7,442 matches
-
plin de cantonamente. Coroana prezenta cinci cercuri iar zona ovală era limitată de o cunună. Rămășița nu se afla în cea mai bună condiție. Cuirasierii au împrăștiat de asemenea și Regimentul 33 britanic. Regimentul 73 s-a panicat văzând soarta Regimentului 69 și a rupt rândurile și el, fugind către pădure. Regimentul 33 s-a reformat pe o colină și a devenit ținta unei baterii ecvestre care i-a doborât trupele cu mitralii, făcându-le să-i urmeze pe ceilalți care
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
limitată de o cunună. Rămășița nu se afla în cea mai bună condiție. Cuirasierii au împrăștiat de asemenea și Regimentul 33 britanic. Regimentul 73 s-a panicat văzând soarta Regimentului 69 și a rupt rândurile și el, fugind către pădure. Regimentul 33 s-a reformat pe o colină și a devenit ținta unei baterii ecvestre care i-a doborât trupele cu mitralii, făcându-le să-i urmeze pe ceilalți care se retrăseseră. Regimentul 30 și-a menținut poziția. După ce cuirasierii au
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
a rupt rândurile și el, fugind către pădure. Regimentul 33 s-a reformat pe o colină și a devenit ținta unei baterii ecvestre care i-a doborât trupele cu mitralii, făcându-le să-i urmeze pe ceilalți care se retrăseseră. Regimentul 30 și-a menținut poziția. După ce cuirasierii au sosit la Quatre Bras, Wellington a reacționat imediat, formând două batalioane din Braunschweig în careuri și postându-le în apropierea intersecției. Bateria ecvestră a lui Kuhlmann se mutase în față și a
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
cu rândurile dezordonate îndreptându-se spre ferma Grand Pierrepont, ea și Braunschweigerii învecinați au fost bombardați de artileria franceză, apoi atacați de lăncierii lui Piré și alungați înapoi în pădure. Alte surse susțin faptul că atacul a fost efectuat de Regimentele 6 și 1 Vânători Călare ale lui Piré. Vânătorii îmbrăcați în verde au atacat, forțând o parte din infanteria aliată să formeze careuri. Au prins de asemenea și Garda, crema infanteriei britanice, formată în linie și în câmp deschis. Francezii
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
provocat pierderi foarte grele. Aproximativ 500 de „tunici roșii” au fost omorâte sau rănite iar oamenii rămași s-au retras în pădurea Bossu. Infanteria franceză i-a urmărit iar voltigeurii acesteia au recucerit o parte din terenul pierdut. Între timp, Regimentul 7 Cuirasieri a atacat unul dintre batalioanele ducelui de Saxa-Weimar. Infanteriștii s-au refugiat în pădure. În jurul orei 19:00 au sosit noi întăriri pentru Wellington, reprezentate de Batalioanele Ușoare 1 și 3 din Braunschweig și de cei 2 800
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
gradul de General de divizie, ajungând să comande o unitate de cavalerie ușoară ce avea să fie supranumită „brigada infernală”. Pe 6 iulie 1809, spre sfârșitul bătăliei de Wagram, Lasalle se afla în prima linie și, observând o serie de regimente inamice ce s-au rupt de restul armatei, aflate în retragere generală, a luat comanda unui regiment de cuirasieri dar, călărind un cal mult mai rapid s-a îndepărtat prea mult de masivii călăreți pe care îi comanda, ajungând să
Antoine Charles Louis de Lasalle () [Corola-website/Science/312465_a_313794]
-
supranumită „brigada infernală”. Pe 6 iulie 1809, spre sfârșitul bătăliei de Wagram, Lasalle se afla în prima linie și, observând o serie de regimente inamice ce s-au rupt de restul armatei, aflate în retragere generală, a luat comanda unui regiment de cuirasieri dar, călărind un cal mult mai rapid s-a îndepărtat prea mult de masivii călăreți pe care îi comanda, ajungând să fie o țintă ușoară pentru trăgătorii austrieci. În cadrul acestei șarje a fost împușcat mortal. Istoricii militari notează
Antoine Charles Louis de Lasalle () [Corola-website/Science/312465_a_313794]
-
în decembrie 1989 nouăsprezece persoane. După ce devenise evident că Revoluția va izbândi, în dimineața zilei de 23 decembrie 1989 cei doi generali au luat trenul de la Arad spre București, dar au fost arestați la Deva și duși la sediul unui regiment de geniu din acest oraș. Acolo ei au fost urcați într-un elicopter, fiind legați cu frânghii de scaune, pentru a fi duși la București. Conform ordinului provenit de la celula de comandă de la MApN din București (după cum s-a aflat
Velicu Mihalea () [Corola-website/Science/312840_a_314169]
-
acel moment de netrecut. Vânătorii de munte din această forță germană au atins aliniamentul căii ferate către Salonic pe 7 aprilie. Restul vânătorilor de munte au înaintat cu greu prin zona muntoasă. Divizia a 5-a vânători de munte și Regimentul al 125-lea de infanterie au penetrat defensiva elenă pe 7 aprilie și au atacat de-a lungul ambelor maluri ale râului Struma, cucerind bunkerele unul câte unul. În timpul înaintării lor, germanii au suferit pierderi atât de importante, încât după ce
