5,162 matches
-
ca pedeapsă pentru eșecul modernității de care primul a fost făcut responsabil. Așa se explică de ce o minte strălucitoare ca cea a lui Deleuze - mare admirator al lui Sartre și Bergson de altfel - deține poate singura tentativă postmodernă - În măsura În care gîndirea postmodernă este antiplatobiciană - a gîndirii franceze din anii post-war, consumată Însă În registru modernist pentru că anarhistă. Poate fi Închipuită Încercarea de a termina cu modernismul, i.e. metafizica, subiectul, rațiunea voluntară, din interior, dar nu sub forma unui troțkism filozofic. Conștient de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
subiectul pentru a-l Înlocui cu spirite animale și s-a Înnobilat astfel cu titlul de “cavaler al autonomiei”, conform sintagmei lui Rorty aplicată lui Foucault. Cred că există, În altă parte decît În literatură și metaliteratură, o tematică „modern”-„postmodernă” comună În Franța și Statele Unite. Greu de numit acest discurs, Întrucît cei care-l produc se intitulează geografi, dar pot fi tot atît de bine sociologi, În măsura În care geografia zilelor noastre a devenit o știință umană. Noua geografie umană are În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un comentariu la cîte o carte a fiecăruia. Soja vorbește despre o renegociere dintre centru și periferie generată de felul În care operează acumularea de capital, prin „transferuri interregionale de profit”. Pe David Harvey cititorul român Îl cunoște din Cultura postmodernă tradusă În 1999 la Meridiane (dar nu-l știa ca geograf). El vorbește despre o criză a reprezentării venită În urma recesiunii interbelice, În condițiile În care banul este „mama reprezentării”, simulacrul-șef. Odată cu diminuarea banilor, În vremea recesiunii, se produce
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu trebuie să pierdem din vedere importanța locului. „Pentru că locul este fuziunea dintre spațiu și experiență, un spațiu unplut cu sens, o sursă de identitate.” Friedland Îi acuză pe Soja și Harvey de materialism și crede că În constituția condiției postmoderne trebuie identificate și componente morale, că trebuie, cu alte cuvinte, făcut apel și la așa-zicînd „Întîmplările ființei” alături de cele ale pămîntului, pentru a da seama de o schimbare de paradigmă istorică. Am folosit mai sus un termen străin de cei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o Înghițitură hiperbolică toate manifestările umane reperabile Împrejur (Între care viața privată, arta, relațiile interindividuale, ca să nu mai vorbim de diferențe categoriale cognitive, ca real versus virtual, etc.). Cred că acest discurs, puțin dispus să-și măsoare vorbele, nu este postmodern. El este cu adevărat hipermodern și, dacă lucrurile stau astfel, mare parte din arta avangardistă, Noul roman francez și muzica serială, spectrală, pictura abstractă și arta plastică minimalistă sînt hipermoderne. Nu putem numi, În consecință, prezentul cultural francez postmodern. Corolar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este postmodern. El este cu adevărat hipermodern și, dacă lucrurile stau astfel, mare parte din arta avangardistă, Noul roman francez și muzica serială, spectrală, pictura abstractă și arta plastică minimalistă sînt hipermoderne. Nu putem numi, În consecință, prezentul cultural francez postmodern. Corolar: nu putem, În mod pertinent, lucra cu o cronologie dată de succesiunea polemică modernism-postmodernism atîta vreme cît nu ne luăm măsuri metodologice de prevedere prin care să specificăm În ce decupaj operăm cu acest instrument, pentru că nu există o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din modă. Foarte bine, dacă asta s-ar fi Întîmplat după o clarificare conceptuală măcar În ceea ce privește cîteva dintre abordările: literară, politică, economică, socială, culturală În general, științifică, etc. Evident, lucrurile sînt departe de sta astfel, măcar pentru că, odată moda temei postmoderne trecută, abia atunci lucrurile pot Începe să se limpezească. În România, termenul a fost importat, cum era și normal, din spațiul anglo-saxon și sub pălăria lui au fost produse opere cu scriituri diferite, de la influențele textualiste specific franceze la cele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pricina și nu oricum, ci una decisă, definitivă, știută fiind foamea de nominare a intelctualului român, mare inventator de concepte pentru o tribună roasă de complexe culturale. Vestea proastă este că dezbaterea internațională asupra postmodernismului - cu variantele lui: postmodernitate și postmodern - este departe de a se fi Încheiat, ba mai mult, aș Îndrăzni să spun, abia a Început de vreo zece ani, din momentul În care termenul s-a Încetățenit, de voie-de nevoie, și pe teritoriul francez: bine ați venit, aici
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
postmodernism francez nu pentru a confirma primirea unor scrisori de noblețe - sau cel puțin de acreditare - ci pentru a Încerca circumscrierea unei postmodernități văzute În primul rînd ca un după-iluziile-modernității. Numele celui mai cunoscut istoric literar francez implicat În chestiunea postmodernă - nu de alta, dar predă la Harvard - este Antoine Compagnon. Nu mă refer acum la postmodernismul lui - acesta se resimte puternic de pe urma Condiției lui Lyotard - ci la el ca la un deschizător de drumuri. Cu toate că tezele de doctorat axate pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
