7,992 matches
-
înmormântați odată, în aceeași groapă, Costache să fie alături de Dumitru, de cel pe care l-a dorit mai învățat, dar greșelile mari nu sunt iertate. După întoarcerea armelor împotriva armatei hitleriste, armata română a mai pierdut 169000 de ostași (morți, răniți și dispăruți), printre ei aflându-se și mulți pungeșteni, precum tatăl lui Grigore Toloacă, coleg și prieten cu Săndel. Din această perioadă pungeștenii nu au uitat gestul inuman al unui consătean, Ghiță Covrig care a găsit în câmp un ostaș
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
merite. Rănit de o schijă de obuz la mâna stângă a fost îngrijit în spitalul de campanie și după ce i s-a vindecat rana a fost angrenat de personalul medical să capete cunoștințe sanitare și să acorde primul ajutor celor răniți grav. Mânându-și juncanii la vale pe drumul de țară ce ducea la Pungești, și-a amintit cum a cunoscut-o pe Maria, care i-a devenit soție. Era prin anul 1910, flăcăii și fetele cutreierau satele din jurul Pungeștilor, Gârceni
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ducă un trai modest și plin de lipsuri. „Cu ce m-am ales după atâția ani de muncă grea, eu și ai mei din familie? Iaca acum sunt bolnav, feciorul meu , pe care l-am iubit ca lumina ochilor, zace rănit și bolnav iar noi nu putem să-l ajutăm cu nimic. N-am bani să merg la el să-l văd, să-l laud că este un ostaș vrednic care și-a făcut datoria. Cine se face vinovat că soldații
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în Chilia Nouă. Sosiți în localitate l-au găsit pe Ion Lungu, care era diriginte la poștă, și i-au povestit necazul lor. Acesta fu surprins și își aminti , că prin luna noiembrie în spitalul din localitate , murise un soldat rănit și bolnav, dar nu le spuse nimic rudelor din Galați. A mers cu ele până la spitalul zonal I Chirilă și acolo au găsit documentele morții lui Gheorghiță, datate la 20 noiembrie 1941. Li s-a spulberat speranța de a-l
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
privirilor, rănit la amândouă picioarele. Lumea din sat s-a adunat ca să afle ce s-a întâmplat și de ce s-a auzit acea bubuitură și cei mai cu judecată au căutat mijloace pentru a-i duce la spital pe cei răniți. Spitalul provizoriu de la Pungești nu era prea bine dotat, așa că după ce i-au bandajat mai bine pe cei răniți iau îndrumat să-i ducă la spitalul din Vaslui. Consătenii din Pungești care aveau căruțe cu cai, au refuzat, cu diferite
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
s-a auzit acea bubuitură și cei mai cu judecată au căutat mijloace pentru a-i duce la spital pe cei răniți. Spitalul provizoriu de la Pungești nu era prea bine dotat, așa că după ce i-au bandajat mai bine pe cei răniți iau îndrumat să-i ducă la spitalul din Vaslui. Consătenii din Pungești care aveau căruțe cu cai, au refuzat, cu diferite motive, să transporte la Vaslui pe tinerii răniți, unul dintre ei fiind Ion Ciobanu, văr primar cu victimele. Până la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
bine dotat, așa că după ce i-au bandajat mai bine pe cei răniți iau îndrumat să-i ducă la spitalul din Vaslui. Consătenii din Pungești care aveau căruțe cu cai, au refuzat, cu diferite motive, să transporte la Vaslui pe tinerii răniți, unul dintre ei fiind Ion Ciobanu, văr primar cu victimele. Până la urmă Costică Bivol și-a pregătit carul cu boi să facă această faptă. A doua zi de dimineață cei trei răniți au fost internați în spitalul vasluian, au fost
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
diferite motive, să transporte la Vaslui pe tinerii răniți, unul dintre ei fiind Ion Ciobanu, văr primar cu victimele. Până la urmă Costică Bivol și-a pregătit carul cu boi să facă această faptă. A doua zi de dimineață cei trei răniți au fost internați în spitalul vasluian, au fost tratați iar Lențâca și Săndel, cu răni mai ușoare, au fost lăsați acasă iar Dumitru a rămas internat, cu Emilia la căpătâi . * − Săndel, dragul mamei, eu cred că tu știi mai multe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu colindul și plugușorul cu elevii mei, am îmbrăcat pe cel mai bun școlar. Am pregătit o serbare școlară pentru răniții dintr-un spital din Ploiești, deplasându-ne cu mare greutate pe un viscol, dar am adus zâmbet pe fețele răniților care-și făcuseră datoria de ostași ai țării. La 17 februarie 1942 primesc