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
au cucerit Vevi pe 11 aprilie, dar au fost oprite din înaintare la sud de oraș, în Pasul Klidi de o forță anglo-elenă. Această forță trebuia, în conformitate cu ordinele primite de la Wilson, să oprească „blitzkrieg-ul în valea Florina”. În ziua următoare, regimentul SS a executat misiuni de cercetare, iar la lăsarea serii, a lansat un atac frontal împotriva trupelor aliate care apărau pasul. După o serie de lupte grele, germanii au reușit să înfrângă rezistența trupelor din defensivă. Până în dimineața zilei de
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
subunități elene au început retragerea spre munții Pindului. Retragerea britanicilor spre Termopile lăsase neapărat un drum peste munții Pindului pe care germanii puteau să-l folosească pentru ocolirea prin flanc a grecilor care încercau să se retragă din Albania. Un regiment SS a primit sarcina să taie ruta de retragere a Armatei I elene din Albania printr-o deplasare spre vest către pasul Metsovon și de acolo spre Ioannina. Pe 14 aprilie, au izbucnit lupte grele între germanii care blocau pasul
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
era tăierea rutelor de retragere a britanicilor, iar al doilea era cucerirea unor căi sigure de traversare a Istmului Corint. Atacul german a fost un succes parțial, podul principal de peste canal fiind distrus după cucerirea de către germani de artileria britanică. Regimentul I de infanterie motorizată SS a atacat de la Ioannina de-a lungul pantelor vestice ale Munților Pindului prin Arta spre Messolonghi și a intrat în Peloponez la Patras, într-o încercare de cucerire a istmului dinspre vest. Pe 27 aprilie
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
3 septembrie 1943, primele trupe aliate au debarcat pe țărmul Italiei continentale. Acestea au fost trupe canadiene și britanice sub conducerea generalului Bernard Montgomery. Debarcarea a întâmpinat o rezistență redusă - unitățile italiene s-au predat aproape imediat, lăsând un singur regiment german să apere un front de 27 km. Albert Kesselring și staul lui major nu au considerat că debarcarile din Calabria sunt principalul atac aliat, regiunea Salerno și poate chiar regiunea din nordul Romei fiind poziții mult mai logice de
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
oarecare întârziere. În jurul orei 7:00, divizia a 16-a de tancuri germană a executat un atac concentrat. Atacul a provocat pierderi grele aliaților, dar a fost respins cu ajutorul artileriei navale. Mai la sud, infanteriștii britanici ai batalionului I al regimentului 141 a fost lipsit pe toată durata zilei de legături radio și a fost blocat în zona de debarcare. Datorită faptului că cele două capete de pod (britanic și american) erau încă separate de o distanță de aproximativ 8 km
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
apărate și ajutorul Diviziei aeropurtate a 82, care a parașutat în noaptea de 13 septembrie două batalioane (aproximativ 1.800 de oameni) în perimetrul de debarcare, parașutiștii deplasându-se rapid în zonele defensivei. În noaptea următoare, au fost parașutat și regimentul al 505-lea aeropurtat pentru întărirea pozițiilor aliaților. De asemenea, pe 15 septembrie au fost transportați în zonă regimentul al 325-lea de infanterie. Noile forțe s-au regrupat și, cu sprijinul artileriei navale și a artileriei terestre a Armatei
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
800 de oameni) în perimetrul de debarcare, parașutiștii deplasându-se rapid în zonele defensivei. În noaptea următoare, au fost parașutat și regimentul al 505-lea aeropurtat pentru întărirea pozițiilor aliaților. De asemenea, pe 15 septembrie au fost transportați în zonă regimentul al 325-lea de infanterie. Noile forțe s-au regrupat și, cu sprijinul artileriei navale și a artileriei terestre a Armatei a 5-a și au reușit să respingă atacul german (14 septembrie). Pierderile germane au fost ridicate, în special
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
27 septembrie aeroportul din Foggia. Cucerirea aeroportului de la Foggia era unul dintre principalele obiective ale aliaților, deoarece complexul de aici le-ar fi permis avioanelor lor să atingă ținte din Franța, Germania și Balcani. Pe 1 octombrie batalionul A al Regimentului I de gardă regală britanică a intrat în Neapole. Armata a 5-a, compusă acum din trei divizii britanice și cinci americane, a atins linia râului Volturno pe 6 octombrie. Râul Volturno asigura o excelentă linie de apărare împotriva atacurilor
