5,495 matches
-
mai 1900, p. 1. 11. C.C. Bacalbașa, „Buni români“, Patriotul, an. I, nr. 63, 7 iulie 1900, p. 1. lungă perioadă de cumințenie pasivă i-a sunat și lui ceasul ca să intre în faza cumințeniei active.“12 Când i se reproșează această ati tudine, el ține să precizeze apăsat că „eu nu sunt un conservator de baș tină, sunt un vechi democrat care m-am raliat acestui partid“, adăugând că sem nându-și articolul și-a luat personal toată răspunderea pentru ideile
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
amintită mai sus a Adunării Deputaților - cestiunea judanilor nu este o cestiune religioasă, ea este cu totul de altă natură - ea este o cestiune națională și totodată economică“ (MOF, nr. cit., p. 1307). Dar ceea ce li s-ar fi putut reproșa autorităților române de atunci era lipsa de inițiative legislative în vederea rezolvării unei situații într-adevăr complicate, faptul de neacceptat în lumea occidentală că un mare număr de evrei (evreii „pământeni“, dar și alte categorii) erau total lipsiți de drepturile cetățenești
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
turci, dar nu acceptase, la indicațiile principelui Carol, care fusese sfătuit în acest sens de către Kogălniceanu (v. scrisoarea lui Kogălniceanu către domnitor, din 6/18 iulie 1877, în Independența României. Documente, vol. I, p. 123). Marele duce Nikolai i-a reproșat apoi principelui Carol, prin intermediul generalului Zefcari că românii, neacceptând să preia paza cetății Nicopole, unități ale trupelor generalului Krüdener au fost reținute aici și nu au putut lua parte la prima bătălie pentru Plevna, pierdută de ruși. Referindu-se la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
istoria literară pe aceștia îi reține drept cîștigători, nu mă pot împiedica să nu simpatizez cu acei superbi naivi care se „angajează” și se lasă devorați de „exigențele” epocii lor. *My sweet home devine uneori „răscruce de vînturi”. Mi se reproșează delăsările, cedările, eșecurile, șederile prea lungi printre cărți, în timp ce „alții se zbat pentru casele și familiile lor”. Nu e uitat nici faptul că sînt născut în Zodia Racului: „poate de asta ți merg toate anapoda!” Aceste imputări au o doză
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a scrie ceea ce crede că trebuie scris. Sp., care are o trestie în loc de coloană vertebrală, va accepta. Adaug aci (după două săptămîni) că a și acceptat, dar fără a reuși să-l mulțumească pe B., care, citind textul, i-a reproșat că n-are aderențe la Manolescu, că nu-l „prizează”. „Lasă la mine articolul, că mai lucrez eu pe el”. În loc să-l rupă și să-l arunce la coș, Sp. l-a lăsat. însă culmea e un alt fapt: B.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și defectele: „Churchill este unul din cei doi sau trei foarte mari oratori din istorie și a scris pagini care fac din el unul din cei mai mari scriitori de limbă engleză după Shakespeare. Și tu, iată-te tulburat - îi reproșează un tată fiului său încă adolescent - pentru că el face scandal în public apropo de o farfurie cu mîncare și că bea prea mult după gustul tău! [...] știi tu ce spunea Cromwell cînd poza pentru portretul său? - Nu. - Pictorul voia să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
înaintașii s-au preocupat îndeosebi de nevoile lor elementare, n-au avut timp să se autoanalizeze. Mă judec des și mă acuz sever. Conflictul cu partea mea „vinovată” se iscă din senin și uneori e acut, irepresibil. Ceea ce-mi reproșez e, în primul rînd, chiar slăbiciunea de a nu-l înăbuși. Recurența lui mă îngrijorează mai mult decît orice. încercările de a-l evita și toate celelalte precauții s-au dovedit inutile. Ba, dimpotrivă, ele par a fi cele care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mă știe scutit de greutățile fiecărei zile. Remarcîndu-i grija, am rîs totuși de o asemenea întrebare. Ideea că partidul e o alimentară deschisă membrilor săi e, la el, probabil, o reminiscență țărănească. La fel gîndea și mama, atunci cînd îi reproșa tatei că încălzește degeaba laița primăriei în lungi ședințe, dacă nu s alege cu nimic din toate împărțirile! *În prima versiune tipografică, numărul 1/1983 (omagial) al revistei era așa fel alcătuit încît i-a suprins neplăcut și pe cei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spațiu provoacă reacții, nu de critică literară, ci politică”. „Tîlcul” negării