5,549 matches
-
Primul învățător numit la această școală a fost, lucru curios, un învățător român, Gheorghe Socol din Berivoi, lui i-a urmat Bekker Ianoși, iar după acesta a venit Fedak Ianoș, învățători care vorbind românește, sfătuiau pe săteni să-și trimită pruncii la școala de stat unde au posibilitatea să învețe ungurește. Propaganda lor a reușit să convingă pe unii fruntași români (preotul și primarul) să-și dea copiii la această școală. Purtarea lor l a determinat pe ciobanul local Badea Gheorghe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de pe fânaț, pășuni și acel minim arabil sătenii dispuneau la 1 ianuarie 1966 de un efectiv animalier de 560 de bovine (aproape una pentru fiecare doi locuitori), 965 de porcine (adică 0,7 godaci pentru fiecare om al satului, de la prunc la moșneag), 115 cabaline (ceea ce înseamnă aproape un cal pentru fiecare 10 locuitori) și 2036 de ovine (adică tot două mioare pentru fiecare suflet al satului). Nu e mult, dar nu e rău. Statistica nu ne vorbește și despre numărul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ce se afla, a vrut să pună în scenă o situație literară. Adică să joace rolul lui Iago. Bineînțeles, nu și-a dez văluit nimănui intențiile. Stătea la țuici cu taică-meu și, pe lîngă treaba cu nevasta moartă cu pruncul în pîntece, îl prelucra cu sistem și răbdare în privința Svetlanei, povestindu-i tot felul de orori. Apoi venea la noi și ne spunea : „Ia uite ce-au zis ai tăi...“. Rezultatul a fost că taică-meu, îngrozit de ce femeie ordinară
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
E Dulcea Bucovina potirul de cobalt În care Cerul urca din izvoare, Pădurile coboară din înalt, Iar graiu-i scris pe straie și covoare. Cand naștem prunc, încins cu Tricolor, Sădim un pom sau ctitorim fântână, Dormim pe coasă, la capăt de ogor Și ne trezim în zori cu arma-n mâna. Cand veșnicim în frescă sau în lut, Ne vrem icoane sau ne vrem ulcioare; Orice
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by George L. Ostafi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93269]
-
acel moment centrul universului familial, orientând asupra sa toate grijile, preocupările și energiile, întreaga iubire a celor ce i-au dat viață. Deasupra leagănului firavei ființe, sunt brodate proiecte care mai de care mai fanteziste privind viitorul acesteia. Cât timp pruncul nu își poate exprima trebuințele și dorințele, părinții exultă atunci când i le ghicesc și i le satisfac. Pentru părinți, copilul reprezintă tot ceea ce poate fi mai prețios și mai drag, este lumina vieții lor și sunt gata de orice sacrificiu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
tăia. Astfel au început să apară pe rând și alte lucrări pe care le realizam în timpul liber. Fiind o persoană cât de cât credincioasă am început să dau naștere și la diferite icoane precum; „Sfânta Teodora”, „Magii”, „Maica Domnului cu pruncul”‚ Iisus”și „Sfântul Gheorghe”. cel din urmă fiind și o lucrare foarte reușită care a reușit să mă mulțumească sufletește datorită felului în care am lucrat-o, folosind în unele locuri o daltă confecționată din acul de la mașina de cusut
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
o zi se va Întîmpla ceva pe vîrful muntelui. Dar faptul că am suit acest munte mă deosebește de tine. Tu stai și plîngi pentru ce se va Întîmpla Într-o bună zi acolo sus, dar ce-ai zice dacă pruncii Înainte de a Învăța numele mamei lor ar Învăța numele morții și ar Începe să bocească? Pentru tine, Cassandra, nu mai e nici o deosebire Între viitor și trecut... Și ar porni iarăși pe potecă În sus. Da, soarta mea e să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
deja în uitare, gonite de dorințele sfinte 1 pe care le avea și care i-au fost confirmate 2 de o vizită din înalt astfel: într-o noapte, pe când stătea treaz, a văzut limpede o imagine a Sfintei Fecioare cu Pruncul Isus și a fost pătruns multă vreme de o mult prea mare consolare. A simțit un asemenea dezgust pentru viața din trecut, mai ales pentru plăcerile trupești, încât i se părea că i s-au șters din suflet toate imaginile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
