5,310 matches
-
un schelet interior pentru deviațiile făptuite de ramă. Precum corpul unei vertebrate, pictura este susținută de o armătură. Solicitări asupra mijlocului Rama constituie baza pe care se construiește compoziția unui tablou. Ea determină conținutul și limitele operei luate în sine. Rama goală își stabilește propriul centru doar prin interacțiunea dinamică a celor patru laturi ale sale - un centru bazat pe echilibrul vizual, coincizând însă în linii mari cu centrul geometric. Centrul ramei este nu mai puțin centrul compoziției, în sensul că
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Ea determină conținutul și limitele operei luate în sine. Rama goală își stabilește propriul centru doar prin interacțiunea dinamică a celor patru laturi ale sale - un centru bazat pe echilibrul vizual, coincizând însă în linii mari cu centrul geometric. Centrul ramei este nu mai puțin centrul compoziției, în sensul că toate ponderile formelor și culorilor utilizate de pictor se echilibrează în jurul mijlocului. Este obligatoriu să se întâmple așa? Este artistul obligat să-și echilibreze compoziția sau este liber să n-o
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
omogen pe pânză. Atari compoziții omogene există într-adevăr, dar constituie excepții. Cel mai adesea, tema operei necesită o ierarhie de centri, unii mai grei decât ceilalți. Voi începe să explorez relația dintre această ierarhie și centrul de echilibru al ramei aruncând o privire asupra lucrării lui Claude Monet Gara Saint-Lazare (figura 36). Compoziția este echilibrată cu grijă în jurul mijlocului - o structură stabilă, accentuată de simetria acoperișului gării, al cărei vârf se află pe verticala centrală a pânzei. Adică centrul nu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cadrului, o compoziție care introduce propriii săi vectori centrici și excentrici. Voi aplica acum această discuție la două formate în care centricitatea este deosebit de puternică. Capitolul V Tondo și pătrat Animatorii cei mai radicali ai compoziției centrice sunt îngrădirile rotunde - ramele circulare, discurile, volumele sferice. Asemenea structuri absolut simetrice sunt în întregime determinate de centrul lor median, transmițând prin chiar această focalizare o dominantă inflexibilă. Simpla rotunjime refuză orice relație cu coordonatele excentrice ale spațiului terestru. Deși în ea sau prin
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mobile. Roata a revoluționat transportul prin rostogolirea ei liberă. Monedele, scuturile, oglinzile, bilele și farfuriile sunt rotunde, astfel că se pot mișca lin în spațiu. Priviți o miniatură franceză reprezentându-l pe Creator măsurând lumea (figura 38). Neraportate la coordonatele ramei pe care este așezat Creatorul, micul univers centric este închis și nefixat de vreun loc anume în decor. El planează și se poate deplasa de jur-împrejur cu ușurință. Are un centru propriu din care compasul face măsurătorile. Se poate roti
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
creată de Boullée și tot astfel, la pavilionul american al lui Buckminster Fuller de la Expoziția de la Montréal, s au practicat deschideri pentru liniile miniaturale ale trenulețelor care transportau publicul în și prin spațiul expoziției. Menționasem mai înainte că în pictură, ramele circulare, adoptate în secolul al XV-lea, întruchipau simboluri vizuale ale unei dezvoltări sociale care slăbise conexiunea dintre operele de artă și locurile cărora le erau destinate. Tondourile deveniseră la modă, mai ales la Florența, într-o vreme în care
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
până la acest punct; acestea rămân valabile și pentru formele circulare din interiorul compozițiilor. Dacă privim înapoi la discul cu micul univers din ilustrația cărții medievale din figura 38, îl vom sesiza ca fiind vârât în colțul din dreapta de jos al ramei, dar într-un fel ciudat, independent de coordonatele spațiale. Caracterul său compact îl izolează și îi dă o mai mare greutate vizuală decât s-ar obține prin orice altă formă. El se comportă atât de mult ca un tondo în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mai poate fi observat la capul Creatorului, care apare înconjurat de un nimb circular. Rotunjimea centrică accentuează cele două forme prin cipale ale compoziției și le leagă printr-o axă verticală excentrică, ce fixează cei doi centri mobili de dreptunghiul ramei. Acțiunea picturii culminează cu interacțiunea dintre capul foarte energic al Creatorului și lumea căreia i-a dat mișcare și pe care o măsoară. Ne putem întoarce la capul Fecioarei din relieful lui Michelangelo (vezi figura 42). Rotunjimea sa, susținută de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