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
sublocotenet, a urcat pe treptele ierarhiei militare în mod constant, trecând prin diferite garnizoane din Dobrogea și mai apoi prin Giurgiu, Făgăraș, Sfântu Gheorghe, Câmpina, Sibiu, Timișoara și Cluj. Între anii 1944 - 1945, ca locotenent-colonel s-a aflat la comanda Regimentului 11 Dorobanți, participând la războiul al doilea mondial. Pentru faptele de arme a fost decorat cu ordinele „Mihai Viteazu” și „Coroana României”, precum și cu alte decorații sovietice și cehoslovace. Ca pensionar a trăit la Cluj unde a și decedat la
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
anul 1856, fiul lui Petru Florianu, protopopul greco-catolic al Racoviței. A decedat în anul 1921 la Viena. Născut în 1802 dintr-o familie de grăniceri, după absolvirea "Școlii comunale germane" din Racovița, și-a continuat studiile la "Școala normală" a Regimentului I grăniceresc român de la Orlat, după absolvirea căreia, la vârsta de numai 17 ani, a fost încadrat ca soldat în cadrul Companiei a VII-a din Racovița. Folosit apoi ca furier de companie, urcă în grad, în 1838 fiind deja sublocotenent
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
podului de la Avrig. S-a pensionat la 1 mai 1850 și s-a stabilit în sat, dedicându-se până la sfârșitul vieții în 1879, luptei pentru apărarea drepturilor foștilor grăniceri, contribuind direct la înființarea cunoscutelor "Școli grănicerești" susținute din fondurile fostului regiment orlățean. Ani de-a rândul a îndeplinit funcția de președinte al Eforiei școlare precum și cea de curator-primar al bisericii. Dionisie Drăgoiu a fost căsătorit cu Maria Paul, fiică de ofițer al regimentului, fără a avea urmași direcți. A înfiat însă
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
înființarea cunoscutelor "Școli grănicerești" susținute din fondurile fostului regiment orlățean. Ani de-a rândul a îndeplinit funcția de președinte al Eforiei școlare precum și cea de curator-primar al bisericii. Dionisie Drăgoiu a fost căsătorit cu Maria Paul, fiică de ofițer al regimentului, fără a avea urmași direcți. A înfiat însă o nepoată din partea soției, pe nume Tereza, care a devenit soția învățătorului Gheorghe Dănilă. Dionisie Măierean (n. 1849, Racovița - d. 27 noiembrie 1910, Sibiu) a făcut studiile elementare în Racovița, pe care
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
A fost învățător în Șoroștin, Sâncel, Chinciuș și Brusturi. În primul război mondial a fost mobilizat și trimis pe front în Galiția, unde a căzut prizonier. S-a întors în țară în 1917 și s-a înrolat ca voluntar în cadrul regimentului 2 Alba Iulia. Fiind demobilizat în anul 1920 și-a defășurat activitatea profesională ca învățător-director la școala primară din Ucea de Jos de unde se transferă în 1922 în aceeași funcție la Arpașu de Jos. Pentru activitatea sa desfășurată în Corpul
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
Bobanga a fost decorat în 1932 cu medalia „Ferdinand I, cu spade”. Gheorghe Murărescu (n. 1830 - d. 1892) a fost fiul grănicerului Grigore Murărescu, cel care a stat la originea neamului Grigolașilor racoviceni. Gheorghe Murărescu a fost trimis de comandamentul Regimentului I de Graniță de la Orlat să facă studii la Institutul militar de la Năsăud. Sub îndrumarea pedagogului Moise Panga, Gheorghe Murărescu s-a dovedit a fi un elev eminent și a fost un exemplu dat întregului regiment năsăudean. În anul 1859
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
fost trimis de comandamentul Regimentului I de Graniță de la Orlat să facă studii la Institutul militar de la Năsăud. Sub îndrumarea pedagogului Moise Panga, Gheorghe Murărescu s-a dovedit a fi un elev eminent și a fost un exemplu dat întregului regiment năsăudean. În anul 1859, având gradul de locotenent-major în cadrul regimentului de infanterie nr.38 de la Seghedin, își dă demisia, gest legat, probabil de căsătoria pe care a încheiat-o doi ani mai târziu cu Carolina Deszkas, din Zerindul Mare. Ulterior
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
să facă studii la Institutul militar de la Năsăud. Sub îndrumarea pedagogului Moise Panga, Gheorghe Murărescu s-a dovedit a fi un elev eminent și a fost un exemplu dat întregului regiment năsăudean. În anul 1859, având gradul de locotenent-major în cadrul regimentului de infanterie nr.38 de la Seghedin, își dă demisia, gest legat, probabil de căsătoria pe care a încheiat-o doi ani mai târziu cu Carolina Deszkas, din Zerindul Mare. Ulterior a îndeplinit diferite funcții administrative în cadrul Comitetului Zarandului, unde limba
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]