KorAP: Find »[drukola/base=ploua & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...194 195 196 ...283 >

7,062 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

ziua, domnule. IOANA (Gesturi disperate către călător.): Am să fiu a ta! Am să fiu a ta! ȘEFUL GĂRII: Ai să aștepți mult și bine. Ha! Ai să te sături. Ha! Ce credeai? CASIERUL (Cântând.): N-o să plouă! N-o să plouă! HAMALUL: Nu ți-am spus eu că nu e bine să începi cu asemenea lucruri? Vezi unde ai ajuns? Șeful n-o să te ierte. IOANA (Speriată, naivă, frământată.): Am să vin îndată. Să nu pleci. Am să vin să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Și dumneavoastră o să muriți? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cred că da. IOANA: Când? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cam peste o sută de zile... IOANA: Vai, așadar n-o să-l mai vedeți! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Pe cine? IOANA: Pe el... Și dacă ar ploua tot timpul n-ați mai muri niciodată? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. IOANA: Ce frumos! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ți se pare frumos? IOANA: Da, domnule... Și mai ales că dumneavoastră sunteți și un călător prin ploaie foarte norocos. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
spus că s-a întâmplat ceva cu voi. Mi-a spus că de un timp vă rătăciți și nu mai știți să mergeți după ploaie. Și în loc să mergeți după ploaie vă rătăciți pe câmpuri și pe dealuri pe unde nu plouă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Are dreptate. IOANA: De ce vă rătăciți? Hai, spune-mi... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E un fel de boală. IOANA: Ce fel de boală? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E ciudat de tot, Ioana. În loc să ne ducem după ploaie, ne îndepărtăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Am să te duc să vezi oceanul. Tu știi ce înseamnă oceanul? Ioana oceanul este făcut din mii și mii de picături rotunde de ploaie care se rostogolesc dintr-o parte în alta. Iar pe țărmul oceanului plouă în fiecare zi și acolo, nici nu trebuie să aștepți ploaia pentru că acolo trăiesc cei mai mulți călători prin ploaie. Am să-ți arăt și corăbiile... Unii oameni, ca să nu le fie frig pe ocean, își construiesc corăbii. Iar în mijlocul corăbiilor își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
fix. IOANA: Ce bine! Eu am deja un arbore... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ai tu un arbore? IOANA: Da. Am. L-am crescut eu. E înalt... cam așa, are frunze și o să iasă din el o pădure. (Brusc, întristată.) De ce nu plouă, de ce nu plouă? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Trebuie să înceapă dintr-o clipă în alta. IOANA: Și atunci plecăm? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Plecăm imediat. IOANA: Știi ceva? N-am să-mi iau rămas bun de la nimeni. Am să plec pur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
bine! Eu am deja un arbore... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ai tu un arbore? IOANA: Da. Am. L-am crescut eu. E înalt... cam așa, are frunze și o să iasă din el o pădure. (Brusc, întristată.) De ce nu plouă, de ce nu plouă? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Trebuie să înceapă dintr-o clipă în alta. IOANA: Și atunci plecăm? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Plecăm imediat. IOANA: Știi ceva? N-am să-mi iau rămas bun de la nimeni. Am să plec pur și simplu. Tata o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
PLOAIE: Plecăm imediat. IOANA: Știi ceva? N-am să-mi iau rămas bun de la nimeni. Am să plec pur și simplu. Tata o să se supere foarte tare, dar mie nu-mi pasă. Hi-hi... Ce supărat o să fie tata... De ce nu plouă? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Trebuie să înceapă... O știm!... (Cele două personaje sunt în așteptarea ploii; se produce o pală de vânt; apoi, din depărtare, un ușor tunet.) IOANA: Auzi? Ai auzit? Vine! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, încă nu... Asta încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
IOANA îl prinde de mână pe călător și-l silește s-o urmeze; lumina scade și cei doi sunt învăluiți de ceață și întuneric, acoperiți de tunete puternice și rafale de vânt; se mai aude stins glasul IOANEI.) VOCEA IOANEI: Plouă... plouă... Trebuie să înceapă... Trebuie... PARTEA A II-A A doua zi, dimineața. Lumina soarelui cade pieziș. Umbre lungi peste peron. Senzație de frig. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE doarme în fotoliul-leagăn. E acoperit cu o pătură în carouri, pe care și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
îl prinde de mână pe călător și-l silește s-o urmeze; lumina scade și cei doi sunt învăluiți de ceață și întuneric, acoperiți de tunete puternice și rafale de vânt; se mai aude stins glasul IOANEI.) VOCEA IOANEI: Plouă... plouă... Trebuie să înceapă... Trebuie... PARTEA A II-A A doua zi, dimineața. Lumina soarelui cade pieziș. Umbre lungi peste peron. Senzație de frig. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE doarme în fotoliul-leagăn. E acoperit cu o pătură în carouri, pe care și-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mult... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, nu... Nu cred că e bine. De altfel, eu... până acum câteva săptămâni... nici n-am dormit niciodată... HAMALUL: Deloc? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Deloc. HAMALUL: Și ce făceați? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nimic. Călătoream. Ascultam cum plouă. Dacă stătea ploaia, mă așezam pe o piatră și aruncam cu boabe de porumb într-o găleată cu apă. Puteam să stau zile întregi, așa, cu boabe de porumb lângă mine și cu o găleată plină cu apă. Aruncam boabele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
tune.... Dar nu se întâmplă nimic. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: În fiecare zi tună? HAMALUL: În fiecare zi. Spre seară se pornește vântul și se adună câțiva nori... câteva zdrențe... E un fel de mascaradă. Tună, uneori chiar fulgeră... dar de plouat nu plouă niciodată. Peste zi puteți sta acolo... (Arată spre camera de la etaj.) E mai răcoare. Acolo întotdeauna e răcoare. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Acolo au stat și ceilalți... de dinaintea mea? HAMALUL: Acolo... E camera voastră... În fiecare zi îi spăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
nu se întâmplă nimic. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: În fiecare zi tună? HAMALUL: În fiecare zi. Spre seară se pornește vântul și se adună câțiva nori... câteva zdrențe... E un fel de mascaradă. Tună, uneori chiar fulgeră... dar de plouat nu plouă niciodată. Peste zi puteți sta acolo... (Arată spre camera de la etaj.) E mai răcoare. Acolo întotdeauna e răcoare. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Acolo au stat și ceilalți... de dinaintea mea? HAMALUL: Acolo... E camera voastră... În fiecare zi îi spăl geamurile, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
aș putea aminti totul, mi-aș putea aminti atâtea lucruri pe care acum... nu le știu... Am putea trece cu toții... prin câte o picătură de apă, ne-am gândi în același timp la aceeași picătură de apă și atunci... ar ploua de câte ori vrem noi... E atât de simplu, e atât de simplu să aduci picăturile de apă, la țărm... numai dintr-o privire... IOANA: Tată, vom număra picăturile de ploaie... HAMALUL: Vom călători prin ploaie, vom călători până la genunchi prin ploaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

