5,252 matches
-
diversifică problematica nebuniei prin intervenția unor noi modele de gândire: psihanaliza, psihopatologia, psihologia medicală, psihiatria clinică și socială, psihoterapia. Din acest moment „suferința psihică” este integrată în planul existenței umane, ca fapt ontologic, inaugurându-se prin aceasta studiile de antropologie psihiatrică (V.E. von Gebsattel, L. Binswanger, R. Kuhn, A. Zutt, E. Minkowski, M. Manfredi, D. Cargnello). Statul însă, dincolo de aspectele menționate, anexează psihiatria intereselor puterii politice. Din nou, bolnavul psihic devine un damnat. El va prelua, într-o formă modernizată, adaptată
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fi” al ființei umane. Boală, în sens medical, ea este totuși „un alt fel de suferință” comparativ cu bolile trupului. Este o suferință sufletească și morală. Din aceste considerente înțelegerea nebuniei ne conduce către două surse: miturile nebuniei și epistemologia psihiatrică, ambele având pretenții explicative. Miturile nebuniei, dincolo de aspectul lor formal, raportează nebunia la o răsturnare a sistemului de valori moral-spirituale și cultural-religioase. Nebunia ca „posesiune demoniacă” este abaterea de la normă, de la lege. Ea este impurificare și păcat. Nebunul este „un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este impurificare și păcat. Nebunul este „un alt fel de om”. Un damnat. În cazul acesta „nebunia” apare ca o pedeapsă pentru păcatele comise de individ, pentru abaterea acestuia de la legea morală și divină, iar terapeutica sa este exorcismul. Epistemologia psihiatrică privește nebunia ca pe o tulburare a vieții psihice, ca expresie a „fenomenelor psihice morbide” care înlocuiesc „fenomenele psihice normale”. Ea este înțeleasă ca o dezorganizare a sistemului personalității, ca o dereglare funcțională datorată unor cauze externe (exogene) sau unora
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolilor psihice M. Jones Anglia Therapeutic Community (1953) H.S. Sullivan (1892-1994) S.U.A. The Interpersonal Theory of Psychiatry (1953) J. Masserman S.U.A. Psihiatrie dinamică (1956) A. Meyer (1866-1950) S.U.A. Psychobiology (1957) H. Ellenberger S.U.A. Etnopsihiatria. Psihiatria transculturală H. Kuhn Elveția Antropologie psihiatrică. Tratamentul depresiei cu imipramină (1958) D. Cooper Anglia Psychiatry and Anti-psychiatry C. Koupernick Franța L’antipsychiatrie T.S. Szasz S.U.A. The Myth of Mental Illnes (1970) M. Foucault (1926-1984) Franța Folie et déraison. Histoire de la folie à l’âge classique (1961
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
medici și infirmiere este imposibil ca ei să fie oameni care se comportă "normal". Rosenhan conchide: "dacă putea părăsi spitalul, falsul bolnav era, fără îndoială, "în remisie", dar mental nu era încă sănătos și, din punctul de vedere al instituției psihiatrice, nici nu fusese. În felul acesta a fost construită o "realitate" umană evidentă." A pune etichete oamenilor înseamnă a le atribui posibile și imposibile care produc consecințe. Noi fabricăm realități, scrie Fernando Pessoa. Civilizația înseamnă să numești ceea ce te incomodează
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ai cărei reprezentanți susțin că agresivitatea este o trăsătura dobândită, fiind privită ca o atitudine socială cauzată de condițiile mediului Înconjurător și care se poate schimba. Adesea, actele autoagresive, cât și cele heteroagresive, sunt considerate ca fiind expresia unor afecțiuni psihiatrice, dar se Întâlnesc și la persoane fără statut psihiatric, Însă cu o stare psihică particulară. PROBLEMATICA CERCETARII Alcoolul este recunoscut ca factor important declanșator al comportamentului auto și heteroagresiv, al unor reacții impulsive sau ca factor dezinhibitor al unor tendințe
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
-
