11,637 matches
-
un pașaport, o sută de euro și o foaie de hârtie pe care scria: "Trebuie să pleci imediat. Ai fost reperat." Hârtia nu era nicidatată, nici semnată . Mi- am băut grăbit cafeaua, am ciugulit niște pâine cu friptură rece de pui. Aveam un oarecare sentiment de eliberare, dublat de bucuria de a trăi, de a supraviețui cu orice preț. Dar mai presus de orice era caracterul absolut extraordinar al experienței unice pe care o trăiam. Devenisem și eu, la rândul meu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
fără frică pe fața lui, cuibărindu-se în sprâncenele lui. Ce vrei să te faci când o să fii mare? făcuse ea greșeala să-l întrebe, la un moment dat. Fața lui se aprinsese de surescitare: Aș fi un îngrijitor de pui foarte bun. Dar când venea vorba despre oameni, nimeni nu prea știa ce să creadă despre băiat. În copilărie, făcuse unele greșeli: dăduse foc hambarului cu porumb, aprinzând chibrituri învelite în staniol. Fusese prins în timp ce se masturba în spatele cotețului putred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lase descurajată. Dacă spune un cuvânt, trebuie să însemne ceva, nu-i așa? Ah! Vă loviți de întrebări la care neurologia nu poate răspunde încă. Vorbirea lui Mark urma aceleași meandre încurcate ca și mersul lui. Într-o după-amiază, spuse „pui, pui, pui, pui“ timp de aproape o oră. În urechile ei suna ca o simfonie. În timp ce-l ridica pentru a-l scoate la plimbare, Karin spusese „Hai, Mark, hai să-ți leg șireturile“. Asta declanșă un șuvoi de „leg șireturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
descurajată. Dacă spune un cuvânt, trebuie să însemne ceva, nu-i așa? Ah! Vă loviți de întrebări la care neurologia nu poate răspunde încă. Vorbirea lui Mark urma aceleași meandre încurcate ca și mersul lui. Într-o după-amiază, spuse „pui, pui, pui, pui“ timp de aproape o oră. În urechile ei suna ca o simfonie. În timp ce-l ridica pentru a-l scoate la plimbare, Karin spusese „Hai, Mark, hai să-ți leg șireturile“. Asta declanșă un șuvoi de „leg șireturi, bleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dacă spune un cuvânt, trebuie să însemne ceva, nu-i așa? Ah! Vă loviți de întrebări la care neurologia nu poate răspunde încă. Vorbirea lui Mark urma aceleași meandre încurcate ca și mersul lui. Într-o după-amiază, spuse „pui, pui, pui, pui“ timp de aproape o oră. În urechile ei suna ca o simfonie. În timp ce-l ridica pentru a-l scoate la plimbare, Karin spusese „Hai, Mark, hai să-ți leg șireturile“. Asta declanșă un șuvoi de „leg șireturi, bleg, leg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spune un cuvânt, trebuie să însemne ceva, nu-i așa? Ah! Vă loviți de întrebări la care neurologia nu poate răspunde încă. Vorbirea lui Mark urma aceleași meandre încurcate ca și mersul lui. Într-o după-amiază, spuse „pui, pui, pui, pui“ timp de aproape o oră. În urechile ei suna ca o simfonie. În timp ce-l ridica pentru a-l scoate la plimbare, Karin spusese „Hai, Mark, hai să-ți leg șireturile“. Asta declanșă un șuvoi de „leg șireturi, bleg, leg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mașina răsturnată, se îndreaptă spre o fâșie izolată de pământ de pe coasta Alaskăi, pe Kotzebue Sound. Pe măsură ce se apropie de cuibul lor, în creierul lor se activează un întrerupător sezonier. Devin fioros de posesivi teritorial. Își atacă până și propriul pui derutat, cel pe care-l îngrijiseră pe tot drumul înapoi, alungându-l cu lovituri de cioc și fâlfâiri de aripi. Perechea albastră-cenușie devine cafenie, de la fierul care ruginește în aceste mlaștini. Se acoperă cu mâl și frunze - camuflaj de sezon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
loc pe care toți anii care au trecut l-au imprimat în memorie. Cei doi fac cu schimbul la clocit, așa cum au făcut întotdeauna. Zilele nordice se lungesc până când, la vremea când ouăle eclozează, lumina e deja continuă. Apar doi pui, care merg deja și sunt hămesiți. Părinții pleacă pe rând la vânătoare pentru puii lor vorace, hrănindu-i constant - semințe și insecte, rozătoare mici, surplusul stocat de energie arctică. În iulie, puiul cel mic moare de foame, ucis de apetitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
