5,519 matches
-
a descins în București ca student. Elev, de la Bacău, el a trimis versuri și lui Macedonski, la „Literatorul”, dar și (cum a mărturisit) lui Vlahuță. Apropo de Lamartine și de preferințe literare, mai menționez un fapt care arată cum variază receptarea de la o epocă la alta. Intr-o scrisoare din 1910 către soția sa, Olga, dr. Gheorghe Marinescu citează aceste versuri din „Lacul”: „O temps, suspendez ton vol, et vous, heures propices,/Suspendez votre cours;/ Laissez-nous savourer les rapides délices/ De
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o influențează: climatul politic, nivelul de trai, ideologia, pedagogia, religia, estetica etc. în funcție de acestea, un autor crește și descrește de nenumărate ori în proporții diferite. Uneori imaginea sa devine pregnantă, atractivă, alteori se șterge, trece indiferentă. Cine își închipuie că receptarea e un proces bazat exclusiv pe criterii specifice și comprehensiune în progresie constantă, se înșeală rău. Dacă e o regulă, valabilă pe termen mediu, aceea e a fluxului și refluxului. Unii cresc, alții scad. Despre Bacovia s-au scris, la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
relațiile”, pe altul lipsa lor. La începuturile lor, Minulescu și Topîrceanu au beneficiat de o primire mult mai largă și mai binevoitoare decît Bacovia, dar apoi situația s-a inversat. Ce i-a uzat pe primii și ce a înviorat receptarea acestuia? în privința valorilor, e numai o iluzie că generațiile își transmit ștafeta. Credem destul de puțin în ceea ce au crezut înaintașii noștri. Motivat sau nu, adesea ținem să-i contrazicem. Dacă lor le plăcea să rîdă, noi arătăm o față serioasă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
este sunetul sacru”. Sînt, într adevăr, oameni pe care tăcerea îi impresionează mai mult decît strigătul. Eu fac parte dintre aceștia. Neîndoielnic, poezia lui Bacovia are unele din aspectele „poeziei leneșe”, așa cum o descria Ion Barbu. De ce totuși, pe planul receptării, ea interesează pe mai mulți decît poezia acestuia? Un răspuns ar fi că emoția, ceea ce „izvorăște din inimă”, are un impact mai puternic și e mai rezistentă decît „experiențele și transfigurările” intelectuale, aluziile mitologice ori de alt gen, care adesea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
studiu critic. Copiii lui Saturn: digresiuni despre geniu. Iași: Junimea, 2002, 245 p. (Eminesciana 67) * Detractorii lui Eminescu: vol. 1. Ediție îngrijită și prefață de Alexandru Dobrescu. Iași: Junimea, 2002, XLIV, 337 p. (Eminesciana 68) * LATEȘ, George. Gradul zero al receptării eminesciene. Iași: Junimea, 2003, 181 p. (Eminesciana 69) * MUREȘANU IONESCU, Marina. Eminescu și inter-textul romantic. Ediția a 2-a revăzută. Iași: Junimea, 2004, 280 p. (Eminesciana 70) * CODREANU, Theodor. Mitul Eminescu. Iași: Junimea, 2004, 330 p. (Eminesciana 71) * ANTOFI, Simona
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Nici o onoare nu părea prea mare. Dacă ar fi fost nominalizată pentru Premiul Nobel ar fi acceptat. Nu căuta onoruri dar, când acestea veneau, se desfăta. De ar fi putut s-o vadă acum papa Michel și poate și Grace. Receptarea ei în deceniul de după moarte (1987-1997) ar putea face obiectul unei alte cărți, poate întitulată Destrămarea Margueritei Yourcenar, analizând adulația veșnică a adepților ei pe de o parte și criticile din partea multor universitare feministe și critici homosexuali, pe de alta
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
care se urmărește acordul între volumul mare de cunoștințe și deprinderi școlare, prevăzut de programa de învățământ, și gradul dezvoltării intelectuale și moral-volitive a elevului, între tehnica de predare și examinare (uneori prea exigentă a profesorului) și propriile modalități de receptare și prelucrare a materialului de către elevi, între programul și regimul de lucru aplicat acasă, în familie, și cel impus de școală. Deoarece elevul se află în plin proces de maturizare, se impune o justă adaptare a regimului de activitate intelectuală
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Mass media, astăzi, Editura Institutul European, Iași, 2002; Genuri și specii ale textului jurnalistic (curs universitar), Editura Fundației Universitare "Dunărea de Jos", 2, Galați, 2003; Tehnici de colectare a informației, Editura Fundației Universitare "Dunărea de Jos", Galați, 2004; Aspecte ale receptării mesajului mediatic, Editura Fundației Universitare "Dunărea de Jos", Galați, 2005; Comunicare și publicitate, Editura Tritonic, București, 2005; Jurnalistul Camil Petrescu, Editura Institutul European, Iași, 2007. Colaborează și la "Cotidianul" (redactor, 1991-1994), "Ultimul cuvânt" (redactor, 1993), "Timpul" (redactor-șef adjunct, 1990
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lui Mihai Ursachi nu atrage și printr-un substanțial intertext poetic și filosofic. În fapt, încă din Inelul cu enigmă se poate observa că în creuzetul liric se topesc cele mai diverse influențe poietice. Într-un articol din 1979 privind receptarea poeziei lui Mihai Ursachi, Constantin Pricop putea deja contabiliza, cu rigoare, modelele, reprezentanții, școlile poetice la care scriitorul ieșean fusese raportat de către vocile autorizate ale criticii românești, între care Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu și Gheorghe Grigurcu: poezia folclorică și Eminescu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