mai mare, un munte se ridică, îi cresc aripi și zboară, zboară ca pițigoiul prin cer, aripile îi ard în soare, cade pe pământ, îi cresc țancuri și stânci, vin ploi, îi cresc păr și barbă de mușchi și ferigi, plouă mereu, muntele se năruie, se îngroapă în noroi, bălți acum peste tot, bălți și iar bălți, când răsare în sfârșit din nou soarele, totul mișună de săbioară și nuferi și nenumăratele făpturi argintii ale bălții, pești, anghile, brotaci, țipari, șerpi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

așa-i, poate să plece, nu mai avea nimic de făcut. - Da io mâine nu viu, chicoti femeiușca. Că mâine e sfântul Miai și Gavrilă și dă gagiul meu bairam. Mergem și la pădure, la mănăstire la Mândraia, dacă nu plouă! - Ți-ai găsit și tu bărbat?, chicoti Goncea. Pă cine, fă, că până acuma nu prea le aveai cu babardeala și monta. Credea lumea că ai rămas de dilie, de când cu... Mantinela nu-i răspunse. Privi doar lung spre Goncea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
poporul e strâns unit în jurul secretarului general. Ține bine minte rușinea de atunci. Peste o lună, pe 15 iunie 1985, Cenaclul „Flacăra“ a fost închis, când dădea spectacol pe stadionul din Ploiești. Ce fusese, ce nu fusese, fapt e că plouase amarnic, se întrerupsese lumina, lumea s-a bulucit la porți, poate le încuiaseră și pe-acelea, destul că au murit copii, au fost răniți. Ceva ca la tragedia de la Cotroceni, din iunie 1936, când de Ziua Restaurației, la 8 iunie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
acolo. Ține mine și acum cum, traversând parcul, se oprise chiar la intrarea dinspre Bulevard și privise lungile alei ducând până sus, spre capătul parcului, la mormanul ăla de pietroaie de le zice cetate. Era o iarnă seacă, nu ninsese. Plouase mai toată noaptea și acum, în zori, copacii, cu poleiala de ghiață, cu țurțuri sticloși, aleile înghețate, cu chiciura cenușie, straturile goale, doar cu tufe sticloase și ele, se conturau grotesc pe fundalul unui cer brăzdat de dungile primilor raze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