utilizează corect cele două focare atunci când îl înfățișează pe Enea prezentat de Venus celorlalți zei. Cele două grupuri sunt mult mai clar înmănuncheate și totodată mai clar detașate unul de celălalt prin polaritatea spațiului eliptic decât ar fi într-o ramă dreptunghiulară. Similar, Jacques Charlier o așază pe Leda în partea stângă, iar lebăda în dreapta (figura 54). În ovalul vertical, ponderea focarului superior poate fi folosită, după cum menționam, pentru a reprezenta ca dominant capul unei persoane portretizate mult mai convingător. Deși
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
al elipsei, în timp ce vârful este inundat de lumină, de spațiul gol al unui interior sau de norii însuflețiți probabil de o pereche de îngerași plutitori. În cele din urmă, ne aflăm aici în fața unei asonanțe față de rotunjimea prin care formatul ramei influențează formele compoziției. În Madonna della Sedia (vezi figura 47) văzusem acest lucru exemplificat de volumele rotunde ale membrelor ce alcătuiau compoziția tondoului. Un exemplu perfect al unei rame ovale, accentuând tema subiectului picturii, este precupeața de ouă a lui
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ne aflăm aici în fața unei asonanțe față de rotunjimea prin care formatul ramei influențează formele compoziției. În Madonna della Sedia (vezi figura 47) văzusem acest lucru exemplificat de volumele rotunde ale membrelor ce alcătuiau compoziția tondoului. Un exemplu perfect al unei rame ovale, accentuând tema subiectului picturii, este precupeața de ouă a lui Boucher (figura 55). Afinitatea dintre cadrul oval și ouăle din coș trece neobservată pentru cumpărătorul care dosește ouăle cu mâna dreaptă, ciupind fata bucălată cu mâna stângă. Tinerețea clocotitoare
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
într-atât în spațiul picturii, încât adumbrește vectorii excentrici ai piepturilor, capetelor și brațelor . Pătratele echilibrează coordonatele Întorcându-ne la pătrat, avem din nou de-a face cu o formă simetrică din punct de vedere centric. În acest sens, o ramă pătrată se aseamănă cu un tondo. Dar în timp ce cercul are de nenumărate ori mai multe axe de simetrie, pătratul are numai patru, și anume cele două paralele cu laturile și cele două diagonale care unesc colțurile (figura 56). Diferența nu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
median este în plus anihilată de deschiderea limitelor. Ca și la Albers, forma cadrului se aseamănă cu formele compoziționale atât de mult, încât pare să le aparțină. Dar chiar și așa, multe dintre forme arată ca și cum s-ar continua dincolo de ramă, același lucru fiind valabil pentru liniile negre de contur. Ne aflăm în fața unei țesături omogene și originar nelimitate de forme, o rețea de vectori excentrici mișcându-se vertical și orizontal, fără a fi ancorați. Mă grăbesc să subliniez că descrierea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
celor două verticale din pictura lui Kline. Bara din stânga se înclină către centrul de echilibru de la distanță, iar cea mai apăsătoare, din dreapta, pare a pătrunde printr-o izbitură în centru, căzând ca o stavilă și pivotând în jurul bazei sale de pe ramă. Tabloul capătă viață și o coeziune organizată doar dacă jocul vectorilor săi este privit ca fiind orientat către focarul central care este totuși redat doar indirect, prin inducție perceptivă. Cadrul dreptunghiular și formele compoziției creează centrul care, la rându-i
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
conturate ale oalei și pâinilor rotunde de pe masă. Greutatea mare a grupului din dreapta creează un accent excentric puternic, care servește drept temă abstractă a tabloului: verticalitatea centrală s-a abătut de la poziția sa printr-o încărcătură obositoare. Îngrădirile, substitute ale ramelor O componentă indispensabilă în acest tablou este dată de spațiul închis format de pereți și bufet. Acestea limitează libertatea spațială a femeii, dar, în același timp, susținând nu mai puțin verticalitatea acesteia și contribuind la realizarea unui cadru foarte dinamic
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
limitează libertatea spațială a femeii, dar, în același timp, susținând nu mai puțin verticalitatea acesteia și contribuind la realizarea unui cadru foarte dinamic prin orientarea lor oblică. Astfel, ansamblul spațial al scenei tridimensionale îndeplinește o funcție similară cu cea a ramei din jurul unei picturi bidimensionale. Cu cât stilul picturii insistă mai tare asupra prezentării unei scene de adâncime, cu atât cadrul său este mai puțin capabil să răspundă chemării sale. Rolul său se reduce la acela al unei simple ferestre, detașate
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Bouts, sunt concordante cu centricitatea sistemului perspectivei prin marginile ortogonale care converg către punctul de fugă. Marginile lor absolut orizontale se dovedesc totuși nealterate de convergență. Ocazional, pictorii remediază această rigiditate. În loc să marcheze liniile paralele cu partea de jos a ramei, ele se curbează ușor în vecinătatea scenei centrale. John White a indicat exemplele din ilustrațiile cărților franțuzești, mai ales în Grandes Chroniques de France a lui Jean Fouquet. În Sosirea împăratului la Saint Denis, de exemplu, este desenat un paviment