inapetența filosofică și stilul prea crud al narațiunii. Filosoful Constantin Noica o găsește autentică și originală. O discuție care nu s-a încheiat încă. Dușmanii, din ce în ce mai iritați și mai inflexibili, dau un verdict negativ, radical. Opiniile lor nu tulbură însă receptarea, cu adevărat nemaipomenită, a trilogiei. În noaptea de 15 spre 16 mai P. moare în condiții nici azi elucidate. Unii vorbesc de un asasinat bine executat, adică fără urme, alții cred că a fost un accident tragic. Marele public percepe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
că în secolul al XVIII-lea apar formele din ce în ce mai manifeste ale noului dispozitiv cultural (Literatura) ale cărui caracteristici economice, juridice și ideologice au fost evidențiate în diverse lucrări 3. Pe baza modificării fundamentale a unor mecanisme de producție, difuzarea și receptarea operelor (apariția noțiunii de autor, contestarea mecenatului, lărgirea publicului prin școlarizarea în creștere, dezvoltarea presei și a criticii) în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și mai ales în secolul al XIX-lea, apar noile valori
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
succesive. 7) În timp ce scriam m-am gîndit mereu la un destinatar absent pe care am încercat să-l fac să înțeleagă ceea ce am văzut sau simțit. Fișa 2: Locul descris sau evenimentul raportat în textul meu (cunoașterea efectelor textului la receptarea acestuia) 1) Am crescut numărul numelor proprii (locuri, persoane, personaje), adică am multiplicat referințele exacte și precise). 2) Am făcut comparație cu locuri și obiecte cunoscute aici. 3) Textul meu lasă să se observe, să fie reprezentate (imaginate) destul de exact
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
après (1995). Novalis, prima monografie românească dedicată poetului german, e concepută de V. ca o „cercetare sistematică de literatură comparată”, în care opera acestuia e studiată în raport nu doar cu romantismul, ci și cu simbolismul, suprarealismul, urmărindu-se și receptarea critică în context românesc. Biografia, socotită importantă doar în măsura în care are un rol în formarea conștiinței poetice, va fi aproape neglijată. Capitolele Mitul poetului, Periplu, Inițiere orfică, Imperiul poeziei, Magicul imperiu subteran consemnează minuțios traseul spiritual parcurs de Novalis. Cu o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290621_a_291950]
-
filosofia kantiană și cu literatura germană; adevărate „mostre” care surprind prin densitate și varietate sunt capitolele Eminescu și Richard Wagner în spiritul doctrinei lui Schopenhauer și Dosarul „Florii albastre”. Sunt evidențiate și problemele de traducere a poeziei lui Eminescu sau receptarea lui printre germani. Alți scriitori analizați sunt Coșbuc (George Coșbuc și poeții germani din secolul XIX-lea), Ioan Slavici, Al. A. Philippide, Emil Isac. De asemenea, este reliefată contribuția revistei „Steaua”, care a înregistrat seismografic fenomenul poetic contemporan, fiind „martora
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290621_a_291950]
-
anii cenzurii s-ar vădi reale piese de rezistență. Critica literară a părut o vreme să constituie principalul palier al activității autoarei. Hortensia Papadat-Bengescu. Universul citadin, repere și interpretări, cartea ei cea mai cunoscută, realiza - după bine primita antologare a receptării scriitoarei într-o colecție de profil (Hortensia Papadat-Bengescu interpretată de..., 1976) - o critică a criticii oportună (chiar dacă mascată de timidități și dependențe). Materia e structurată în șase secțiuni, ierarhizând temele cele mai preocupante pentru exegeți: Structura artistică, O creatoare de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
a stimulat interesul tineretului pentru natură, pentru creație artistică, pentru creație în genere. Această mișcare a constituit încă o modalitate de depășire a limitelor școlii tradiționale, în special a celei herbartiene, pentru care chiar ,,interesul estetic" se provoca prin simpla receptare a reprezentărilor și prin contemplarea lucrurilor. Mișcarea pentru educația artistică atrăgea atenția asupra unei dimensiuni umane neglijate de școala și pedagogia secolului al XIX-lea: viața afectivă și a unui gen de creație proprie omului, cu o deosebită forță educativă
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
