6,202 matches
-
vieții de internat. Ca și pentru colegii mei, teatrul forma una din atracțiile mele principale. Nimic mai natural de altfel, întrucât pe timpurile acele Iașul se bucura de spectacolele cele mai variate și mai alese. Opereta nu era genul nostru preferat; dar o apreciam îndeajuns, atât din cauza rezonanței pe care o avea în sufletele noastre de adolescenți neastâmpărați, cât și din cauza condițiunilor excepționale în care ne era dat s-o cunoaștem, căci în anii aceia incomparabili, scenele Iașului au adăpostit cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
avut-o, nu numai din cauza conținutului ei simplu, cald, sincer care-i asigură, pentru un timp nedeterminat, o frăgezime și o noutate inalterabile; dar pentru un motiv cu totul particular. Alphonse Daudet a fost, mult timp, unul din poeții mei preferați, pentru că era, în acel timp, și poetul preferat al mamei. Născută la Nîmes, în acel fermecător "Midi", al cărui soare îl adusese în sânge, mama regăsise în opera lui Daudet sufletul arzător și senzibil al patriei sale îndepărtate. Îl înțelegea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cald, sincer care-i asigură, pentru un timp nedeterminat, o frăgezime și o noutate inalterabile; dar pentru un motiv cu totul particular. Alphonse Daudet a fost, mult timp, unul din poeții mei preferați, pentru că era, în acel timp, și poetul preferat al mamei. Născută la Nîmes, în acel fermecător "Midi", al cărui soare îl adusese în sânge, mama regăsise în opera lui Daudet sufletul arzător și senzibil al patriei sale îndepărtate. Îl înțelegea așa de bine și-l iubea așa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și mișcătoarea scenă din "Petit chose" în care copilul disimulează instinctiv, mamei lui, telegrama care-i aducea vestea că tatul său murise. În momentul acela am văzut că Daudet nu era pentru mine un scriitor oarecare, nici chiar un scriitor preferat și iubit; sau nu era numai un scriitor, un artist, ci un om care stătuse, cu mult mai mult decât mi-aș fi închipuit, aproape de sufletul meu, ca un frate, ca un prieten scump, ca o parte vie din patria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
unde am schiat și peste câte trambuline naturale am sărit mă mir că am scăpat de accidente în afară de obișnuitele căzături, care erau ceva normal, datorită reliefului existent. Încă din copilărie am iubit natura, care era locul nostru de joacă preferat. Pe măsură ce creșteam în înălțime și vârstă, spațiul explorat era tot mai extins, tot mai departe de casă. Cuceream noi teritorii din împrejurimi și într-o zi am ajuns și pe la unitatea militară ca să vedem uniformele militarilor și armamentul din dotare
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
frondă. Tarkovski era bulshit și influențase în mod nefast întreaga școală românească de film. Cristi propunea, în schimb, minimalismul lui Cassavetes, cu refuzul oricărei simbolistici sau al cadrelor căutate. Înainte nici nu auzisem de John Cassavetes, dar, pentru că era regizorul preferat al lui Puiu, iam văzut aproape toate filmele și mam lăsat convins de discursul lui. Sau de discursul prietenului meu, în orice caz. Tot din filmele lui Cassavetes am aflat de niște actori extraor dinari, de care, de asemenea, nu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
în general, că e vorba de criza unei actrițe, cam cum e în filmul Persona al lui Bergman. (Scriu asta șimi dau seama că nici din Persona nu mi mai amintesc mare lucru, deși a fost întro vreme filmul meu preferat.) Eram, întradevăr, dornic sămi reamintesc Opening Night, mai ales cum se termină, dar de fapt nu vedeam filmul. Mă uitam la mine, privindul în sufrageria socrilor lui Cristi Puiu, din cartierul Ozana. Mai precis, eu, uitându mă la Ca ssavetes
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
că evenimentul ia pus în mare încurcătură pe știriștii de la noi. A doua zi, sâmbătă, Observatorul Antenei 1 a expediat rapid catastrofa din Japonia (deși o avea trimisă la fața locului pe Carmen Avram) pentru a se ocupa de subiectul preferat. A doua știre era despre - ați ghicit! - Columbeni. Marea lacună a televiziunilor noastre a fost că nu iau întrebat pe Iri & Moni ce-au simțit în timpul cutremurului din Japonia și dacă nu ia afectat cumva. Cu siguranță, ar fi primit
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