doi fac cu schimbul la clocit, așa cum au făcut întotdeauna. Zilele nordice se lungesc până când, la vremea când ouăle eclozează, lumina e deja continuă. Apar doi pui, care merg deja și sunt hămesiți. Părinții pleacă pe rând la vânătoare pentru puii lor vorace, hrănindu-i constant - semințe și insecte, rozătoare mici, surplusul stocat de energie arctică. În iulie, puiul cel mic moare de foame, ucis de apetitul fratelui său mai mare. Asta s-a întâmplat și înainte, aproape în toți anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ouăle eclozează, lumina e deja continuă. Apar doi pui, care merg deja și sunt hămesiți. Părinții pleacă pe rând la vânătoare pentru puii lor vorace, hrănindu-i constant - semințe și insecte, rozătoare mici, surplusul stocat de energie arctică. În iulie, puiul cel mic moare de foame, ucis de apetitul fratelui său mai mare. Asta s-a întâmplat și înainte, aproape în toți anii - o viață începută cu un fratricid. Rămasă singură, pasărea supraviețuitoare crește văzând cu ochii. În două luni are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pene. Pe măsură ce lungile zile polare se micșorează, zborurile sale scurte de încercare se lungesc. Mai nou, cuibul familiei e acoperit noaptea de chiciură; o pojghiță de gheață se formează peste mlaștini. Toamna, tânăra pasăre e gata să-l înlocuiască pe puiul alungat de anul trecut, în lunga călătorie înapoi spre ținuturile de iernat. Dar mai întâi, păsările năpârlesc, revenind la cenușiul lor natural. Ceva se întâmplă în creierele lor la sfârșit de vară, iar această familie izolată cu trei membri se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
șleampeți, în blugi și cu șepci pe cap cu sigla unui producător de semințe hibride, se întoarseră ca să se uite la el. Păși șovăielnic înăuntru și rămase lângă casa de bani până când o femeie îi strigă din bucătărie: Stai jos, puiule. Se împletici până într-un separeu, departe de fermieri. Când se trânti pe băncuța roșie, cu burete, chinurile nopții izbucniră din nou. Era exact genul ăla de agitație moderată care răspundea de minune la anxioliticele pe care colegii lui le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
redusă la zero pe ambele coaste. Deveniseră pentru el o specie extraterestră, deși făcea parte dintre ei, prin naștere și mentalitate. Își mângâie începutul de chelie și clătină din cap. Puțin mai energic, ea îl întrebă: —Cu ce te servesc, puiule? El privi în jur, derutat. Ea lăsă să-i scape o jumătate de oftat, primul dintr-o zi lungă. — Îți trebuie un meniu? Avem unul cu de toate. El înălță din sprâncene. —Clătite cu spanac? Gura ei se încordă aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
domn“ - are o fată care te-a servit la masă. Weber își apăsă fruntea cu mâna. — Cred că sunt în inferioritate numerică aici. —E un oraș mic pentru dumneata, așa-i? Toată lumea-i rudă cu cineva. Să-ți iau farfuria, puiule? Sau mai ai treabă cu ea? Nu, nu. Mi-am terminat deja treburile. Imediat ce chelnerița se îndepărtă, fu năpădit iar de spaimă. După o asemenea noapte, cafeaua era o greșeală. Nu mai obișnuia să bea cafea cu cofeină. Sylvie îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Eu sunt aici. Ea se aplecă și se lipi de el. —Oh, Daniel. Nu te înțeleg. De ce ești atât de bun? Ce câștigi la chestia asta? El îi puse mâna pe șold și o mângâie așa cum ar fi mângâiat un pui de căprioară. —Eu sunt din ăla non-profit. Își trecu degetul peste gâtul lui. Era ca păsările. Odată ce învățase drumul, se ținea de el, întorcându-se, atâta timp cât locul avea să existe, întorcându-se întotdeauna acasă. Voi doi la un loc îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe suprafața apei și se cuibăresc în apele întinse, puțin adânci, pe care și le aduc aminte din anii trecuți. Planează asupra câmpurilor secerate, dinozauri cu pene trâmbițându-și chemarea, un ultim memento măreț al vieții de dinainte de apariția sinelui. Puiul de cocor care a învățat deja să zboare își urmează părinții înapoi spre o casă de unde trebuie să învețe să plece. Trebuie să vadă bucla o dată, ca să-i memoreze punctele de reper. Drumul ăsta e o tradiție, un ritual care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Fiecare zi le binecuvântează cu vânt din spate. În prima săptămână din octombrie, familia se odihnește în preriile estice din Colorado. În zori, în timp ce colindă câmpurile, așteptând ca pământul să se încălzească și ca aerul să se ridice, spațiul din jurul puiului de cocor explodează. Tatăl lui e lovit. Își vede tatăl spulberat, alături, pe