6,309 matches
-
împreună cu cele învățate de noi aici, să ne putem înțelege mai bine cu grecii. Vă place în Grecia?voiau să știe părerea noastră. Foarte mult. Ați fost la Meteora?era curioasă Camelia. Să mergeți și la Meteora că nu veți regreta, ne-au sfătuit ei. Mi-ar fi plăcut să văd livezi de lămâi, de portocali. Nu cresc pe aici. Acestea sunt în Pelopones, ceva mai departe a explicat Costa. În Platamonos ați fost? Aproape zilnic mergem acolo. Am intrat în
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
proprie experiență că............ Camelia nu și-a terminat vorba fiind claxonați de niște greci, cunoscuți de-ai lor care le-a făcut semn să vină la ei. Au plecat repede scuzându-se și promițând că ne vom mai întâlni. Am regretat această bruscă întrerupere a discuției noastre, tocmai în momentul în care Camelia urma să ne dezvăluie un fapt interesant, cum am dedus din atitudinea ei cu care se pregătea să povestească, ceea ce m-a făcut să mă simt și mai
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
într-o cupă de aur să meargă pe pămângt și să împrăștie veninul asupra lui Alcide ca să-i rătăcească mintea. Zeița a îndeplinit întocmai dorința Herei. Alcide cu mintea rătăcită și-a ucis soția și copii, faptă pe care o regretă amarnic atunci când își revine din rătăcirea sa. Hera cere zeilor olimpieni să-l trimită ca sclav regelui din Micena, Euristeu, pe care să-l slujească pentru a-și ispăși fapta. Zeul Apollo care-l sfătuiește să împlinească cele douăsprezece porunci
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
a mării încercând parcă să ne mai rețină ca și când ne-am fi întrebat: Ne vom mai revedea? Oare?! Cu aceste frumoase impresii intram în portul Grifa. Autocarul deja aștepta. Ce rău îmi pare că s-a terminat plimbarea pe mare!regreta Janeta. Pe mare da, pe uscat nu. Acum iar mai avem câteva ore de mers și drumul va fi plictisitor că deja s-a întunecat. Seara se îngemăna cu ziua sub aureola apusului. În locul vegetației mai bogate în unele
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
era împădurit pe aproximativ 23 de fălci de pământ), sigur și-a făcut casa gospodărește, cu dușumea, sătul de lutul de la Dumbrăveni și păstrând în minte modelul caselor din Botoșani cu care a avut atâtea necazuri, dar pe care le regreta. În al treilea rând, trebuia renunțat la praful de piatră de pe pereții exteriori, care erau doar văruiți, așa cum îi vedem în toate cele patru fotografii-document. În filmul lui Octav Minar din 1919, și casa și bisericuța apar de asemenea văruite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de FBI+Biroul 5. Cenzorii n-aveau nume de familie: trecea ca o umbră tovarășa Cici, dincolo, ștampila tovarășa Mimi, de la birouri se ițeau capetele tovarășelor Fifi, Jeni, Pepi, Miți. Cine ar fi crezut vreodată că o să ajungem... să le regretăm? De regulă, au scris despre cenzură cei care n-au avut niciodată contact direct cu DGPT. Autorii în cauză primeau observațiile și verdictul prin intermediul redacției editurii ori publicației cu pricina; distorsionările, ca și împăunările de tipul "eu te-am salvat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
dacă tipărea opera lui Ion Luca mai ales că era vorba de o ediție de autor, definitivă. Am fost și nerecunoscător, și pripit. Aflat în pragul sfârșitului, Ion Luca merita o satisfacție târzie, chiar dacă opul urma să îngălbenească în vitrine. Regret decizia de atunci. Asta a fost. * A cum 37 de ani, Editura "Junimea" tipărea cartea de debut a tânărului medic botoșănean Dorel Schor. Pe copertă era fotografia unui prunc durduliu, zâmbitor și frumos în toate cele. Ca să vezi cum s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
sensului termenului xenofob, datorită ignorării etimologiei: xeno=străin, phobos=frică. Deci, frică de străini, nu ură față de străini!) Că, până la urmă, Panait Istrati s-a dumirit cum e cu raiul bolșevic, se știe. Atacul la adresa lui Eminescu însă nu l-a regretat: dovadă l-a publicat în sumarul volumului "Mustul care fierbe" din 1928. Prin amabilitatea criticului Al. Dobrescu, am intrat în posesia reacției lui Octavian Goga, tipărită în gazeta clujeană "Țara noastră". Sigur că, judecat în ansamblu, articolul vehement semnat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
