5,999 matches
-
dorit în găștile literare, care pe vremea începuturilor mele își ziceau «generații». Nu eram respins. Aș spune mai degrabă că eram simpatizat. Și totuși ținut la distanță. Dar hai s-o luăm de la cauza cauzelor. Dumitale îți place să bei?“ Reporterul a răspuns că bea cu moderație. „Te-ai îmbătat ca porcul vreodată?“, a insistat bătrânul. Reporterul a răspuns că beat cu adevărat n-a fost niciodată. După mai multe întrebări ale bătrânului, reporterul a admis că, de fapt, nu bea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
spune mai degrabă că eram simpatizat. Și totuși ținut la distanță. Dar hai s-o luăm de la cauza cauzelor. Dumitale îți place să bei?“ Reporterul a răspuns că bea cu moderație. „Te-ai îmbătat ca porcul vreodată?“, a insistat bătrânul. Reporterul a răspuns că beat cu adevărat n-a fost niciodată. După mai multe întrebări ale bătrânului, reporterul a admis că, de fapt, nu bea deloc, dar că încearcă să „socializeze“ stând cu paharul în mână din când în când. „Tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cauza cauzelor. Dumitale îți place să bei?“ Reporterul a răspuns că bea cu moderație. „Te-ai îmbătat ca porcul vreodată?“, a insistat bătrânul. Reporterul a răspuns că beat cu adevărat n-a fost niciodată. După mai multe întrebări ale bătrânului, reporterul a admis că, de fapt, nu bea deloc, dar că încearcă să „socializeze“ stând cu paharul în mână din când în când. „Tata era alcoolic“, s-a scuzat reporterul. Genetic, am ceva contra bețivilor. Cu colegii, sunt amabil până li
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
adevărat n-a fost niciodată. După mai multe întrebări ale bătrânului, reporterul a admis că, de fapt, nu bea deloc, dar că încearcă să „socializeze“ stând cu paharul în mână din când în când. „Tata era alcoolic“, s-a scuzat reporterul. Genetic, am ceva contra bețivilor. Cu colegii, sunt amabil până li se tulbură privirea. Atunci mă ridic de la masă și dispar.“ „Ei, cam asta e generația - a conchis romancierul în vârstă -, o adunătură de bețivi. Unii foarte talentați, alții cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
salută între ei noii sosiți. «Good morning» ! ne salută cei trei șoferi englezi cu amabilitate și cordialitate, veniți pentru a ne da o mână de ajutor la urcarea în mașină. Între timp sosește la fața locului și o echipă de reporteri și operatori de la Televiziunea Română, cu intenția de a imortaliza acest rar eveniment, când un grup de credincioși români: ortodocși, romano - și greco-catolici, se înfrățesc și se îmbrățișează între ei pentru a o slăvi pe Maica lor cerească, iubită deopotrivă de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
iau loc pe fotolii. La ora șase fix cei trei șoferi care ne vor transporta non-stop până la Lourdes cale de cca. 3000 km., timp de două zile, au urcat în cabină. Împreună cu noi au urcat în autocar și cei câțiva reporteri și operatori ai Televiziunii Române. Peste câteva secunde mașina demarează lin îndreptându-se spre centrul capitalei de abia trezită din somn. Lăsăm în urmă Piața Națiunii, biserica Bărăției, Universitatea, Piața Romană, Piața Victoriei, Arcul de Triumf și ne îndreptăm spre Băneasa
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
rugăciune ca Bunul Dumnezeu să ne ajute să călătorim bine. De-a lungul autostrăzii ce duce spre Ploiești, ne întâmpină păduri înverzite, localități cu case cochete, livezi cu pomi înfloriți, șiruri de mașini și biciclete care se îndreaptă spre capitală. Reporterii de la TVR schimbă câteva vorbe cu fiecare dintre noi, înregistrează pe bandă de magnetofon și filmează până dincolo de Ploiești, apoi luându-și rămas bun de la pelerini coboară din mașină. Atmosfera dintre pelerini devine din ce în ce mai deschisă, mai degajată și mai cordială
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
s-au servit câte trei mese calde? Acum obosiți ca niciodată ne culcăm numaidecât pentru că peste câteva ore, adică în dimineața zilei de Paști va trebui să fim la bazilica Sfintei Fecioare de la grotă, unde ne așteaptă un grup de reporteri de la BBC pentru a ne lua un scurt interviu în legătură cu vizita noastră la Lourdes, după care ne-am reîntors la camping, unde am celebrat sfânta Liturghie în capela din incinta acestuia împreună cu părintele Vasile Mare, la care a asistat întregul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