vizita unui inspector școlar care a venit de mi-a adus ordinul de mobilizare. Mă despart cu greu de școlarii mei, pe care-i las cu inspectorul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în lipsa acestuia îmi coase rana și oprește momentan scurgerea sângelui, apoi în ziua următoare mă trimite la spitalul de campanie - Sărata - din vecinătate. Aici un alt pansament schimbat, urmat de discuția celor doi medici militari la care asistă un locotenent rănit, care mi-a spus după ce am ajuns la Spitalul Militar din Galați, că cei doi medici hotărâseră să-mi amputeze brațul stâng mult deasupra cotului zdrobit, întrucât apăruseră deja semnele unei cangrene. Mă aflam într-o stare foarte gravă, febră
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
într-o stare foarte gravă, febră ridicată și eram într-o continuă agitație! Aș fi vrut să plec de acolo oricum! În seara celei de a treia zi de Paști, la Sărata sosește de la Galați un automotor sanitar pentru evacuarea răniților. Mai rămăseseră câteva locuri de ocupat și în salonul în care mă aflam, sanitarul întreabă dacă ar mai vrea cineva să fie evacuat. Cer să mi se aducă echipamentul, îmi stăpânesc durerea atroce multiplicată prin efortul ce făceam și ocup
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mă aflam, sanitarul întreabă dacă ar mai vrea cineva să fie evacuat. Cer să mi se aducă echipamentul, îmi stăpânesc durerea atroce multiplicată prin efortul ce făceam și ocup un loc pe o bancă. Pornim spre Galați. Simt în brațul rănit o zvâcnitură alarmantă ce înainta spre umărul stâng. Cu unele opriri, din cauza aviației, sosim la Galați și rămânem tot convoiul de răniți pe o linie moartă, în așteptare. Cum era după Paști, Crucea Roșie ne-a primit cu bunătăți de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
aveam nevoie! Continuă tot mai insistentă acea zvâcnitură percepută încă de la spitalul din Sărata. Neliniștit și tot mai febril, cobor pe peron, iau un taxi până la spitalul de pe str. Traian, unde se muncea de zor pentru primirea întregului lot de răniți! Întâmplător întâlnesc chiar pe comandantul spitalului care, supraocupat, se supără că n-am rămas în gară. Eu, fără să știu cine se ascunde sub halatul alb, îi spun că mi-e tare rău! Nu mă crede, mă trimite totuși la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe la ora 5 după masă, a băgat plugul în brazdă de formă și după trei brazde se pomenește plângând în hohote și în acel moment și-a zis că eu sunt în pericol. Era exact ora la care eu cădeam rănit. „Văleu! a exclamat el atunci, Alixandru meu e în pericol!”. Deci gândurile noastre din acel moment suprem s-au întâlnit pe calea undelor sufletești ce leagă ființele care se iubesc. Revin la spital. Prin strădania colonelului doctor Vasiliu Nicolae și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
un bombardament și la ieșirea din Brașov către Făgăraș încearcă să oprească o mașină dintre cele care circulau în zonă. O mașină de Făgăraș oprește și amabil este invitată să urce. Arată că merge la Făgăraș la spital, având soțul rănit și-mi spune numele. Proprietarul mașinii schițează un zâmbet abia perceptibil și pornește în viteză. Întâmplător, spune el, locuiește în Făgăraș în vecinătatea spitalului, așa că nu va fi o problemă să o lase chiar la poarta spitalului. Ajunși la destinație
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
va fi o problemă să o lase chiar la poarta spitalului. Ajunși la destinație, mașina intră pe poarta spitalului, face un mic ocol, după o anexă și oprește chiar în fața pavilionului în care mă aflam, cu alți doi ofițeri rezerviști răniți. Abia atunci se recomandă „Dr. Stroie”, medicul care mă avea în grijă. Ce surpriză uimitoare! Oare cum s-a putut întâmpla asemenea aranjament? Pură întâmplare?, hazard ori că Cineva, acolo, Sus, dirija lumea! Apare soția în salon, cu dr. Stroie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
tatălui protector, a fost hărăzit ca eu să nu trec pragul acestei lumi, într-o vreme când foarte ușor se putea trece în veșnicie. Încă din anii premergători războiului, am visat de multe ori că luptam pe front și cădeam rănit, că-mi reveneam, dar niciodată n-am visat că mor... și așa s-a întâmplat, urmând să mă bucur de cel mai mare dar al omului și al omenirii: VIAȚA! Atunci situația noastră ca țară beligerantă era cum nu se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