o fi extras recuziterul piesa anatomică cu pricina? * L -am "ciupit", cândva, pe profesorul Georgescu în chestiunea presupusei asasinări a lui Eminescu, și cred că am cam fost luat de val. Nu pentru că, între timp, mi-aș fi schimbat opiniile; regret doar faptul că, în focul polemicii, am tratat un eminescolog de certă valoare (Georgescu) la un loc cu un amator încăpățânat (Cernăianu) ce nu se sfiește să recurgă la omisiuni și chiar falsuri în susținerea teoriilor sale. Ultima carte datorată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
semnele plus și minus. Un an de slujbă pentru el este ca trei pentru alții". Continuă Const. Călin: "În zilele noastre, ar trebui rescris așa: un an de slujbă pentru dânsul este ca zece (ori mai mulți) pentru alții." Rezon! Regretând cu of polemic că, astăzi, "Bosul de la Ligă" este mai cunoscut decât președintele Academiei, conducătorii cluburilor de fotbal decât rectorii marilor universități, vedetele de televiziune decât actorii eminenți din teatrele naționale, demimondenele decât femeile savante, escrocii decât miniștrii, reporterii unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mult, ni se confesa, dar « astma » care mă chinuie și inima slăbită nu mă pot ajuta, cum vreau eu. Respir foarte greu iar inima mă dă jos, mă cheamă la pat. Eu vă mulțumesc mult pentru schimbul de impresii și regret dacă nu voi mai putea ține legătura cu cei care m-au bucurat cu scrisori și telefoane. Le voi păstra până departe tot respectul și simpatia, dragostea cetățenească. Plec cu sufletul neîmpăcat pentru că nu las celor tineri timpuri mai bune
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
am avut și eu, Dar caut, lupt cu viața, Și-am câștigat mereu. Nu m-am gândit la moarte M-am gândit cum să lupt. Ce-aș fi rezolvat să intru În pământ? Lumea m-ar condamna Puțini m-ar regreta Și s-ar și întreba Ce-a fost în mintea mea? C-aș fi sinucigașă, După câteva zile La nimeni nu le pasă! Omul este făcut Să lupte, să muncească Ca să trăiască-n viață Nu să se sinucidă, Nu moartea
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
-i mai caută cineva sau se sesizează că n-au mai auzit vecinii de ei. Munca ta, de-o viață, obținută prin renunțări la binefacerile vieții și multe economii, poate cu lacrimi și opreliști făcute, se pierde în neant. De regretat după tine nu mai are cine s-o facă, te duce primăria la groapa comună, îmbrăcat, dezbrăcat, cum o fi, pentru salubrizare, iar dacă nu ți-ai procurat din timp coșciugul, te bagă într-un sac de plastic aruncat într-
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
vă va fi viața și tonusul. Cum viața mi se scurtează, în caz de ceva, pe plic scrieți și adresa asistentei medicale Getuța Manta care este o dulceață de om. » Luni, 19 august 2013, doamna Adriana ne scria : Stimați prieteni, Regret că nu ați primit cele două scrisori ale mele, în una din ele îmi ceream scuze că v-am îndemnat spre un cămin ca acesta în care sunt eu. Am înțeles, doamna Dumitrescu că aveți doi fii la mare înălțime
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
îmi dă o liniște și îmi descoperă gândurile, îmi întărește memoria, ideile, și cu aceasta am o mare preocupare, să caut și-n frunza galbenă ceva. Mi se risipește tristețea și regret de timpul târziu pe care l-am descoperit, regret că nu mai pot pleca nicăieri că nu stau bine nici cu inima, am probleme și cu doamna doctor și cu Geta Manta, asistenta șefă, cu care nu mă pot juca. * Getuța, ca și Emilia, altă simpatie a mea, au
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
a sărutat pe-obraz Ion. A plâns și și-a cerut iertare Că a plecat în lumea mare Și că m-a părăsit așa... Și se jura că mă iubea ! Și mână-n mână am rămas Amândoi fără de glas. Acum regretă și tot plânge Dar dragostea e rea, te-nvinge ! Ajungând în acest punct, doamna Adriana adăuga și o aminire din martie 1993, o amintire tristă din Cămin, pe care și-a intitulat-o : Destine Căzând de acord cu bunul meu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mă acuze, odată și odată au să-mi mulțumească. Vă rog să mă credeți că mă îngrijorează orice ființă bolnavă, care a muncit din greu, dar măcar aveți doi fii care sunt mândria dvs., a noastră cetățenii care gândim normal. Regret că n-ați găsit o femeie de ajutor, acum e foarte greu să mai faci și o baie singură, iar pentru o noră ar fi un chin. Asta este părerea mea și numai dvs. puteți decide. Îmi pare rău de