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în timp ce privitorul se mișcă în jur nestingherit. Dimpotrivă, ecranul de film este o parte a privitorului, ca un binoclu, în timp ce acțiunea filmului, văzută prin fereastra deschisă de ecran, își urmează cursul independent. Am avut ocazia să discutăm funcția dublă a ramei în pictură. Ca parte indispensabilă a compoziției, ea determină centrul de echilibru și definește poziția spațială a tuturor elementelor picturale. Este o bază internă de referință, precum nota de cheie în muzica tradițională. Numai în al doilea rând scena picturală
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
toate cele trei dimensiuni ale spațiului. Perceperea suprafeței plate reprezintă cazul-limită în care adâncimea, a treia dimensiune, are o valoare minimă. Spațiul pictural are gradul de adâncime cerut de proiecție (q.v.). Lateral, spațiul pictural poate fi mărginit de o ramă sau extins oarecum în spatele ramei sau dincolo de aceasta. Spațiul proiectiv este cazul teoretic în care un etalaj vizual ar fi văzut complet plat, adică în acord total cu proiecția sa optică. Efectul spațiului proiectiv nu se obține niciodată pe deplin
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
spațiului. Perceperea suprafeței plate reprezintă cazul-limită în care adâncimea, a treia dimensiune, are o valoare minimă. Spațiul pictural are gradul de adâncime cerut de proiecție (q.v.). Lateral, spațiul pictural poate fi mărginit de o ramă sau extins oarecum în spatele ramei sau dincolo de aceasta. Spațiul proiectiv este cazul teoretic în care un etalaj vizual ar fi văzut complet plat, adică în acord total cu proiecția sa optică. Efectul spațiului proiectiv nu se obține niciodată pe deplin. SPAȚIU OBIECTIV - În pictura figurativă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cântec/ ce ridică satul la rang de planetă ("Zorii"). El vorbește de un cârmaci ce "stă cu ochii-nfipți în viitor" și care cercetează primejdiile drumului: "Pe mare în corăbii,/ când vântul nu se curbează în pânze,/ corăbierii suiți la rame/ cu spatele înainte vâslesc neîntrerupt./ Un căpitan cârmac cu ochi de ceață și lunete/ cercetează primejdiile drumului/ singur el e cel ce dă de veste,/ Cu ochii-nfipți în viitor." Aurel Gurgheanu ascultă ritmul străzii, sau veghează somnul omului ce
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
integrând-o sistemului său liric personal". Joc al genezelor, poezia propune un cuvânt tentat în permanență să se întoarcă spre condiția sa primară". Încă din volumul "Oul și sfera", poetul încearcă un nou limbaj poetic, fără să uite că-n rama lui "mureau un șir de luptători", de atunci el ne asigură că opera sa este un sublimat, un efort de generație, la care se adaugă harul: "El îmi spuse/ scrisul este un mod de-a încetini gândirea,/ de-a desena
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Asistăm la o redimensionare a majorului și la o reabilitare a banalului în sensul descoperirii unor semnificații noi, încercând alte măsuri în fixarea valorilor. Apare, încă în acest volum, o sete de dezmărginire, o sete cosmică precum în poemele "Târziu", "Rame", "Focul sacru". Apare obsesia divinului: Dar când mă trezesc/ Văd un ochi care mă pândește/ În piatra de acolo". Se simte, odată cu "Moartea ceasului", parcă un accent liric mai pronunțat, ce se amplifică și mai mult în "Tinerețea lui Don Quijote
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ta te gătim/ Fata mea te mărităm/ Cu pustiul negru lut". La Păunescu, strămoșii vor încerca un "Surâs de nuntă", frângând nunta. De aici și titlul explicabil "Ezitare": "Nunta pe care am avut-o noi/ Cade-n pământ, vâslind din rame roșii,/ pierzând din pitoresc și din văpăi/ și-ajunge acolo unde sunt strămoșii." Pentru poet, actul nunții înseamnă sfâșiere, suferință, așa se explică invocarea biblică a răstignirii Domnului. "Ca Isus să-mi las brațele în cuie." Fântâna cu chipuri este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
țigări fine” -„Dintr-un text comun”), „galantar” („De orbitoare galantare/De diamant, și de rubin” - „Și ninge...”), „perdea” („De la fereastra ninsă, cu finele perdele” - „Dormitînd”), „pianole”, „pudră”, „salon”, „safir”, „scump” („Obiecte scumpe/ Așezate la locul lor...” - „Din explorări”), „tablouri” („Frumoase rame de tablouri” („Verset divalgat”), „vitrină” („Amurgul licărește pe-orașul de vitrine-” - „Note de toamnă”) etc. Un lucru ar mai fi de observat: voluptatea cu care Bacovia percepe tot ceea ce e „fin” și „teza” sa că „luxul” e un atribut al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]