fi vreo problemă. Nu ar fi primul caz de acest fel... Puștii cu drept de vot vor înghiți și de data aceasta hapul șiși vor povesti extaziați, a doua zi după ce au fost la urne, fazele mișto cu personajului lor preferat. (2003) Domnu’ Cornel Domnu’ Cornel e bun și blând. Domnu’ Cornel e chiar frumos, după cum nea spus și domnu’ Dan Claudiu Tănăsescu, cel care la invitat în emisiunea sa, Prețul performanței de la Realitatea TV. Îi stătea așa de bine în
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
vorbească cu ea însăși, punându-și diferite întrebări și totodată dându-și răspunsuri. Nu ieși din cameră până nu căpătă un surâs și o mină acceptabilă. A. Sentimente contrarii Era o dimineață însorită, o zi minunată. Stătea pe locul ei preferat. Nu era cea mai frumoasă, nu era prețuită de soț, nu era nici ușuratică, nici cu modificări în comportament. Se simțea încă tânără, iar acest lucru cerea mai multă afecțiune. Mama ei ar fi fost singura impresionată și dezamăgită de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o gură de aer curat. Voia să iasă pentru puțin timp din restaurant. Valentin când sesiză îi spuse pe un ton ușor ironic, zâmbind „Îmi pare rău, dar nimeni nu a stabilit vreo regulă aici, trăgând indiferent din țigara lui preferată”. Carlina îl privi uimită, iar un gând o înfioră. Îl credea cald, unic în felul lui, cu sentimente nobile. Când se ridică de la masă pentru a merge pe terasă, bărbatul nu ezită să o însoțească. Afară se priviră din nou
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mototolit și nici un fir de păr nu era la locul lui. După ce ieșise din baie stinse cu grijă lumina, apoi puse în două pahare câteva cuburi de gheață peste care turnă dintr-o sticlă licoarea galbenă, acidulată cu marca lor preferată. Dar, înainte de a electriza cele două pahare, bărbatul se apropia de ea zâmbind. Îi mângâie părul domol și-i spuse că viața e lungă și abia acum începe, că va mai cunoaște și alte nopți ca aceasta și că femeia
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un miros neplăcut. În câteva minute Carlina reușise să îl spele dându-i alte hăinuțe, aducându-l la o plăcută stare de primenire. Nicky însemna miezul vieții în casa lor. Era o fărâmă de om, o păpușică vie, o jucărie preferată. În ochii Carlinei și ai lui Valentin, Nicky era ca o oază-ntrun pustiu, tabloul preferat al celui care îl pictase. Dumnezeu fusese darnic când îl crease. Toți îl iubeau și îl îndrăgeau. Avea ochișorii mari, lucioși, limpezi ca o apă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aducându-l la o plăcută stare de primenire. Nicky însemna miezul vieții în casa lor. Era o fărâmă de om, o păpușică vie, o jucărie preferată. În ochii Carlinei și ai lui Valentin, Nicky era ca o oază-ntrun pustiu, tabloul preferat al celui care îl pictase. Dumnezeu fusese darnic când îl crease. Toți îl iubeau și îl îndrăgeau. Avea ochișorii mari, lucioși, limpezi ca o apă cristalină, cu o privire nevinovată, fără răutate. Pielea o avea albă, fragedă și gingașă ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
privirea pierdută, iar trupul nu îi mai dădea ascultare. Nici nu știa ce trebuie să facă; să plângă sau să se bucure. Dar în cele din urmă, pe neașteptate, bucuria trimfă. Se bucura ca un copil când primește jucăria lui preferată. Lună după lună sarcina evoluase normal, fără nici un fel de probleme majore, ajungând în perioada de prenatal. Dar când îi venise sorocul să nască, totul deveni complicat, fără a bănui cineva câtuși de puțin că era în primejdie de moarte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fost mai curajoasă ca prima oară. Te felicit! - Mulțumesc, dar mă simt foarte obosită, schițându-i un zâmbet slab. - Te cred. Dar totul este bine. Ai scăpat de ce a fost mai greu. Ți-am adus un buchet cu florile tale preferate. Știu că-ți plac foarte mult gladiolele albe. Erau în număr mare. Își atinse obrajii, mimând o sărutare. - Uită-te în pătuț și vezi prințișorul nostru. Cât e de frumos. Are numărul 10 pe mână. - O, ce micuț e! Ce
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Rezervat și calculat, adeseori morăcănos și nemulțumit, era ca un clopot care bate. Privirea lui ușor ascunsă de gene semăna cu a lui Al Pacino. Era ca un vârtej în mijlocul furtunii . Într-o zi Alin, traversă orașul cu bicicleta lui preferată, o semicursieră, împreună cu un prieten. Intraseră cu bicicletele pe o alee și se opri fix în fața unității unde lucra maică-sa. Lipise bicicletele de niște pomi și își dădură seama abia atunci că se înserase de-a binelea. Carlina când