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ce-a fost Căsuța mea, când altu-i al tău rost. Și ochiul tău privește mustrător Și florile-au căzut de pe pridvor. De ce mă chemi cu amintiri nestinse. Căsuța mea cu geamurile plânse? Ceva mai optimistă poezia Magdei Isanos: Eu nu regret Eu nu regret povestea de iubire, dar e nespus de trist și de ciudat să simți c-asemenea unui fir subțire ceva frumos din tine s-a sfărâmat! Și nu mai știu anume ce, și-anume când, căci toate ca
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Căsuța mea, când altu-i al tău rost. Și ochiul tău privește mustrător Și florile-au căzut de pe pridvor. De ce mă chemi cu amintiri nestinse. Căsuța mea cu geamurile plânse? Ceva mai optimistă poezia Magdei Isanos: Eu nu regret Eu nu regret povestea de iubire, dar e nespus de trist și de ciudat să simți c-asemenea unui fir subțire ceva frumos din tine s-a sfărâmat! Și nu mai știu anume ce, și-anume când, căci toate ca-ntr-un vis
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ți-e pus!" sau "Heute rot Morgen tot" (cu înțelesul românesc privind inevitabila moarte: "astăzi viu, mâine-n sicriu!") Cele mai dramatice clipe le-a trăit, credem, Florinel. El n-a dormit zile și nopți. Umbla ca un smintit, plângând, regretând, gemând. Fiindcă el s-a aflat încolțit, împresurat, acuzat din două părți. De propria-i conștiință, care-l întreba: "Ce-ai de spus? E mama ta! Ești sau nu vinovat? Cum ai condus? N-ai fi putut evita tot ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
el ar fi vrut să se convingă că făceam bine lăsându-l pe Laur În tren. Nu-i era numaidecât să mă dezlipească de-acolo, din ușa compartimentului, să ne vedeți plecați spre treaba noastră și după o vreme să regretăm amândoi. Mă agățam aiurea de Laur tot așa cum se agățase și el de moș Victor. Păi ce-ar fi fost dacă ne-am fi făcut de lucru cu mortăciunea aia? Poate n-am mai fi apucat niciodată să ne suim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
erau satisfăcuți doar, pentru moment, de ceea ce făptuiseră. Casa regală, odată înlăturată, nimic nu-i mai împiedeca în drumul lor distrugător... Calea era liberă. Dar nu s-au mulțumit numai cu atât... Îi obseda... îi obseda Casa regală, pentru că exista... Regretau că n-au înlăturat-o radical atunci, în decembrie, să nu mai rămână nimic, nici o urmă... așa ca în Rusia în 1918, când Țarul, cu toată familia sa, în miez de noapte, din ordinul lui Lenin, a fost ucis. Astfel
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ceea ce simțeau în clipa aceea, dar le era greu s-o spuie. Pe toți îi mistuia același gând... Căpitanul. Ion Cârțu, prietenul din copilărie, omul cel mai devotat.. ca să-și facă de treabă, zgândărea șperla cu un vreasc, spulberând scântei. Regreta cu toată ființa lui, că nu l-a însoțit. „Poate n-o pățit nimic..!”, își tot spunea, să-și îndepărteze gândurile rele. „..s-o dus, doar, la o „întâlnire”, nimic altceva !”. De fapt, toți aveau încredere în iscusința lui... Culcați
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
privirea aceea liniștită, de înainte de moarte, chiar cu un zâmbet în colțul gurii.. suprema mângâiere a celor care acceptă un destin neîndurător. Se gândea la singurul glonț, din pistolet, care și-l păstrase lui... . Se gândea la camarazii săi, și regreta că n-a murit alături de ei... Cât regreta!... În minte îi veni îmbrățișarea aceea, de pe Hășmaș.. la începutul atacului, în zorii zilei de, Adormirea Maicii Domnului... Când s-au îmbrățișat cu toții, în fața mormântului, lui Neagu.. dar ce îmbrățișare a fost
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
un zâmbet în colțul gurii.. suprema mângâiere a celor care acceptă un destin neîndurător. Se gândea la singurul glonț, din pistolet, care și-l păstrase lui... . Se gândea la camarazii săi, și regreta că n-a murit alături de ei... Cât regreta!... În minte îi veni îmbrățișarea aceea, de pe Hășmaș.. la începutul atacului, în zorii zilei de, Adormirea Maicii Domnului... Când s-au îmbrățișat cu toții, în fața mormântului, lui Neagu.. dar ce îmbrățișare a fost aceea... ce îmbrățișare..! „.. Nici unul nu mai este... nici unul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]