l-ar constitui, deci, faptul că „romanul prezintă o altă istorie decît cea pe care am învățat o”. Voind să fie minimalizator cu orice preț, Mircea Iorgulescu i-a reproșat, în comentariul (dur) din „România literară”, că „face prea mare caz de Rahova, unde au murit doar 800 de oameni!” De aci, cît și din alte exemple - a conchis vorbitorul - se vede că „e mai dificil să-i convingi de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Dacă-i spui „da”, te consideră un fel de aparat fiabil, dacă-i spui „nu” se îndoiește de tine și se adresează altuia. Sînt inși care se măsoară și se cîntăresc la zece cîntare. Ar fi inutil, totuși, să le reproșezi „infidelitatea”. Pentru mine, oameni interesanți sînt doar cei ce au „probleme sufletești”: cu ei „comunic”, cu ei mă compar. Ceilalți sînt „material de observație”. Pot repeta după Anatole France: „Un esprit qui n’est point anxieux m’irrite ou m
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Roxanei sînt cîțiva „monștri de egoism”, fapt care a și dus la apariția „grupulețelor”, indiferente unul față de altul sau ostile. Acum armonizarea lor (pe care o încearcă J.C.) nu mi se mai pare posibilă. *După ședință, Jean Ciută mi-a reproșat (iar eu am luat vorbele sale drept o laudă) următoarele: „Cred că sînteți singurul care n-a făcut asta!” E adevărat, eu n-am trimis-o încă pe R. să ia meditații la matematică și fizică, pentru treapta a II
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
egale cu ale unui academician. Există apoi reveria obținerii unui post, a achiziționării unui automobil, unui frigider, unui aragaz etc. La o altă lansare a romanului, organizată la Institutul de Chimie „Petru Poni” din Iași, o „tovarășă” i ar fi reproșat misoginismul, mai exact faptul că în cărțile sale „femeia nu e prea bine văzută”. „Dar nu sînt la noi - i-ar fi replicat el - destule Emma Bovary, dezamăgite de căsnicie, de serviciu etc.?” în următoarea secvență a „expunerii” sale, C.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
adică cel de care mă ocup - a aruncat el săgeata - se realizează cu colaborări externe”. Afirmația sa e încă una din „parșiveniile” pe care le zice contra mea, de patru ani, de cînd e șef. După ce m-a „marginalizat”, îmi reproșează că nu mă „implic”. Cu alte cuvinte, eu n-aș prea avea treabă. Chiar laudele administrate celorlalți le face cu intenția de a opera o discriminare. Bineînțeles, am luat cuvîntul și am vorbit destul de calm, ca și cum nu i-aș fi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a adus moartea cu mîna”, acum plînge că nu i-a dat morfină mai de mult și a lăsat-o să se chinuie. Încerc s-o împac cu sine, s-o conving că de fapt nu are nimic să-și reproșeze. Un moment e de acord cu mine, apoi o ia de la capăt cu învinovățirea! *Privesc balansul plopilor și ascult rumoarea înaltă a frunzelor lor. O clipă am sentimentul că sînt neclintit, un fel de piatră. Mă gîndesc la „Bunica” la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fantasme? L-am combătut vorbindu-i de propriile-mi experiențe, necontaminate de literatură. Inutil! Mi-a părut rău că n-am schimbat registrul, de la serios la comic, spunîndu-i vorba auzită zilele trecute de la un tip mort de beat (care-i reproșa tovarășului său de pahar, cu arătătorul dus la buze): „Pssst! Spui niște prostii originale!...” Am stat cam o oră la coadă la pîine. În spatele meu se afla un țigan orășenizat: fața smeadă, suptă, ochi negri, vioi, chică creață, ieșită la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
expun, căci a venit N.: palid, încovoiat, ținîndu-se cu o mînă de stomac. „Mă arde”, a zis așezîndu-se în fotoliu. *De la moartea părinților, martie e luna peste care pășesc în vîrful picioarelor, cu îngrijorări ce depășesc mult îndrăznelile. *Mi se reproșează lenea: pierd timpul cu diverse lecturi și nu fac nimic ce-ar putea să aducă bani. Nu sînt nici productiv literar, nici întreprinzător în alt domeniu, eficient pecuniar. Dau o atenție exagerată „fleacurilor cerute de redacție”, pe care (să fiu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prevăzut timpul actual, creșterea dificultăților? Unul nu mai suportă locuința, altul mobila (care nu-i din „lemn masiv”, ci din „rumeguș presat”), al treilea felul în care sîntem îmbrăcați. Eu sînt responsabil pentru toate frustrările lor. Mai nou, Ducu îmi reproșează că din cauza delăsărilor