grei, plătiți prost, cazați în hoteluri ieftine etc. Mizerabil trafic modern de inteligență ieftină și supusă. Franțuzoaica sexy din departamentul de PR al companiei care practică această formă de sclavie modernă încearcă să reziste tirului întrebărilor de "stânga" venite din partea reporterului M6, aducând diverse argumente. Unul dintre ele: Ne purtăm frumos cu ei, îi așteptăm cu ciocolată la aeroport". 17 martie 2001 Astăzi mi-a fost dat să cunosc cea mai pură întruchipare a urii față de străini. Reveneam din Franța cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu o voce spartă, à la Gainsbourg, voce modelată de whisky și Gitanes blondes. Nu traduc de data aceasta în limba română! 11 martie 2004 Manifestație, dublată de o grevă masivă, a infirmierelor din Franța. Una dintre ele vorbește dezinvolt reporterului TF1 despre la situation ubuesque în care se găsește profesiunea lor în acest moment din cauza guvernului care etc etc. Restul nu mai interesează; una dintre grevele cu care este greu încercată biata Franță an de an. Mă gândesc însă că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ale primului Congres al educației politice și culturii socialiste, în cuvântările secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, personalitatea umană să se dezvolte liber, multilateral, să dobândească cele mai înalte virtuți etice, de creație materială și spirituală.“ (Muzica, iunie 1977) Reporter special la Előre (1954-1956). Redactor-șef la Pionír (1956-1957). Activist de partid (1965-1968). Membru supleant al CC al PCR din 1969. Redactor-șef adjunct la Előre până în 1969, director al Editurii Kriterion (1969-1990). Participant activ la revoluția din 1989, membru
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și munții Carpați, O matcă străbună într-înșii grăiește. Din istorie vine cu ochi luminați, Din margini afunde de zare, Ca domnii vechimii, neînchinați, Ca Mircea Bătrînul, ca Ștefan cel Mare.“ („Din istorie“, Steaua, ianuarie 1978) POPESCU Florentin, poet și reporter „Patrie-n august: la prova, lângă-naltul catarg Veghează un bărbat și-un partid și-un popor Și sufletul lor e istorie, gândire lucidă și zbor Pe-o corabie fără de seamăn navigând, navigând Cu toate pânzele, într-un pur viitor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cele sfinte. Am rămas surprins! Apoi cu prilejul ninsorilor abundente care au făcut probleme unor oameni nevoiași, acesta cu de la sine putere, s-a dus să ajute oamenii pe cheltuială proprie. — Domnule Becali, faceți aceasta pentru imagine, l-a întrebat reporterul . — Ce imagine, eu nu sunt om politic eu n-am nevoie de imagine. Eu fac asta pentru sufletul meu, pentru ca să fiu în regulă față de Cel de Sus! Acea imagine mă interesează pe mine și nu în fața oamenilor ! S-ar părea
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
că nu-i adevărată, a căutat să se informeze de sursa ei. Acest lucru îl confirmă următoarea scrisoare a nuvelistului N. Gane: 21 Iunie 1912, Iași "Iubite Misiraș" " Este adevărat că versurile lui Caragiale au fost povestite de mine unui reporter de la "Viitorul". Însă eu le-am auzit de la fiul meu, Alexandru, care și el le-a auzit la Curte. Aceste versuri sunt foarte răspândite la Iași; sunt, pot zice, în gura tuturor. Cine le-a născocit habar n-am. Au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
îmbăta. Urmau să vină și o serie de personalități invitate de D-l Mașek, printre care regretatul Valentin Silvestru cu soția, ziaristul Tudor Octavian, pictorul Spiru Vergulescu cu soția, și nu în ultimul rând Doina Berchină, pe vremea aceea era reporter la Radio România Tineret, dacă îmi aduc aminte bine. De asemenea a venit la vernisaj și regretatul Vasile Savonea din partea Centrului Național de Creație care a luat și el cuvântul în cadrul vernisajului. După terminarea părții oficiale, ne-am mutat
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
realizându-le mai târziu, peste ani. O altă întâmplare interesantă pentru mine legată de expoziția de la Dalles UCSB, a fost interviul pe care l-am dat la Radio România Tineret, către Doina Berchină, care pe vremea aceea lucra acolo ca reporter radio-tv. Doina m-a rugat să mă prezint la sala Radio din Nufărul, a doua zi pe la 11, ceea ce am și făcut. Eram foarte emoționat, chiar dacă nu era în direct, dar intram pentru prima dată într-un studio
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pușcăriile pentru că se opuneau colectivizării, iar cei din anii ’80 erau excedați de cotele de lapte pe care le dădeau statului sau de drumurile pe care le făceau la oraș ca să cumpere o pâine. Tot așa și acum. În timp ce domnu’ reporter descinde la sat, alege pe sprânceană câțiva tineri, îi pune pe oameni să caute prin pod după furci de tors și prin lăzi după costumele populare lăsate de bunul și buna (și, evident, de daci), viața satului merge înainte așa cum
