5,326 matches
-
Erau de stânga, spuse Bruno, de altfel toți erau de stânga atunci. Li se părea absolut normal să trăiesc cu fata lor Înainte de căsătorie, ne-am căsătorit pentru că era gravidă, mă rog, povestea obișnuită. Michel Își aminti cuvintele pastorului ce răsunau atât de clar În sala Înghețată: vorbea despre Cristos, adevărat om și adevărat Dumnezeu, de noul legământ făcut de Cel Veșnic cu poporul său; În fine, Michel nu Înțelegea prea exact despre ce-i vorba. După trei sferturi de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
stăpâni o ușoară crispare a gurii. Apoi Îi turnă din nou vin; În seara aceea gătise pește, iar mica ei garsonieră evoca mai mult ca oricând cabina unui vapor. — Nu te-ai gândit să mă iei cu tine... Cuvintele ei răsunară În tăcere; tăcerea se prelungi. — Nici măcar nu te-ai gândit..., spuse ea cu un amestec de ciudă copilărească și de uimire; apoi izbucni În plâns. El nu făcu nici un gest; În acel moment, dacă ar fi făcut un gest, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
una din zile am urcat pe munte și la un moment dat, mi-am dat seama că eram singur. Nu mai vedeam nicăieri grupul și nici pe mama. Puțin speriat, am pornit să-i caut. Mergând, am auzit voci ce răsunau dintr-o peșteră. M-am îndreptat într acolo, dar când să intru, am văzut șase ființe ciudate ce aveau picioare de țap și bust de om, iar lângă ei erau doi oameni. Nu am avut curajul să intru, așa că am
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
pufoși și fredona, parcă, o baladă din spuma undelor zdrumicate pe pietrele lucioase. Când am înaintat pe cursul apei cristaline, o uliță îngustă își deschise brațele spre mine. Atunci am deslușit într adevăr frânturi de baladă: vioara lui Ciprian Porumbescu răsuna în desișul munților, care ascultau cucernici. Ecourile muzicii s-au topit încet și tainic. Liniștea domnea peste împărația naturii. Deodată, dangătul clopotelor de la biserica mânăstirii săltă peste portativul pădurii, unduindu-se în depărtări. Era o chemare la rugăciune. Satul, redeșteptat
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
socoteală și pe cei cu dublă personalitate... interveni Adler, care luase un șervețel și Încerca să-și curețe mentorul. Nu aici, Alfie! scrâșni Sig-ul, Împingându-i brațul. Gata, mergem! Cei doi psihanaliști porniră spre ușă, Înfruntând râsetele În pumni care răsunau din toate părțile. Doar Carl Jung mai rămase o secundă, fixându-l pe Împărat cu o privire care ar fi putut dezmembra și o comodă Ludovic al XVI-lea - nu Însă și pe succesorul acestuia la tron -, apoi zise amenințător
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ar fi pricinuit o amețeală cronică, iar cea de revoluție un cârcel În zona cervicală, și cum respectiva grimasă a fost luată de mulțime ca semn de preocupare, seriozitate și competență, când a pus piciorul pe ultima treaptă, piața deja răsuna de urale și de strigăte de „Poliția e cu noi!“. Ajuns sus, semizeul În uniformă și-a tras puțin sufletul, iar apoi și-a dat jos chipiul, dezvăluind mulțimii un val de strălucitoare transpirație care izvora dintr-o țeastă parțial
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mașinii de către om, ci chiar desființarea totală a omului de către mașini, adică suprimarea oricărei forme de viață, evident cu excepția celei apărute odată cu transformarea benzinei În duh. Sfârșitul discursului a fost primit cu Însuflețire de toate fierătaniile strânse În piață. Claxoane răsunau din piepturile bombate de tablă, alarme de diferite tonuri și ritmuri Își trimiteau trilurile ascuțite spre cer, girofaruri, faruri și proiectoare scăldau piața În fascicule multicolore, ca la o serbare populară. În această atmosferă vibrantă, toate purtătoarele de roți săltau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de posibilități, exploratorul se găsește cumva lipsit de busolă, Învârtindu-se ca un cocoș de tablă pe acoperiș În timpul furtunii. De unde să Începi? Încotro s-o apuci? Pentru Ulise a fost simplu: știa, În ciuda tuturor vocilor de sirenă ce-i răsunau În cap, care era femeia de la capătul drumului. Cum se face Însă primul pas spre infinit? Cum Începi luarea În posesie a paradisului? Altfel spus, dacă ai avea tot ce-ți dorești, cum ai mai ști ce-ți dorești? Aici