dobândită, fiind privită ca o atitudine socială cauzată de condițiile mediului Înconjurător și care se poate schimba. Adesea, actele autoagresive, cât și cele heteroagresive, sunt considerate ca fiind expresia unor afecțiuni psihiatrice, dar se Întâlnesc și la persoane fără statut psihiatric, Însă cu o stare psihică particulară. PROBLEMATICA CERCETARII Alcoolul este recunoscut ca factor important declanșator al comportamentului auto și heteroagresiv, al unor reacții impulsive sau ca factor dezinhibitor al unor tendințe agresive potențiale: factor important in stimularea actelor infracționale - tentative
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
-
zguduitoare. La sfârșitul lui august, fratele său Paul, un pianist virtuoz, își va pierde pe front mâna dreaptă. Rugat de o cunoștință comună să-l viziteze pe poetul Georg Trakl, care se afla în stare de șoc într-un spital psihiatric militar din Cracovia, bucuros să întâlnească un om cu care spera să poată comunica și pe care dorea să-l sprijine, Wittgenstein află când ajunge la spital, la începutul lui noiembrie, că Trakl s-a sinucis cu două zile mai
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
reproductivă și sterilă. Din perspective cercetărilor fiziologice și neurofiziologice, inhibiția se deosebește de epuizare și de paralizia unei funcții vitale, semnificând un proces activ și cu durată limitată În timp. Acest concept va căpăta un rol din ce În ce mai important În semiologia psihiatrică contemporană, cu referire la inhibiția din psihoze și alte procese patologice, la inhibiția din stările depresive sau nevrotice, inclusive la inhibiția anxioasă. În contextual relației intrinseci anxietate - inhibiție se poate aprecia caracterul biunivoc al raportului dintre acestea: pe de o
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
sau de activiști civici, de jurnaliști sau de vedete, blogurile au creat, pas cu pas, un canal alternativ de comunicare, de informare sau de analiză a scenei publice, generând date, știri și comentarii pe latura mondenă, politică, literară, științifică sau psihiatrică a lumii contemporane. Blogurile sunt, evident, un câștig al timpului nostru, și ilustrează expresiv ce înseamnă lumea postmodernă, descentralizată, cu discursuri parcelare, fragmentare și deconstructiviste, cu spargerea monopolului deținut de Centru (indiferent că e vorba de un centru politic, administrativ
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
atât pe plan emoțional, cât și fiziologic, prin restabilirea disponibilității și receptivității perturbate ale acestuia, prin crearea unei ambianțe reconfortante. Utilizarea științifică a tehnicilor psihomuzicale presupune realizarea unei echipe terapeutice, riguros selecționată din punct de vedere neurologic și neurofiziologic, psihologic, psihiatric și muzical. Doamna Edith Lecourt, profesor de psihologie la Universitatea „Louis Pasteur” din Strasbourg, secretar general al Asociației Franceze de Meloterapie, preciza într-un interviu câteva aspecte privind interacțiunea pacient - muzicăterapie, și anume: meloterapia este o formă de psihoterapie, care
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
standard de sociologie, dar care nu se află acolo. Neglijarea relativă a fenomenului minciunii a fost observată de un trio de psihiatri care s-au plîns de curînd (Ford et al. 1988:554) că mințitul "a constituit rareori obiectul cercetării psihiatrice sau psihologice". Poate că au dreptate în ceea ce privește specializarea lor, psihiatria, însă le lipsește calificarea necesară pentru a fi în măsură să afirme același lucru despre psihologie. Psihologii determinării nivelului mental au scris foarte mult despre capacitatea copiilor de a spune
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
necesar, de natură confidențială, dar și prin elaborarea de politici și strategii care să garanteze recuperarea fizică și psihică și reintegrarea socială a copiilor dependenți de droguri, inclusiv prin dezvoltarea în acest scop de metode de intervenție alternativă la instituțiile psihiatrice tradiționale; d) dezvoltarea suplimentară a sistemelor pentru adunarea unor date reale asupra apariției consumului de droguri la copii, ca și asupra implicării acestora în producția și traficul ilicit de droguri; evaluarea permanentă a acestor situații, a progreselor realizate, a dificultăților