războiului, acasă la Mintzi. Fusesem invitați la cină. Soția mea se îmbrăcase cu o rochie decoltată și renunțase la penele de struț cu care își împodobea hainele sau pălăriile, optând pentru niște mărgele argintii ce scoteau un sunet foarte plăcut. Ploua. Țin minte că am ajuns cu o oarecare întârziere, iar Mintzi nu ne-a mai adresat nici un „heil” cu mâna ridicată, cum obișnuia. Ne-a salutat cu afectare în franceză, amestecându-se imediat printre invitați. Voia să treacă drept supărată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
mult capul de cel al Kristinei e un reflex al locuirii unui spațiu îngust. Kristine m-a căutat cu privirea de câteva ori, și-a făcut ochii roată prin salonul unde ne-am refugiat când a început din nou să plouă, dar nu m-a văzut. Mă așezasem bine în spatele unor ficuși și nu voiam să-mi pierd avantajul. Am încurajat-o pe doamna Pärchen să vorbească, să-i dea înainte cu isprăvile lui Hans, ce-a cucerit, ce mănâncă, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
în câteva perne, închizând ochii și ascultând cu luare aminte fiecare zgomot al camerei. Pe atunci îmi plăcea să-mi închipui că sunt un câine-lup care ciulește urechile. Auzeam ticăitul ceasului, scârțâitul obloanelor de la parter, freamătul vișinului din curte. Uneori ploua, iar sunetele țâșneau de peste tot în ritmul unor mici tobe. Îmi lipeam urechea de podea, procedeu copiat din filmele cu indieni. Multă vreme nu se întâmpla nimic; fiecare secundă o alunga pe cea dinaintea ei și era alungată de următoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
ce ricoșa pe asfalt ca și cum cineva vărsa peste oraș o pungă cu biluțe de gheață. Dar nu veni nici așteptata zăpadă, nici zloata nesuferită de la începututl iernii. În timpul nopții, pământul se usca la loc și dimineața începea din nou să plouă cu bile, cam până pe la prânz. Atunci, pășind pe stratul subțire de gheață ce se transforma lent în apă, Elena și Ioana băteau teatrele, cafenelele și așezămintele culturale. Își făcură abonament la Institutul Francez, la Consiliul Britanic și la Institutul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847

chiciură Iarăși ninsoare - ce verde-i căciula de lână cu flori roz Zarva ciorilor - în colivia din geam canarul tăcut De pe ramuri doar puful alb alunecând - singurul zbor Departe-i vara - în lemnul saunei doar mirosul de brad Ninge și plouă - prin cenușiul zorilor cântec de cocoș Valuri clipocind - cum duce apa-n vale tot cerul senin Și în vitrine culoarea noroiului - model de sezon Cerul mohorât - prin frunzișul rărit cânt vesel de scatii Bat clopotele - zbor de porumbei și ciori

BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
spre cer - sosesc graurii Dimineață de martie fără soare - doar triluri pe ram Înfrântă-i iarna - mii de fire de iarbă sulițând cerul În micul scuar - țăcănit de zaruri și ghiocei înflorind Pâclă-n pădure - lumina se înalță dintre ghiocei Plouă necontenit - mocnește-n pământul ud jarul ridichei În ploi cu spume spălate-s noroaiele - reînviere Numai un melc pe trunchiul oțetarului - tot cerul vânăt Gardul prăbușit - cireșul înflorește pentru prima oară Liniștea din zori - guguștiucii uguind într-un singur glas

BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

care le provoca izbirea de curenții de aer. Verdele selvei lăsă loc unui cenușiu al norilor joși, nori ce păreau că își descarcă apa de abia atingând coroanele copacilor și își aminti vorbele lui „Inti“ Ávila: „O regiune teribilă, unde plouă trei sute cincizeci de zile pe an.“ La răstimpuri, când se deschidea o spărtură în masa de nori, distingea jos o selvă deasă și compactă, de un verde profund, și chiar reuși să întrevadă unul din acele faimoase abisuri care transformau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403

din cafea bucurându-se de căldura ei concretă, și privi porumbeii care Începuseră deja să ciugulească statuia din cap până-n picioare. Se uită Într-o doară În jos spre locul unde bărcuța soțului ei tresălta În apa de-un verde-Închis. Plouase În cursul nopții și ea voia să vadă dacă prelata de pânză care acoperea barca era Încă la locul ei. Dacă aceasta ar fi fost smulsă de vânt, Nino trebuia să coboare și să golească barca de apă Înainte să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]