omenirii!... Ici-colo mai era câte un încăpățânat care mai credea în armele secrete ale Germaniei hitleriste. Unul dintre aceștia era chiar cu mine, în salonul de spital în care ne aflam: era sublocotenentul de rezervă Ioniță... din Brașov, printre ultimii răniți evacuați pe calea aerului din Crimeea. Pe vremuri fusese legionar convins, apoi ca aliat al hitleriștilor credea orbește într-o victorie deja pierdută 71 chiar după primele săptămâni de război cu Rusia. Discutam cu el în contradictoriu și, chiar când
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
se străpezească dinții copiilor fiindcă părinții lor ar fi mâncat aguridă, vorba unui proverb românesc. În primăvară am necazuri serioase în privința sănătății. Sunt țintuit la pat, transportat urgent la Spitalul militar din Sinaia - se mai aflau acolo încă unii grav răniți și mari mutilați de război... Sunt tratat cu grijă, ca invalid de război aveam prioritate, dar sunt sfătuit să părăsesc zona de munte dăunătoare reumatismului meu acumulat în anii de război. Mi se întocmesc forme legale pentru tratament balnear la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
rugând pe secretar să mi promită că voi avea liniște în activitatea mea viitoare. Totul decurge bine o vreme, apoi reîncepe aceeași atmosferă grea, cu reclamații și anchete în lanț, fapt care influența negativ pe undeva asupra mea. Cu orgoliul rănit că nu m-a doborât, reclamă că nu-i apreciez munca în școală, că ochii mei sunt numai pe el, în timp ce alții întârzie repetat de la ore și eu nu-i văd. Mai mult, el reclamă că P. Coloșenco întârzie repetat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
surpriză la spital. Neanunțat, neprevenit, primesc vizita fiicei și nepotului, ca să constat apoi și prezența soției, care n-a mai așteptat externarea și mi a demonstrat trăinicia sentimentelor ei față de mine. Repetase gestul de la Făgăraș din 1944, când mă aflam rănit. Am mai rămas o săptămână după externare la fiica noastră, mergând la două zile pentru schimbarea pansamentului, apoi revenim la Bârlad fără alte probleme. Vindecarea s-a făcut extrem de rapid, încât în scurt timp aproape uitasem că aș fi fost
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
desprins de trecut, fără jertfe, schimbând pașnic conducerile aservite Moscovei. Noi am plătit scump prețul libertății - 162 de morți până la 22 și 942 după 22 decembrie, iar dintre aceștia 400 militari în termen la care se adaugă încă 3300 de răniți. Măcar de ar fi bine în viitor! Am fost de Anul Nou la București. Ai mei sunt bine, dar înfricoșați, mereu neliniștiți, tensionați și adânc marcați de evenimente. Revin la Bârlad. În aprilie 1990 Mariana vine la Bârlad să mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Târziu am aflat de acest lucru și i-am înțeles teama și frica de noul regim instaurat. Pentru opera de pacificare a Bucureștiului li s-a mulțumit oficial minerilor pentru „spiritul cetățenesc de care au dat dovadă”. Alți morți și răniți și alte pagube incalculabile. Ca la noi... la nimeni! Într-o discuție avută cu Mariana în iulie m-a convins că trebuie să dispară din vizorul noii puteri instalate în țară! Vrea să-și pună feciorul la adăpost, să se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pentru momentul suprem! Am privit totul cu liniște, cu seninătate și acceptasem sacrificiul suprem în ceasul acela de grea cumpănă pentru mine și pentru Țară! A fost un moment de demnitate ostășească pentru mine și ostașii mei! Au căzut destui răniți și morți, dar n-am auzit pe nimeni văitându-se când glonțul ucigaș l-a secerat. În momentul impactului cu glonțul vrăjmaș, șocul fiind prea puternic, n-am simțit durerea și dacă rana ar fi fost de altă natură, aș
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Acest lucru a fost confirmat și cu ocazia tragerilor experimentale executate. Senatorul Sergiu Nicoaescu susține că pistolul ar fi fost ținut cu două mâini care se sprijineau pe masă. Așa cum am văzut pistolul a rămas pe masă după împușcatură, iar rănitul a încercat să se ridice și a căzut pe canapeaua din spatele scaunului". M. M.: Deci, s-au scuturat urmele. S. B.: Condrea Alexandru spune că s-au conservat probele.: "M-am întors în biroul colonelului Pârcălăbescu, am văzut că pistolul
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]