povestirile". Dar Telemah este așteptat! Argumentul este clasic și solid: nu putem rămâne nu pentru că ne-am plictisi ci pentru ca alții tânjesc după noi. În această acțiune de a-l reține pe oaspete, Elena își are și ea rolul ei ambiguu, ea vărsând un drog în vin pentru a-i calma durerea și a-l face să uite
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care în fond e înspăimântător; dar mai presus de orice, am avut meritul de a fi învins astfel un moment greu", (Pléiade, I, 586-587) *trad. rom. III, p. 132. 325 Pléiade II, 1208. 326 "Cu toate acestea tânăra fata se plictisi repede de Levit poate pentru că el îi împlinea orice dorință. Ea se ascunde și pleacă la tatăl ei, la mama cea drăgăstoasă, către surorile ei zburdalnice. Ea credea că va regăsi plăcerile nevinovate ale copilăriei, de parcă ar fi avut aceeași
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fiind, în lipsă de acțiune și de lecturi, un act existențial, nu hedonist, astfel devenind o acțiune necesară, autoarea încercând la un moment dat să provoace scrisul, să-l incite, căutând să acționeze, să se miște pentru scriitură: „M-am plictisit de atâta scris. Sper să mă duc duminică la Satkovitz și voi avea din nou despre ce scrie”. Speranța („Dar de ce am început azi să scriu din nou? Fiindcă plecarea noastră acasă a devenit din nou actuală”) și frica de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
li se dea cuvântul; * au alte preocupari în timpul lecției (citesc, scriu poezii, desenează, sunt agitați etc.); * consumă timpul din oră cu intervențiile lor spontane; * nu se mulțumesc cu prima formă a produsului activității lor, îl îmbunătățesc, îl cizelează; * nu se plictisesc niciodată; * se autoapreciază destul de corect etc. Prin urmare, conduita elevului creativ se poate traduce în curiozitate, spirit de observație, ambiție, încredere în forțele proprii, perseverență, sensibilitate, originalitate. Stimularea disponibilităților creatoare ale elevilor este posibilă la toate obiectele de învățământ sau
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]
-
dimineața și până la aproximativ 6 după-amiază, după care ne-am Întors la Roman XE "Roman" ”. Vizita a avut loc imediat după marele bombardament al aviației sovietice, care a lovit centrul orașului, adică la 26 iunie 1941; iar șoferul, care se plictisise, a plecat În oraș să vadă pagubele. În afară de acest comandament, cei doi au mai vizitat Comandamentul Regimentului 13 dorobanți, cantonat În apropierea orașului, În satul Holboca. Întrucât șoferul lui Micandru XE "Micandru" Îi transportase pe Micandru XE "Micandru" și pe
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
filmele americane se ocupă mai mult de benzinari, de sociopați, nu se ocupă de profesori universitari, de campus-uri studențești... Din campus-uri îi arată numai pe cei care trag "iarbă" și care au probleme sexuale... Pentru că altfel, spectatorul se plictisește, bineînțeles, el n-o să se uite la "procesul de învățământ"! Sfințenia ritualului transmiterii unor valori este esențială. Dar nu valori care țin de statistică, ci valori de axiologie, de coloană vertebrală. Asta cred că e important. E o șansă uriașă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
spun adevărul. Eu mă uit înainte, în tinerețe mergeam la fiecare spectacol și îl urmăream, ba repetam și după fiecare spectacol, dacă eram nemulțumit. La filmele mele mă uit cu plăcere, dar nu ca un maniac, sunt clipe când mă plictisesc de ceea ce văd și las de-o parte. Dar mă interesează ce am făcut nu din alt punct de vedere, ci pentru că acolo, în acele imagini, în acele cadre, în acele scene sunt eu care nu mai sunt acum! A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
curgând în gol. Cât de utilă ar fi fost asemenea invenție (de fapt inovație) în anii comunismului, când toți ascultau pe furiș Radio Europa Liberă! Acum... acum nu mai știu. Aștept să văd și picamărul cu DVD-player, ca să nu se plictisească muncitorul în timp ce găurește monoton asfaltul. Cred că îmbătrânesc. Cred că exagerez. Dar mai cred și că se întâmplă ceva cu noi de o vreme încoace. Acum vreo douăzeci-treizeci de ani visam la nave spațiale cu care o să cucerim galaxiile. Visam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]