el ca la un deschizător de drumuri. Cu toate că tezele de doctorat axate pe literatura franceză contemporană Îl citează frecvent, atunci cînd ajung la chestiunea postmodernismului literar, pe Aron Kibedi Varga, un istoric literar perspicace, care din 1986 preia ideea literară postmodernă făcută celebră de John Barth (Le Récit postmoderne apare În 1990 și Încearcă să sintetizeze bibliografia postmodernă la zi, cea de după 1979), foarte instructivă este abordarea conceptuală a lui Semir Badir, Într-un eseu publicat În urma susținerii unei intervenții la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tezele de doctorat axate pe literatura franceză contemporană Îl citează frecvent, atunci cînd ajung la chestiunea postmodernismului literar, pe Aron Kibedi Varga, un istoric literar perspicace, care din 1986 preia ideea literară postmodernă făcută celebră de John Barth (Le Récit postmoderne apare În 1990 și Încearcă să sintetizeze bibliografia postmodernă la zi, cea de după 1979), foarte instructivă este abordarea conceptuală a lui Semir Badir, Într-un eseu publicat În urma susținerii unei intervenții la un colocviu internațional dedicat romanului contemporan francez, În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
citează frecvent, atunci cînd ajung la chestiunea postmodernismului literar, pe Aron Kibedi Varga, un istoric literar perspicace, care din 1986 preia ideea literară postmodernă făcută celebră de John Barth (Le Récit postmoderne apare În 1990 și Încearcă să sintetizeze bibliografia postmodernă la zi, cea de după 1979), foarte instructivă este abordarea conceptuală a lui Semir Badir, Într-un eseu publicat În urma susținerii unei intervenții la un colocviu internațional dedicat romanului contemporan francez, În 1996 (Histoire littéraire et postmodernité, apărut În caietele Ecritures
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
apărut În caietele Ecritures contemporaines 2, 1999). Autorul enumeră două direcții ale captării semnificațiilor postmodernității: de la postmodernitate la postmodernism și invers, constatînd că prima cale este cea europeană, a doua cea americană. Foarte corect: În America apar mai Întîi scriitori postmoderni, după care termenul se acreditează; În Franța este constatată mai Întîi postmodernitatea - ca un transcendental -, după care se Încearcă arondarea discursului literar la concept. Eseul lui Badir este una dintre puținele tematizări ale postmodernului care Încearcă stabilirea unui raport Între
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sfîrșit, poate cea mai original franceză cale de a Înțelege postmodernitatea Îi aparține lui Antoine Compagnon, În Les Antimodernes (2005). Nu hiper-, nu supra-, ci anti-modernitate, o ultimă soluție de continuitate cu modernitatea, specific literară de astă-dată, apropiată de estetica postmodernă În accepțiunea lui Lyotard (care vede În postmodernism un „modernism născînd” și Încercarea de a „reprezenta neîntruchipabilul”) este anti-modernitatea, versantul galben, reactiv și reacționar al progresismului modern. II. 3. Postmodernitatea ca antimodernitate În momentul În care ne Întrebăm cu năduf
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scenă. În sală se declanșează, firesc, glosele spectatorilor, se decantează opinii, se reconstituie comploturile, dejucate acum, se negociază ierarhii, se caută morala. Nu În ultimul rînd, cartea lui Compagnon are un tîlc, limpede expus de autor. Lipsite de ambiguitatea Moralităților postmoderne lyotardiene, cele ale criticului de francez de origine belgiană au intenția clară de “déniaiser”, de oferi unui public cît mai larg, amator de un fel de literatură (sau de cai morți), bătălia, reconstituită, dintre teorie și sensus communis. La lectura
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
limpede nu se puteau manifesta imediat după 1945, În nici o privință. E de crezut că procesul acesta Începe după 1968, o dată cu ridicarea unei generații scutită de traumele părinților. Acesta este momentul declanșator al “căderii ideologiilor”. Apar, apoi, “practicile”, spune Viart, postmoderne. Dar asta, În America, tocmai datorită absenței unor conflicte majore, se Întîmplase deja. Literatura contemporană, abia ea, s-a eliberat de traumele, fie și prin ricoșeu, declanșate de tragediile secolului. Cu toate acestea, e greu, În cazul literaturii franceze, să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Dominique Viart Îl uită. E drept, prozele sale sînt mult mai puțin cunoscute decît dramaturgia. Cea mai importantă diferență specifică ar fi “postmodernismul” american, prin practicarea unei scriituri palimpsestice, prin citaționalitate (este ceea ce-l face pe Viart să aplice atributul “postmodern” unui singur romancier francez, Michel Tournier). Nu știu dacă Sylvie Germain poate fi clasată printre “noii mistici”, În virtutea realismului magic practicat. Dar situarea ei În descendența lui Michel Tournier este corectă. Ar mai fi fost de adăugat aici Tahar Ben