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mai precis asupra a ceea ce se întâmplă la Iași de Sfânta Parascheva. De obicei, canalele TV dau, de la asemenea ocazii, numai imagini cu oameni care stau 57 cu orele la coadă sau se calcă în picioare ca să ajungă la moaște. Reporterul de la România, te iubesc! a stat de vorbă cu câțiva pelerini, ia însoțit pe parcursul șederii lor la Iași. Bun, oamenii se îmbulzesc sau stau la coadă până le vine rău, dar de ce fac asta? Iar reportajul a avut calitatea că
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
acelea!... Redacțiile frisonează, se alertează, se isterizează. Se împart febril sarcinile, se distribuie planurile de atac. Fiecare trebuie să se afle de la primele ore ale dimineții la locul său, să fie eficace, ecitabile, speditiv, iust.* Și vine ziua cea mare. Reporterii, răspândiți în teren, la secțiile de votare, transmit harnici. Ce transmit? Mai nimic. Faptul că s au deschis secțiile de votare și că acestea își așteaptă alegătorii. Mersi, asta știam și noi. Ceva nou? Ăăă... păi... și că oamenii trebuie
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
se bagă Breaking news și toată lumea își ține respirația, câteva minute bune, până apare în imagine personajul. Întrun final, acesta ajunge, însoțit de familie. Politicianul dă buletinul, primește fluturașul, ștampila și merge în cabina de vot. Cât stă în cabină, reporterul ne turuie fericit că politicianul a dat buletinul, a primit fluturașul și ștampila și a mers în cabina de vot. După ce iese, politicianul pășește radios către urnă, ținând la vedere buletinul de vot, și introduce hârtia prin fantă. (De fapt
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
sterilă deversate în casele noastre prin intermediul televizorului în campania electorală, Realitatea TV și Antena 3 continuă să facă ce știu ele mai bine: să ne îndese pe gât discuții din studio pe marginea fiecărui strănut al politicienilor, să-și trimită reporterii să înghețe pe la ușile restaurantelor sau să amușine prin toalete. Cuvintele de ordine ale acestei perioade au fost „întâlniri de taină“ - și dă-i și luptă cu avânt de jurnalist infatigabil, pe marginea meniurilor din restaurante ale oamenilor politici. Vorbeam
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
corespondențe de la Pitești, de la Iași, de la Timișul de Sus, de la Constanța, de la Cluj, de la TârguJiu, de la Poiana Brașov etc. Pe scurt - grozăvie! -, pe tot cuprinsul țării, oamenii ieșiseră la iarbă verde. La posturile de știri Realitatea TV și Antena 3, reporterii transmiteau de zor, din jumătate în jumătate de oră, cum sfârâie mititeii pe grătare. Sintagma „au încins grătarele“ a fost laitmotivul zilei. Oamenii erau întrebați cum se distrează și ei răspundeau „Bine“; sau cum e la iarbă verde și ei
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ei cel mai bine, adică cu mici, grătare din abundență, carne friptă, bere și muzică dată la maximum din boxele de la mașini, adică exact cum stă bine unui 1 Mai popular.“ În toată această poveste, bucureștenii au fost privilegiați, pentru că reporterilor lea fost mai landemână să dea câte o fugă la Cernica să vadă ce se mai întâmplă, așa că despre ce au făcut ei am putut afla informații mai diverse. Ce au făcut? Păi, cam același lucru: „Vremea a fost un
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
secrete - și iată că regele mic capătă și o aură de mister, care tinde săl ridice la rangul de zeu. Altfel, după cum nea informat crainicul, „în pădurile din jurul Capitalei, aceeași vedetă - micul“. Apoi el a intrat în direct cu un reporter de la fața locului și la întrebat curios „care e atmosfera acolo, la pădure?“ Răspunsul a fost edificator: „Care să fie decât cea carel caracterizează cel mai bine pe românul ieșit la iarbă verde... etc.“ Un alt material a fost despre
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
tot apărea, pentru că cei de la ProTV ne împărtășeau obligatoriu și părerea lui în legătură cu subiectele în discuție. Țin minte că, în acea vreme, toată lumea de la ProTV era fe ricită să aibă dea face cu Becali. Inclusiv cei de la munca de jos - reporterii și cameramanii. Îmi povestea cineva care lucra în redacția Știrilor ProTV că toți își doreau să meargă la conferințele lui de presă sau doar săi ia o declarație, pentru că de fiecare dată patronul Stelei era foarte generos cu jurnaliștii. După
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]