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
datelor cu ajutorul metodelor informatice moderne, a dus la apariția genomicii și a bioinformaticii care în prezent, constituie unele dintre cele mai fertile câmpuri de cercetare. După publicarea unei monografii de referință despre genetica sistemului nervos (L. Gavrilă -Neurogenetica. Psihogenetica. Genetica psihiatrică - Ed. Economică, 2005), Lucian Gavrilă revine în actualitate cu această nouă lucrare, destinată unor domenii de maxim interes: bazele genetice ale imunologiei, cu referire particulară la imunologia de transplant și bazele genetice ale cancerului, teribila maladie grevată încă de o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
dominație, a formelor de funcționare a statului. Michel Foucault a lucrat ca un antropolog atunci când a atras atenția asupra formelor de putere difuză folosite de instituțiile din biopolitic: sănătatea, igiena, politicile de asistență, controlul fluxurilor de mână de lucru, instituțiile psihiatrice și psihologice, criminologia, închisorile, azilurile. De asemenea, antropologia politicului se interesează în mod special de modurile diferite de producere a teritorialității, de stratificările sociale, de statuturi și rolul lor, de exercitarea forței legitime, de conflict, de relațiile între lege, drepturi
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
1.6. Testarea calităților funcției verbale / 67 3.2.2. Probe pentru investigarea personalității / 68 3.2.2.1. Tehnicile analitice / 68 3.2.2.2. Chestionarele / 70 3.2.2.3. Testele proiective / 73 Capitolul 4. Elemente de semiologie psihiatrică / 81 4.1. Semiologia proceselor cognitive / 81 4.1.1. Percepția și tulburările ei / 81 4.1.1.1. Tulburări cantitative ale percepției / 81 4.1.1.2. Tulburări calitative ale percepție / 82 4.1.2. Atenția și tulburările ei
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pacient sau observate în comportamentul său. Psihopatologia studiază fenomenul psihic morbid, separându-se în felul acesta atât de psihiatrie cât și de psihologie sau mai exact, situându-se între acestea. Psihopatologia nu este interesată de bolile psihice, ci utilizează materialul psihiatric, comparând cu normalul psihic oferit de psihologie (Enăchescu, 2001)6. Datorită faptului că a luat ființă în practica medicală psihiatrică, psihopatologia poate scoate la iveală elemente importante despre om, despre infrastructura existenței conștiente și aduce mărturie despre situațiile limită în
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
și de psihologie sau mai exact, situându-se între acestea. Psihopatologia nu este interesată de bolile psihice, ci utilizează materialul psihiatric, comparând cu normalul psihic oferit de psihologie (Enăchescu, 2001)6. Datorită faptului că a luat ființă în practica medicală psihiatrică, psihopatologia poate scoate la iveală elemente importante despre om, despre infrastructura existenței conștiente și aduce mărturie despre situațiile limită în care persoana umană conștientă alunecă spre minusul dezorganizării și anulării specificității sale (Lăzărescu, 1994)7. Stabilirea rolului factorilor psihologici implicați
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
anormalității psihice prin referire la cazuri clinice care conduc la cunoașterea simptomelor psihopatologice și la diagnostic. (Tudose și colab., 2002)8. Lanteri L. G., citat de Prelipceanu D. (1989 apud Tudose 2002), stabilește criteriile de clasificare a teoriilor psihopatologiei: concepția psihiatrică inițială, care diferențiază teoriile intrinseci domeniului psihiatric (ca organismul, orgadinamismul, psihanaliza, antipsihiatria) de cele extrinseci acestui domeniu (psihologice, ca behaviorismul sau sociologice, ca teoriile sociogenetice); extensiunea domeniului psihiatric a avut în vedere teorii care pretind că studiază totalitatea psihismului sau
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