va fi la fel și va avea aceeași formă ca aceea din contemplația de mai înainte. 114. Primul punct este să văd persoanele, și anume să-i văd pe Stăpâna noastră și pe Sfântul Iosif și pe slujnică și pe pruncul Isus după ce s-a născut, luând eu chipul unui mărunt sclav sărac și nevrednic, privindu-i, contemplându-i și slujindu-i în trebuințele lor, ca și cum m-aș afla de față, cu toată supunerea și reverența cu putință; apoi, să reflectez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a doua săptămâni, după cum va vrea să acorde timp sau după cum va trage folos, fiecare poate prelungi sau scurta șnumărul de zileț. Dacă se va prelungi, se pot lua misterele vizitei Stăpânei noastre la Sfânta Elisabeta, păstorii, tăierea împrejur a pruncului Isus, cei trei crai4 și așa mai departe; dar dacă se va scurta, să se scoată chiar și dintre cele propuse. Pentru că aceasta se face pentru a oferi o introducere și o metodă, ca apoi să se contemple mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
NOASTRE LA ELISABETA, VORBEȘTE SFÂNTUL LUCA ÎN 1,39-56. 1. Primul. Cum Stăpâna noastră a vizitat-o pe Elisabeta, iar sfântul Ioan Botezătorul, fiind în sânul mamei sale, a simțit prezența Stăpânei noastre (Când a auzit Elisabeta salutarea Stăpânei noastre, pruncul a săltat în pântecul ei și Elisabeta, plină de Duhul Sfânt, a strigat cu glas mare, zicând: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău”). 2. Al doilea. Stăpâna noastră cântă cântarea, zicând: („Mărește sufletul meu pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lui Cristos, Domnul nostru, este descoperită păstorilor de înger: („Iată, vă vestesc bucurie mare, căci astăzi S-a născut Mântuitorul lumii”). 2. Păstorii merg la Betleem ( Și au venit cu grăbire și au găsit pe Maria și pe Iosif, și pruncul culcat în iesle). 3. (Și s-au întors păstorii, preamărind și lăudând pe Dumnezeu.) 266. DESPRE TĂIEREA ÎMPREJUR, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 2,21. 1. Primul. L-au tăiat împrejur pe pruncul Isus. 2. (I-au pus numele Isus, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
au găsit pe Maria și pe Iosif, și pruncul culcat în iesle). 3. (Și s-au întors păstorii, preamărind și lăudând pe Dumnezeu.) 266. DESPRE TĂIEREA ÎMPREJUR, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 2,21. 1. Primul. L-au tăiat împrejur pe pruncul Isus. 2. (I-au pus numele Isus, cum Îl numise îngerul înainte de a Se zămisli în pântec.) 3. Pruncul este dat înapoi Mamei Sale, care suferea pentru sângele pierdut de Fiul său. 267. DESPRE CEI TREI REGI MAGI, SCRIE SFÂNTUL
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și lăudând pe Dumnezeu.) 266. DESPRE TĂIEREA ÎMPREJUR, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 2,21. 1. Primul. L-au tăiat împrejur pe pruncul Isus. 2. (I-au pus numele Isus, cum Îl numise îngerul înainte de a Se zămisli în pântec.) 3. Pruncul este dat înapoi Mamei Sale, care suferea pentru sângele pierdut de Fiul său. 267. DESPRE CEI TREI REGI MAGI, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN 2,1-12. 1. Primul. Cei trei regi magi, călăuzindu-se după stea, au venit să-L adore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
I s-au închinat și I-au arătat daruri, aur, tămâie și smirnă). 3. (Primind înștiințare în somn să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale au plecat în țara lor.) 268. DESPRE CURĂȚIREA STĂPÂNEI NOASTRE ȘI PREZENTAREA PRUNCULUI ISUS, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 2,22-39. 1. Primul. L-au adus pe Pruncul Isus la templu, ca să fie înfățișat Domnului ca întâi născut, și au adus jertfă pentru El (o pereche de turturele sau doi pui de porumbel). 2
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Primind înștiințare în somn să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale au plecat în țara lor.) 268. DESPRE CURĂȚIREA STĂPÂNEI NOASTRE ȘI PREZENTAREA PRUNCULUI ISUS, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 2,22-39. 1. Primul. L-au adus pe Pruncul Isus la templu, ca să fie înfățișat Domnului ca întâi născut, și au adus jertfă pentru El (o pereche de turturele sau doi pui de porumbel). 2. Simeon, venind în templu (L-a luat în brațe) spunând: („Acum slobozește pe slujitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pace”). 3. Anna (venind mai apoi, dădea mărturie despre Domnul și vorbea despre El tuturor celor care așteptau mântuirea lui Israel). 269. DESPRE FUGA ÎN EGIPT, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN 2,13-18. 