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fie fără griji, fericită ca atunci când oferim cuiva ceva. Ieși afară, și dădu drumul lacrimilor pe care le reținuse atâta timp, acestea țâșnind pe neașteptate, fierbinți și repezi ca sângele. Suspina așa cum suspină un copil atunci când i se ia jucăria preferată. Știa din capul locului ce urma să se întâmple, dar numai Dumnezeu avea să știe când urma inevitabilul. Degeaba rugăciunile ei erau îndreptate spre cer dacă toate speranțele ei erau în van. Își dădu seama cât de fragilă și trecătoare
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un coniac cu Coca-Cola. - Băuturile alcoolice sunt niște dușmani ai omenirii, în unele cazuri. Sunt parșive și foarte subtile când îți cuprind simțurile. Dintr-o privire rapidă, Carlina prevedea cele mai negre consecințe cu acest personaj. Blondul băuse băutura lui preferată, iar ea achită presupusa datorie. Nemaigăsind în acel moment alt subiect de discutat, ea se scuză după care se retrase. Fără a se mai uita în urmă și fără să mai rostească vreun cuvânt la despărțire, se pierdu cu pași
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca o umbră efemeră a unui delir. Prin fața lui se perindau imagini chinuitoare, dar fără nicio urmă de tristețe. Simțea că este atras din ce în ce mai mult de locurile necunoscute de dincolo de hotarul țării. Era ca un copil fermecat de o jucărie preferată sau ca un fluture care încearcă să zboare spre o lumină vie și nu știe dacă se arde sau nu. Țara în care vroia să ajungă promitea multe posibilități. Puteai ajunge acolo pe baza unei chemări, prin obținerea unei vize
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mai mult noaptea pe drumuri. Nicole părea că împarte Universul în două lumi diferite: cerul îi părea acoperit în flori de liliac iar pământul în crini albi cu mirosul unui parfum de calitate și cu gustul perfect al unei ciocolate preferate. Câte lacrimi se scuturaseră din ochii ei verzi până când mugurii tainici de dorințe încolțiseră și se împliniseră într-un triumf vesel ca un cânt? Ca un vis urât rămăsee ce fusese greu în urma ei, iar acum ducea o viață ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
acum. O să te sun atunci când ajung dincolo. Să ai grijă de Victoria. - Da, spuse ea pe un ton ușor contrariat. Totuși era dispusă să înțeleagă cum stăteau lucrurile. Ieși din compartiment pe culoar, își aprinse o țigară din marca lui preferată savurând-o cuprins de cele mai îndrăznețe gânduri. Era îmbrăcat ca pentru o călătorie lungă. Mișcările îi erau agere ca a unui spiriduș. Nicky era acaparat de un peisaj, iar când întoarse capul și se uită în compartiment îl observă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
face niciodată aceleași greșeli pe care le făcuseră părinții ei. După o scurtă pauză își continuă gândurile: - O să fiu un judecător bun. O să învăț, o să fac facultatea de drept și voi umbla cu legislația ca un copil cu jucăria lui preferată. După ce își frământă mintea cu intenția ei de viitor își luă un aer dârz care reflecta clar hotărârea ei de a nu accepta eșecurile în viață. Mulțumită de ea, eliberată de toate gândurile care îi dădeau stări negative se liniști
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de nota 10 (Filantropica). și culmea ! întoarcerea sa în timp (secolul al XIX-lea), într-o altă geografie (Italia) și altă literatură (franceză), în Dolce farniente, i-a ieșit mai vie, zic eu, decât teza la istorie pe subiectul lui preferat (Cum s-a făcut Independența României filmul)... Nae rămâne cel mai de succes produs al tranziției : cu ghiozdanul Epocii de aur în spate și un început de burtică burgheză în față. Radu Muntean Pentru cineva născut în Zodia Porcului (1971
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
viață suferă de pe urma pierderii personale, dar nu și din pricina a ceea ce a pierdut ființa iubită decedată. El deplânge faptul că soția lui nu a mai putut să-și vadă copiii crescând, că nu a mai putut să-și asculte muzica preferată și să împodobească pomul de Crăciun pe scurt, invocă absența aceleiași vieți făcute din gesturi și sentimente împărtășite. în același volum, abordează, chiar la început, problema avortului și susține că un fetus nu poate fi considerat o ființă umană cu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]