mele, el nu poate să-și mai invite amicii în casă. „Ce, aia (sufrageria, pe care i-am cedat-o) îi cameră?” îl nemulțumește: masă ovală, neagră, lucioasă! Ar prefera un spațiu mai intim, fără vitrine și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unii și pe alții, să nu stau la băutură cu inspectorii etc. E posibil, oare, să ți meargă bine altminteri?” „Nu prea cred”, i-am răspuns. „Consolează-te însă: multora dintre intelectualii pe care-i cunosc, în familii, li se reproșează că trăiesc mai prejos decît cutare șofer, cutare zugrav, cutare tîmplar sau instalator, care știu să se căpătuiască, să șterpelească etc.” *Sporici seamănă cu kera Marghioala din nuvela „Kir Ianulea” de Caragiale: „pînă seara, toți ai casei; pînă-n două zile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
au tăcut; o tăcere opacă, jenată, ca și cum totul (gluma și comentariile celorlalți) n-ar fi fost auzite ori n-ar fi fost înțelese. După mai bine de două decenii de scris la ziare și reviste, am numeroase lucruri să-mi reproșez, iar primul dintre ele e că, uneori, am consumat vorbe mari pe oameni mici. Nu m am comportat în toate situațiile ca un critic. Un critic nu cheltuie ușor din capitalul de superlative pe care îl are la dispoziție, ci
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a numărului de locuri). Să nu fi sesizat S. aspectul din urmă? E o întrebare pe care și-a pus-o și A., care crede că el nici n-a dat atenția cuvenită celor scrise de mine. Mai mult îmi reproșează că m-am lăsat pe seama lui. Acum, orice speranță e năruită! *„Trebuie să luptăm pentru a rămîne o țară europeană”, ar fi afirmat Mihai Botez într-un interviu din „Le Matin”. Lupta ar consta în schimbarea structurilor politice: cele actuale
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
noi duceam muncă politică, fiii popilor, ai doctorilor etc. Învățau la facultate, și azi ne conduc”! Mi-a descris cîțiva activiști din epoca formării sale, exemple de prostie, ipocrizie și șmecherie: Trifan, Pahonțu, Calimandric. Într-o ședință, primul i-a reproșat că referatul pe care-l citise „e mistic”. „Cum așa?”, a fost întrebat. „Păi, nu vedeți că folosește expresia «Din păcate»: «Din păcate, nu toți tovarășii...»”. Ambalîndu-se, a întrebuințat el însuși expresia incriminată. La sfîrșitul ședinței, Chiriloae i-a spus
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
atunci, după recoltat, „unii oameni duceau acasă mii de kilograme de grîu și, bucuroși, se fotografiau cu steagul roșu în care”. Azi trebuie să stea la coadă pentru o pîine, și i-i jenă, pentru că lumea ar putea să-i reproșeze: „Uite unde ne-ați adus!”, or el nu se consideră vinovat. Ne-am despărțit. Pe drum, imaginea sa mi s-a clarificat. Mi l-am amintit din cîteva ședințe: era un „abonat la cuvînt”, cu treceri de la tonul inchizitorial la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în studenție un „pontagiu” simpatic, ce nu se prea omora cu cartea, e azi doctor în filologie (ceea ce eu încă nu sînt) și director al Agerpres (ceea ce eu nu voi fi nicicînd). Nu l invidiez și n-am ce-i reproșa, deși, prin comparație, eu par cel care s-a ratat. Am suferit și sufăr nedreptăți, cu toate astea, nu judec oamenii otova, pe categorii, ci individual. Securiștii care au „răspuns” pînă acum (sar peste întrebarea de ce-or fi trebuind
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui Havriș să aibă atitudine conciliantă față de matale, să colaboreze, căci „mult pot cei puțini Împreună”. Se vede că l-a supărat intervenția mea, că nu-mi mai scrie. A avut neplăceri cu un tinerel de la Primărie, care i-a reproșat, că m-ar fi acaparat 528 și Îndemnat să nu iau parte la banchet și mi-a cerut o scrisoare, pe care i-am dat-o bucuros. Dl. Prof. Popa mi-a scris, că, ducându-se la dânsul, era tare
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
care, polemizând cu postul dvs. de radio, domnul Eugen Barbu alcătuia spre a-și argumenta teza susținută , alcătuia, cum vă amintiți, o listă cu armenii, grecii și mai ales evreii lucrând la Europa Liberă, de parcă asta ar fi fost de reproșat unui post de radio necomunist de către un scriitor comunist român. Lucrul n-a surprins însă pe nimeni, nici măcar pe cei care i-au dat drumul să apară, atâta vreme cât în Săptămâna condusă de Eugen Barbu s-au simțit și altădată colții
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]