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dăduseși ordinul, dar nu-ți mai aminteai. Câteodată, cel care-ți transmisese o dispoziție venită nu se știe de unde se uita la tine nedumerit când Îi reaminteai ce-ți spusese cu câteva minute În urmă. Alteori, te trezeai cu ordinul răsunându-ți În cap la deșteptare, ca și cum comenzile venite de sus ar fi fost Înnăscute, iar fiecare zi n-ar fi fost altceva decât o nouă venire pe lume. Gardienii și camerele de luat vederi lipseau cu desăvârșire. Nicăieri, În afara plăcuțelor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
expresia înțepenită pe obraz de „ia priviți ce șmecher sînt!” amesteca slogane politice cu snoave răsuflate. Babelor în tulpane care, cu o palmă subsuoară și cealaltă peste gură, alcătuiau tot auditoriul, programul nu le fu pe plac. Dintr-o dată, sec, răsună un ordin. Părăsind scena în marș forțat, un ostaș călcă pe un capăt de scîndură iar aceasta se ridică brusc, ca o cumpănă de fîntînă. Eșafodajul dispăru, mistuind dedesubt pe interpreți. Pantomima distră de minune babele care, dezmorțite, șușoteau între
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
luă către podgorii pe jos. La barieră era iarmaroc. O țigancă tînără se zvîrcolea, deznodîndu-se în mulțime. Cu glas care domina vacarmul, țiganca oferea, ca și cum ar fi fost comestibilă, una din intimitățile ei, cuiva nevăzut. Drept răspuns la oferta picantă, răsunară, scandalizate, țipete de femei, un ptiu! scîrbit și rîsete groase de bărbați. Cu ton ridicat, țiganca își exprimă dorința de a face amor în gura celor care rîdeau. * Tîrziu în noapte, ieșii din cramă aburit. Cerul era senin iar lunca
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
răsunător publicului înșirat pe lîngă pereți. Șters și gălbui ca un biscuit, un profesor de limbi surd asculta cu atenția încordată. Cîțiva tineri livizi și o bibliotecară cu zulufi consumau exaltați hrana sufletească ce li se oferea. Deodată, dinspre coridor, răsună un tîrșîit de pîslari. Fredonînd, în ușă apăru un paznic grăsuț care, blajin, se opri să ne cîntărească din priviri. Cucerit de elocvența vorbitorului, se sprijini apoi cu palmele în canaturi. În luptă cu o atenție anevoioasă, puțin cîte puțin
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu meri bătrîni, cu vișini și cu nuci. Pătrunserăm în bibliotecă. Între mobilele de coloarea foilor de ceapă trona, îmbrăcat în piele, un fotoliu ponosit. Mirosea a gutui. În ușă se topi un capot și, în aceeași clipă, de dincolo răsună clinchet de ceșcuțe. Un glas plăcut îl anunța pe Alecu să poftim în salonaș. Protocolar, pictorul mă invită prin deschizătura ușii. Încă nu depusesem pe tabla ceșcuța de cafea cînd, preschimbată în rochie, stăpîna casei apăru cu părul strîns în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la tonomat? O melodie trăsnet cu Elvis, Tuttifrutti, care măcar din motive de cultură și tot trebuie respinsă. Fetele se tăvălesc de râs pe podeaua localului, proastă mai e și colega noastră Anna, să creadă ea că dintr‑un Wurlitzer răsună acorduri de Bach și nu ceea ce place tineretului. Anna este o elevă ciudată care‑și pierde timpul liber cântând la pian. În cazul Annei e vorba mai degrabă de o curățire prin înlăturare, asemănătoare mișcării unui utilaj de salubritate stradală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în mașina de gătit. Nu știe nici el prea bine de ce face asta, dar cumva e nevoit s‑o facă, e în el o voce care‑i aparține lui Rainer și care‑i poruncește acest lucru. Vocea lui Rainer îi răsună în urechi, iar imaginea Sophiei i s‑a cuibărit în inimă. Ambele îl conduc și‑i dictează ce să facă. În sfârșit comite și el un act gratuit, lucru care i‑a fost cu greu băgat în cap. E gratuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
uriaș și merg pe tavan, toți mă vedeți foarte bine, da, da, eu sunt! Smulge clarinetul împachetat din labele lui Hans, lacheul, care tocmai se grăbește să‑l ducă afară, și‑i dă una‑n cap cu cutia clarinetului care răsună și în care instrumentul începe să se tânguie. Muzicianul afectat zbiară: Te‑ai tâmpit sau ce?! Clarinetistul amator, student la drept, nu înțelege următoarea expresie de pe fața lui Rainer (impenetrabilă, inexpresivă) și, ca atare, o ignoră. Dac‑ar ști el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nici o asperitate. Și Sophie răspândește în jur asemenea netezime alunecoasă, pentru ca aceasta să ajungă în mijlocul oamenilor. Netezimea e adâncă la un capăt, iar la celălalt apa e mult mai mică și destinată celor care nu știu să înoate; fluierul supraveghetorului răsună strident, trambulina