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
feminină cu excepția Marei Redonnet). De remarcat este apariția, În grădinile mai multor estetici - pentru a relua leit-motivul terminologic al lui Viart - a romanului total: Malraux În romanul angajat, Butor În Noul Roman, Olivier Rollin În “romanul cultivat” arheologic (sau, Îndrăznesc, “postmodern”, prin asociere cu tematica arheologică a unor Pynchon sau Barth). Personajul romanului contemporan francez ar fi cel măcinat de o “neliniște existențială” conchide, cu rezonanțe heideggeriene, Dominique Viart. Romanele din zilele noastre sînt, crede autorul, sintetice În scriitură, recuperatoare, și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
deci un mod de reprezentare. O spune unul dintre eseiștii cunoscuți pentru antimodernismul său vitriolant. Reprezentarea prin exacerbare nu Înseamnă deci minciună, ci revelarea adevărului ascuns În defetismul care caracterizează astăzi atitudinea față de lume, o atitudine „slabă”, aidoma trăsăturilor ființei postmoderne. Literatura angajată a ultimilor ani este una pentru care limbajul reprezintă doar suportul mesajului. Autorii ei au ceva de spus lumii și ei vorbesc adesea În numele unei conștiințe colective: europeanul alb al sfîrșitului de mileniu și al sfîrșitului creștinismului, femeia
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
curajul, nesăbuința sau vanitatea de a se Împotrivi situației istorice care a alungat literatura și literatorul tot mai departe de scena conștiinței publice. În plin triumf al individualismului (tradus În literatură printr-un autobiografism ubicuu, hedonist sau dezabuzat, clasic sau “postmodern”), Houellebecq Își precizează la maximum contextul și-și ridică protagonistul la coeficientul general. În plin postavangardism și postexperimentalism, el scrie inspirîndu-se din limpezimea și sentențiozitatea scriiturii realiste de secol XIX - pentru care-și manifestă explicit predilecția, sau din marile povestiri
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Îndeajuns de mult repetat, este ruptura instituită În raport cu ideea recentă de literatură, ca practică scripturală conștientă de propriile convenții și deci autosubversivă. Din perspectiva teoriei literaturii o disciplină foarte nouă și totuși muribundă astăzi Michel Houellebecq nu este un scriitor postmodern, nu este un scriitor cultiva: deci inactual, ba chiar desuet. Narațiunea curge În șuvoaie limpezi, neologismele, puține, au Întotdeauna o funcție explicativă, niciodată estetică, nici o adiere de giumbușluc tehnic nu se face simțită, spre plăcerea sau Îngrijorarea eventuale ale cititorului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mondial, constituie probabil astăzi una dintre cele mai respinse idei de pe glob deci una dintre cele mai periculoase, tocmai pentru că nu e deloc greu de demonstrat. Jean-Franșois Mattéi a publicat În 1999 un eseu intitulat Barbaria interioară. Eseu despre imundul postmodern unde chestiunea modernității ca autodevorare este pusă din perspectiva exaltării "barbare" a subiectului În artă. Dar proliferarea recentă a discursului teoretic francez pe temă estetică nu face decît să gestioneze Îngrijorarea-spre-disperare față de extinderea principiilor estetice negative care prezidează producția artistică
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
face altceva decît să confirme importanța mesajului. Revin la ceea ce spuneam la Început: literatura lui Houelebecq rupe cu ideea modernă de Literatură, dotată cu autonomie ontologică În ultimii 200 de ani, ceea ce nu face decît să revele inanitatea discursului teoretic postmodern și a tehnicilor repertoriate sau inspirate de el. Nu ajung să spun că postmodernismul și-a trăit traiul, dar, În mod sigur, teoria literară agonizează, pentru că nu are nici un instrument de analiză a unui roman ca acesta. Cu atît mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
că, imediat ce există poveste, adică punere În text, apare ficțiunea.” Nu e de mirare că autoficțiunea a fost inclusă În postmodernitatea literară, tocmai datorită ambiguității sale formale și pragmatice: “Dacă la moderni, literatura Înseamnă căutare de adevăr și valoare, la postmoderni ea și-a pierdut total această dimensiune.”. Acest diagnostic pus “literaturii postmoderne” este Însă departe de a da seamă de diversitatea formelor ei și, astfel exprimat, Își ratează obiectul: conținutul conceptelor de valoare și adevăr se modifică (adevărul nu se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de mirare că autoficțiunea a fost inclusă În postmodernitatea literară, tocmai datorită ambiguității sale formale și pragmatice: “Dacă la moderni, literatura Înseamnă căutare de adevăr și valoare, la postmoderni ea și-a pierdut total această dimensiune.”. Acest diagnostic pus “literaturii postmoderne” este Însă departe de a da seamă de diversitatea formelor ei și, astfel exprimat, Își ratează obiectul: conținutul conceptelor de valoare și adevăr se modifică (adevărul nu se mai confundă, platonician, cu frumosul, de pildă, valoarea nu se mai cuantifică
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]