atingerea scopului său. În procesul atingerii scopului apare o tensiune emoția care provoacă o doză suplimentară de energie. Este evidentă deosebirea dintre teoria interesului la Dewey și la Herbart. Pentru acesta din urmă, interesul este provocat de factori externi, de receptarea unor reprezentări care se aseamănă cu cele vechi (apercepția). La Herbart totul vine din afară, sarcina profesorului fiind să arate cît de interesant poate fi obiectul respectiv. El trebuie să-i facă pe elevi să aibă, toți, aceeași reacție față de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Dacă dobîndirea cunoștințelor stimula intelectul, "humanismul" se adresa afectivității, după cum lucrul manual, prin formarea deprinderilor practice, angaja viața vocațională. Întreita activitate psihică nu era însă simultană, ci succesivă, iar procesul dobîndirii cunoștințelor nu urma altă cale decît tot cea herbartiană (receptarea faptelor, generalizarea, aplicarea acestora în practică). Ion Găvănescul a fost unul din susținătorii lucrului manual în școală, în vederea învățării unei meserii. Orientarea practică a școlii pozitivă în general nu însemna însă, așa cum a pretins el mai tîrziu, și cum a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
individual (spiritul). Educația, înțeleasă ca transformare a valorilor obiective în valori subiective, privește psihicul și spiritul acesta din urmă manifestîndu-se ca o năzuință a omului spre valorile spirituale. În consecință, potrivit teoriei lui Ed. Spranger, educația presupune trei aspecte: a) receptarea valorilor culturii, b) trăirea, vibrarea spiritului subiectiv în contact cu valorile supraindividuale și c) crearea valorilor. Se realizează astfel nu numai un om instruit, posesor al unei cantități de cunoștințe, ci se cultivă și dragostea față de valorile culturale, năzuința spre
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cunoștințe, ci se cultivă și dragostea față de valorile culturale, năzuința spre un permanent contact cu aceste valori (adevăr, bine, frumos, dreptate, util, divin etc.) și, în sfîrșit, se dezvoltă capacitățile de creare a unor noi valori. Potrivit concepției acestui pedagog, receptarea valorilor culturale se realizează mai ales prin înțelegere (begreifen), prin intuiție simpatetică; cunoașterea rațională intervine numai în cazul științelor naturii, singurele preocupate să ajungă la explicarea lucrurilor și la formularea legilor. Plecînd de la conținutul valabil al spiritului obiectiv dat, educația
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dominante spre care se orientau. Într-o perioadă însă în care mișcarea pedagogică era preocupată să ofere soluții modalităților de angajare a copilului și tînărului în actul cunoașterii, Eduard Spranger nu se sfiește să denumească primul aspect al actului educațional receptare, într-o viziune foarte apropiată de vechea pedagogie. Pentru el prezintă mai puțină importanță modul în care se realizează această receptare; de un mai mare interes se bucură cel de-al doilea moment: trăirea considerat ca fiind propriu pedagogiei culturii
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a copilului și tînărului în actul cunoașterii, Eduard Spranger nu se sfiește să denumească primul aspect al actului educațional receptare, într-o viziune foarte apropiată de vechea pedagogie. Pentru el prezintă mai puțină importanță modul în care se realizează această receptare; de un mai mare interes se bucură cel de-al doilea moment: trăirea considerat ca fiind propriu pedagogiei culturii. Educative devin numai valorile trăite; ele au ecou. Teoria sa asupra valorilor culturale se întemeiază pe o filosofie care consideră valorile
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și nu se justifică existența unei pedagogii sociale și a uneia individualiste. Pedagogia culturii tindea să depășească, de asemenea, opoziția dintre pedagogia intelectualistă herbartiană și pedagogia voluntaristă (ca, de pildă, cea a lui W. A. Lay). Prima punea accentul pe receptare, limitînd educația la un proces de predare-asimilare a cunoștințelor; pedagogia voluntaristă face din activitatea elevului momentul central al educației. Fiecare din aceste teorii reduce un fenomen atît de complex ca educația la un singur aspect al vieții psihice; la cel
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ca educația la un singur aspect al vieții psihice; la cel cognitiv prima și la cel volițional a doua, ambele nesocotind complet viața afectivă. Potrivit concepției promovate de pedagogia culturii, fenomenul educației, ca act de cultură, implică trei momente: a) receptarea bunurilor culturale; b) trăirea, vibrarea pentru idei; c) creația culturală, ca obiectivare a spiritului subiectiv. Și iată cum, prin asimilarea educației la fenomenul cultural, aceasta își dezvăluie caracterul complex, relevat incomplet pînă atunci de cele două direcții pedagogice (intelectualistă și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogice (intelectualistă și voluntaristă) și adăugă un aspect nou, "trăirea", "vibrarea" în contact cu valorile culturii. Faptul educației adaugă fiecăruia dintre cele trei momente, proprii actului culturii, noi elemente care țin de cultivarea spiritului subiectiv: a) dezvoltarea, cultivarea capacității de receptare, b) deșteptarea spiritului sau cultivarea năzuinței spre idealuri frumos, bine, adevăr, c) dezvoltarea capacității de lucru în vederea unei creații culturale viitoare (21, p. 311). Pedagogia culturii nu lasă astfel neantrenat și nedezvoltat nici unul din cele trei aspecte fundamentale ale vieții
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]