se îndoaie scârțâind. Strigăte înăbușite se fac auzite, nu se știe exact de unde vin și încotro se duc, nu pot fi localizate în această cavitate imensă, așa că răsună pur și simplu. Deasupra, la mare înălțime, se arcuiește cupola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și destinată celor care nu știu să înoate; fluierul supraveghetorului răsună strident, trambulina se îndoaie scârțâind. Strigăte înăbușite se fac auzite, nu se știe exact de unde vin și încotro se duc, nu pot fi localizate în această cavitate imensă, așa că răsună pur și simplu. Deasupra, la mare înălțime, se arcuiește cupola de sticlă. Acolo sus vrea să fie Rainer și să se uite în jos la tinerii care se stropesc cu apă, dar unde este el în realitate? Din păcate, jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în creierul Annei, fiindcă e imponderabilă și numai calul ei îi cunoaște adevărata greutate, pentru că e nevoit adesea s‑o poarte în spate. Dar nici pe calul Tertschi nu l‑a auzit nimeni până acum gemând sub această povară. Cupola răsună de urletele unei clase de elevi care se prezintă în grup compact la ora de înot. Rainer și Anna se uită pe furiș într‑acolo ca să mai învețe câte ceva și să încerce apoi și ei, în momentul când Sophie va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
rotunjite, pentru că au fost create în epoca barocului. În plus, mai e și adunătura aia gălăgioasă de la grupul de tineret catolic care se îmbulzește behăind spre sediul grupului, ca să joace ping‑pong; din gâtlejul de student al celor mai mari răsună cântece serioase și e o mare mândrie când vreun copil ajunge membru al grupului de tineret catolic. Mai nou, poți să te uiți și la televizor, activitate care se și practică din plin. Biserica e mereu la curent cu ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tropăitul și târșâitul picioarelor în spațiile extrem de mari, adaptate perfect măreției lui Dumnezeu; EL nu se vede, dar are nevoie de foarte mult loc. În stânga stau băieții, tinerii slujitori ai Domnului, iar în dreapta fetele, tinerele slujitoare ale Domnului. Pe mijloc răsună anunțul domnului decan, care spune că bunul Dumnezeu tocmai i‑a chemat pe cei mici la el, deși poate că ei au la vremea asta ceva mai bun de făcut. Ministranții stau jos și se odihnesc în timpul predicii, cei mai mulți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
l‑a preparat. Afară s‑au adunat niște nori idioți și stă să plouă. Dintr‑o clipă‑n alta norii își pot descărca povara în mijlocul unei seri obișnuite. Strâns îmbrățișați, gemenii părăsesc odaia țărănească și intră în lumea muzicii care răsună de la pick‑up; artistul este antipodul țăranului care are acasă o asemenea odaie. Anna recade în tăcere, iar Rainer într‑o sporovăială maniacală, cu ajutorul căreia încearcă să‑și aproprieze lumea. Poetul este rege în domeniul său, lui îi aparține imperiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
eu n‑o să apuc să deschid gura. Tipul ăsta e cumplit de plictisitor. Singura soluție e s‑o ștergi cât mai repede din fața lui. Chiar dacă știi mai multe decât el, nu te lasă să vorbești. Când vaietele surde ale mamei răsună în noapte, Rainer își privește a doua zi tatăl într‑un asemenea mod, încât acesta le spune celor de față: uitați‑vă ce privire are! Ce‑ar fi ăsta în stare să‑i facă propriului tată?! La micul dejun, Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de vie încă n‑au înflorit, lucru care se va întâmpla, după cum spune un cântec vienez, abia mai târziu și în altă parte, mai exact chiar pe malul Dunării, la vremea când dă vița‑de‑vie în floare. Atunci vor răsuna mii de viori cristaline, mai spune cântecul și amuțește rușinat de propria prostie. Cei trei intră în sfârșit în vie, călcând pe faimoasa argilă cu loess care‑i priește în mod deosebit viței de vie. Turlele bisericilor din satele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Rainer și Hans o încadrează pe Sophie și‑și expun argumentele pentru care aceasta ar trebui să plece cu ei de la serbarea asta școlară plictisitoare, ca să poarte o discuție. Rainer mai apucă să explice la iuțeală muzica modernă care tocmai răsună la magnetofon. Sophie n‑ar trebui să plece în partea franceză a Elveției. Hans se leagă abia apoi de Elveția, după ce i se spune unde se află Lausanne. Sophie se desprinde de la brațul ambilor băieți - care au intenții bune, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]