care conduc la cunoașterea simptomelor psihopatologice și la diagnostic. (Tudose și colab., 2002)8. Lanteri L. G., citat de Prelipceanu D. (1989 apud Tudose 2002), stabilește criteriile de clasificare a teoriilor psihopatologiei: concepția psihiatrică inițială, care diferențiază teoriile intrinseci domeniului psihiatric (ca organismul, orgadinamismul, psihanaliza, antipsihiatria) de cele extrinseci acestui domeniu (psihologice, ca behaviorismul sau sociologice, ca teoriile sociogenetice); extensiunea domeniului psihiatric a avut în vedere teorii care pretind că studiază totalitatea psihismului sau numai un sector patologic al acestuia. Acest
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
1989 apud Tudose 2002), stabilește criteriile de clasificare a teoriilor psihopatologiei: concepția psihiatrică inițială, care diferențiază teoriile intrinseci domeniului psihiatric (ca organismul, orgadinamismul, psihanaliza, antipsihiatria) de cele extrinseci acestui domeniu (psihologice, ca behaviorismul sau sociologice, ca teoriile sociogenetice); extensiunea domeniului psihiatric a avut în vedere teorii care pretind că studiază totalitatea psihismului sau numai un sector patologic al acestuia. Acest criteriu permite validarea teoriilor psihopatologice în funcție de sectoarele de patologie psihică efectiv studiate; criteriul sincronic sau diacronic al abordării explicativ psihiatrice (Tudose
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
domeniului psihiatric a avut în vedere teorii care pretind că studiază totalitatea psihismului sau numai un sector patologic al acestuia. Acest criteriu permite validarea teoriilor psihopatologice în funcție de sectoarele de patologie psihică efectiv studiate; criteriul sincronic sau diacronic al abordării explicativ psihiatrice (Tudose și colab., 2002). Obiectul psihopatologiei îl constituie persoana umană organizată pe mai multe nivele și anume: • personalitatea: corpul plus psihismul (soma plus psyche); • ființa umană: Supra Eu plus conștiința umană; • individul social: persoana umană ca instituție social-juridică; • ființa istorică
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
sau ca transsubiectivitate individuală (Enăchescu, 2001)9. Elementele psihopatologiei sunt și vor fi întâlnite mereu în structura psihologiei clinice deoarece orice abordare sau referire la psihologia clinică nu se poate rezuma doar la o prezentare succintă a elementelor de semiologie psihiatrică. Acest fapt se explică deoarece nu se poate vorbi de tulburări fără să se dea un conținut psihopatologic acestor tulburări. Cu atât mai mult cu cât pentru medici psihiatria a fost considerată doar o dexteritate, iar pentru psihologi psihopatologia rămâne
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
culturale în stabilirea diagnosticului. Criticii DSM au susținut că reflectă idei din vest și de orientare masculină pentru o persoană sănătoasă și astfel patologizează comportamentul normal la femeie și la oamenii din alte culturi. Pericolele diagnosticului. Subiectivitatea inerentă în diagnosticarea psihiatrică și stigmatizarea atașată diagnosticului face aplicația lui periculoasă, dar având criterii clare pentru diagnosticare este necesar pentru progresul cercetării pe tulburările psihologice și pentru comunicarea între clinicieni. Ceea ce tocmai am citit este modul în care evaluarea și diagnosticarea vor avea
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
folosesc de mulți ani. Acestea oferă informații despre caracteristicile de personalitate ale individului, deficitul cognitiv (ca și dizabilitatea în citire sau probleme în concentrarea atenției), stări emoționale și funcționarea biologică. Sunt însă anumite pericole și probleme inerente în aplicarea diagnosticului psihiatric unei persoane, ca și efectele de stigmatizare de a avea probleme psihice. Cu toate acestea, este necesar a avea un sistem de diagnosticare standardizat între profesioniștii din domeniul sănătății mintale și cercetarea problemelor psihologice. Trebuie să știm ce urmărim când
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]