pământ. Păsările țipă în aerul zdruncinat, celulele creierului lor pompând panică. Și acest haos lasă o urmă permanentă, care nu va fi uitată niciodată: deschiderea sezonului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de dinainte, drumul însuși, întoarcerea oarbă, care se organizează singură. Acum, cocorii nu se mai adună în Nebraska. Platte nu mai e gazda unui mare spectacol autumnal. Cocorii se opresc doar pentru scurtă vreme, în grupuri mici. Mama își aduce puiul, dichisindu-l. Îl conduce la mai puțin de zece metri de locul unde, la sfârșitul lui februarie trecut, ea și partenerul ei se strânseseră unul în altul, la câțiva pași de mașina răsturnată. Se bălăcește în apa râului de toamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tot ce a mai rămas din cele întâmplate în noaptea aceea. Toate relatările martorilor oculari au dispărut în prezentul animalelor. Nimeni nu poate spune ce a văzut o pasăre, ce și-ar putea aminti o pasăre. Nervozitatea ei se transmite puiului de anul ăsta. Suferința contagioasă îl înalță într-un salt. Lovește cu picioarele pustietatea din jur. Penele lui se răsfiră ca niște degete întinse. Gâtul i se încovoaie pe spate și strigă, închegând aerul. Își aruncă frunze pe spinarea arcuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui plana efectiv în zbor. Peste tot, genunchii loveau în față, iar umerii se legănau. Femeia avusese dreptate: tot ceea ce era viu se bâțâia sub clar de lună. Ea râse de el. —Arăți de milioane! Arăta ca un prost. Un pui de pasăre neîndemânatic, trâmbițând sosirea toamnei. Dar trupul îi pulsa în ritmul lucrurilor. Muzica se opri, lăsându-i singuri cu stinghereala lor. Weber rămase într-o baltă de rușine, simțind nevoia să umple golul. Crezi că Mark și prietenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
creierul... Timp de o clipă, în timp ce dezbaterea se transforma într-un ritual mașinal, înțelese: toată rasa suferea de Capgras. Păsările alea dansau de parcă ne-ar fi rude apropiate, arătau de parcă ne-ar fi rude apropiate, strigau și hotărau, își creșteau puii, învățau și călătoreau exact ca rudele noastre de sânge. Jumătate din părțile lor erau încă și ale noastre. Și totuși oamenii le alungau: impostori. În cel mai bun caz, un spectacol pe care să-l privești din spatele jaluzelei. Cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ea îi studiază profilul, dar când el se întoarce din nou spre ea, își ferește ochii. — Totuși, partea tristă e că nu pot iubi. Se împerechează pe viață. Își urmează partenerii mii de kilometri în fiecare an. Își cresc împreună puii. Se prefac că au o aripă ruptă ca să ademenească prădătorii departe de puii lor. Chiar se sacrifică pentru a-și salva puii. Dar nu. Întrebați orice savant. Păsările nu pot iubi. Păsările n-au nici măcar un sine! Nu seamănă deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
își ferește ochii. — Totuși, partea tristă e că nu pot iubi. Se împerechează pe viață. Își urmează partenerii mii de kilometri în fiecare an. Își cresc împreună puii. Se prefac că au o aripă ruptă ca să ademenească prădătorii departe de puii lor. Chiar se sacrifică pentru a-și salva puii. Dar nu. Întrebați orice savant. Păsările nu pot iubi. Păsările n-au nici măcar un sine! Nu seamănă deloc cu noi. Nu suntem înrudiți în nici un fel. Abia acum începe să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pot iubi. Se împerechează pe viață. Își urmează partenerii mii de kilometri în fiecare an. Își cresc împreună puii. Se prefac că au o aripă ruptă ca să ademenească prădătorii departe de puii lor. Chiar se sacrifică pentru a-și salva puii. Dar nu. Întrebați orice savant. Păsările nu pot iubi. Păsările n-au nici măcar un sine! Nu seamănă deloc cu noi. Nu suntem înrudiți în nici un fel. Abia acum începe să înțeleagă toate nemulțumirile pe care le are față de el. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Immense Journey, „The Flow of the River“ Ce ține minte o pasăre? Nimeni în afară de ea nu poate spune. Trupul ei e o hartă a locurilor unde a fost, în viața asta și înainte de ea. Dacă ajunge o dată la vadurile astea, puiul de cocor va ști să se întoarcă. Peste exact un an se va întoarce aici, ca să-și găsească o pereche pentru toată viața. Peste încă un an - din nou aici, imprimându-i propriului pui aceeași hartă. Atunci, încă o pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]