1. Primul. Irod voia să-L ucidă pe Pruncul Isus, și astfel i-a ucis pe cei nevinovați; iar înainte de moartea lor, îngerul l-a îndemnat pe Iosif să fugă în Egipt: („Scoală-te, ia copilul 1 și pe mama lui și fugi în Egipt”). 2. A plecat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Carlina renunțase demult la poziția ei și se gândea că într-o bună zi...cândva...poate o va întâlni pe mama lui Nicky și îi va cere o explicație în legătură cu ceea ce făcuse. O mamă trebuie să se îngrijoreze mereu de pruncul său, iar ea îl părăsise la doar trei luni de zile. Pe Carlina o lega aproape aceeași soartă, numai că maică-sa murise. O crescuse altcineva așa cum avea să o facă și ea la rândul ei. Nicky avea niște degețele
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
măsuri suplimentare. Nu îi propusese nimeni o eventuală cezariană. Sistemul sanitar funcționa după graficul de serviciu și atât. Carlina nu își amintea ce îi facuseră în prealabil și nici ora la care fusese ajutată să nască. O moașă îi adusese pruncul să îl vadă. Cu sulfetul brumat, îl strânse ușor la piept, visând cu ochii deschiși și îi puse un nume care îi venise în momentul acela, spunându-i: Cât de mult team dorit, Doruțu mamei, lipindu-l ușor de obrazul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
momentul acela, spunându-i: Cât de mult team dorit, Doruțu mamei, lipindu-l ușor de obrazul și pieptul ei, zicându-i: Dumnezeu ne-a salvat pe amândoi. După ce își revenise puțin câte puțin primise vestea ca pe un fulger că pruncul este bolnav. O transferaseră la un spital într-o secție de specialitate, la cardiologie, în capitală. Șase luni de zile rămăsese alături de Doruțu zi și noapte. Din cauza oboselii, a supărării și a igienei superficiale, lăuzia o întoarse încă patruzeci de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
netulburată ca a ei în acea nefastă perioadă ar medita asupra acestui episod din viața ei, ar recunoaște cu adevărat că există o lumină în ea cu dorințe fără margini, cu puterea de a se jertfi la nevoie pentru acel prunc, căruia îi dăduse viață. Chiar și aerul pe care îl respira, răsuflerea ei, viața ei i le-ar fi dăruit. Uneori inima îi bătea zadarnic, fără vreo speranță și se simțea ca o buruiană veștejită. Începea să se roage în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
era luna martie, când pământul se pregătește să explodeze în toată forța lui primăvăratică. Trecuseră șase luni de zile iar Carlina nu gustase aerul de afară și nu luase în piept pulsul primăverii. În acea zi era agitație mare lângă pruncul ei, înconjurat de o mulțime de studenți. Își dădu seama că situația devenea din ce în ce mai complicată cu un sfârșit inevitabil, hrănindu-se cu o sursă de neliniște totală. Fusese asaltată de o mulțime de studenți, punându-i diferite întrebări privind evoluția
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care pusese stăpânire pe ea. Teama se înfingea în ea ca niște degete de gheață, simțind cum i se urcă ceva pe șira spinării în ciuda căldurii care era acolo, ea simțea cum îngheață. O anunțaseră că în următoarele patru zile pruncul va deceda. În acest context, ea începuse să râdă și să plângă, cuprinsă de o convulsie de nebunie. În cea de-a patra zi, ființa aceea micuță care îi urmărise mișcările când se afla în preajmă, trecuse în neființă pământeană
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
i-l smulse, lăsând-o cu o mare jale și cu un dor nestins. Carina și Valentin făcuseră tot ce trabuiau să facă. Nu aveau ce să își reproșeze. Aproape că se ruinaseră; în ziua de 4 martie ’75 inima pruncului zvâcnise pentru ultima oară. În timpul predicii în drum spre locul de veșnicie, ea leșinase iar când își revenise avea impresia că în sicriu în locul pruncului vedea un îngeraș imaculat, care o implora să îl ia în brațe, tânguindu-se. Trupul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ce să își reproșeze. Aproape că se ruinaseră; în ziua de 4 martie ’75 inima pruncului zvâcnise pentru ultima oară. În timpul predicii în drum spre locul de veșnicie, ea leșinase iar când își revenise avea impresia că în sicriu în locul pruncului vedea un îngeraș imaculat, care o implora să îl ia în brațe, tânguindu-se. Trupul îi tremura fără să o mai asculte. Cu cât cortegiul funerar se apropia de cimitir, cu atât inima îi zvâcnea într-un ritm alert. De pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]