4,965 matches
-
prozodie" sunt următoarele: Poezia este alcătuită din trei catrene.Deosebirea de construcția clasică, în catrene, o dă prezența versului final, care are rol de a elibera ideea poetică de constrângerile rigide ale formei poeziei clasice. Versul final este o interogație retorică, de la care nu se așteaptă răspuns. Versurile au o rimă interioară și o rima exterioară, astfel dispusă: în prima strofă întâlnim rima încrucișată, în a doua strofă rima este amestecată, iar în ultima strofă este o rimă încrucișată. Ritmul reflectă
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
este totală ("Vii mâine?") sau parțială: "Când vii?" Aceasta din urmă începe cu un cuvânt interogativ corespunzător părții de propoziție vizate. După cum se așteaptă sau nu un răspuns la ea, interogativa poate fi propriu-zisă sau veritabilă (corespunzătoare definiției interogativei), respectiv retorică sau falsă: "Nu ți-am spus eu?" În unele limbi, propoziția interogativă se caracterizează prin construcții specifice și/sau cuvinte specifice nu numai diferitelor interogative parțiale, ci și celei totale. Astfel, în limba franceză, de exemplu, aceeași întrebare directă poate
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
pas" „El nu vine”. O propoziție formal negativă poate fi pozitivă prin înțeles, de exemplu o propoziție interogativă totală. Astfel, "Nu vii mâine?" înseamnă de fapt "Vii mâine?" Invers, o propoziție formal pozitivă poate avea înțeles negativ, bunăoară o întrebare retorică precum " Cine ar fi crezut așa ceva?", sau una enunțiativă exclamativă ca "Tu mai lipseai de acolo!" După acest criteriu, propozițiile sunt analizabile sau neanalizabile. Propozițiile analizabile au o structură internă în care se identifică funcțiile sintactice ale componentelor lor. Ele
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
într-un articol din prestigiosul cotidian "Washington Post" a scris că filmul „este la nivelul său cel mai slab când predică vizual sau verbal. Stone nu acordă atenție firului epic al poveștii, suplementând morala evidentă cu o mulțime de oratorii retorice”. Cu prilejul aniversării a 20 de ani de la lansarea filmului, la data de 18 septembrie 2007 a fost lansat un DVD aniversar, care include o introducere în realizarea filmului de către Oliver Stone, scenele tăiate la montaj, dublele trase la „Lăcomia
Wall Street (film) () [Corola-website/Science/309392_a_310721]
-
într-adevăr doar două opțiuni sunt posibile, în acest caz nu mai avem de a face cu o eroare de logică. De exemplu: Prezentarea unei false alegeri adesea reflectă o tentativă deliberată de a elimina terța alegere privind o problemă. Retoric, cel mai des ia forma unor fraze ca cele emise de președintele SUA George W. Bush: Asemenea false alegeri sunt des întâlnite în politică. Alt exemplu în acest sens: Alegerea e falsă, din moment ce oricare partid va lua poziție ofensivă față de
Falsa dilemă () [Corola-website/Science/309445_a_310774]
-
și Plotin (sec. al III-lea d.H.). În Evul Mediu european, operele erau evaluate mai ales după valoarea lor morală. Autorii clasici nu erau luați ca modele morale din cauza păgânismului lor, iar operele lor erau evaluate mai mult pentru sfaturile retorice decât pentru valoarea lor literară. Teorii ale poeziei, ca de exemplu "Poetria" lui Jean de Garlande (sec. al XIII-lea) discutau probleme tehnice și alegerea potrivită a stilului. Scrierile în limba maternă nu fuseseră luate în serios înainte ca Dante
Critică literară () [Corola-website/Science/310426_a_311755]
-
1579-80, dar tipărită în 1595), o analiză a tipurilor poetice bazat pe practica clasică. George Puttenham (1529-1590) a scris critică literară elisabetană în lucrarea sa "The Arte of English Poesie" (1589), în care propunea, printre altele, nume englezești pentru figuri retorice împrumutate din greacă, de exemplu "the over reacher" în loc de "hiperbolă". El i-a numit pe Sir Thomas Wyatt și pe Howard Surrey (1517-1547) ca fiind primii poeți rafinați, după încercările mai discordante ale lui John Skelton (1460-1529).
Critică literară () [Corola-website/Science/310426_a_311755]
-
Ovidiu s-a născut la 20 martie 43 î.Hr. în orașul Sulmo (astăzi: Sulimona), situat în Italia de mijloc, la aprox. 140 km depărtare de Roma. Tatăl său aparținea nobilimii și-l destinase funcțiilor publice. După un scurt studiu al retoricei, Ovidiu se dedică totuși carierei artistice. Își completează cultura la Atena și, împreună cu prietenul său, poetul Aemilius Macer, întreprinde o călătorie în Sicilia și Asia Mică. Întors la Roma, intră în cercul literar condus de Messalla Corvinus și duce o
Publius Ovidius Naso () [Corola-website/Science/297061_a_298390]
-
Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România a fost criticat și de către partidele de stânga, care declară că acesta este "o diversiune, un act de natură anticonstituțională, ostil poporului român". „Raportul Tismăneanu“ e redactat într-un limbaj publicistic, retoric, „electoral“, într-o „limbă de lemn“ analoagă invers stereotipiei verbale comuniste..., de un „patetism grotesc, autodegradant“, care „împinge grandilocvența și tonul sforăitor până la indecență“.
Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România () [Corola-website/Science/304997_a_306326]
-
meserii. În 1949 primul colhoz totuși a fost organizat în sat, care a primit numele de „V.Ciapaiev” iar la conducerea lui a fost pus Alrxandru Ivanovici Gudov, unul din cei 25 mii de muncitori aduși din Rusia. Se pune retorica întrebare: Ce putea face în agricultură un muncitor fără studii, luat de la strung? Cu toate acestea bătrânii satului își amintesc de Gudov, ca de un om de o rară bunătate. În anul 1953 colhozul din Pogănești „V.Ciapaev” a fost
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
a doua de la 1541 la 1551; figura centrală a Cronicii este Petru Rareș. Scopul declarat al lui Macarie era de „a duce mai departe șirul povestirii și a-l aduce la domniile vremurilor noastre, nu ca să ne fălim cu umflături retorice, ci ca să împlinim domneștile porunci ale strălucitului și pentru dușmanii săi înfricoșatului Petru voievod...” și pentru „a nu lăsa ca faptele întâmplate în vremurile și domniile trecute să fie acoperite de mormântul uitării, ci a le reda istoriei”. "Cronica lui
Macarie (cronicar) () [Corola-website/Science/305999_a_307328]
-
săi înfricoșatului Petru voievod...” și pentru „a nu lăsa ca faptele întâmplate în vremurile și domniile trecute să fie acoperite de mormântul uitării, ci a le reda istoriei”. "Cronica lui Macarie" este o cronică literară, în care folosește un stil retoric, cu figuri poetice și cu tendințe vădit moralizatoare și religioase, pentru a glorifica personalitatea lui Petru Rareș, ale cărui calități sunt exagerate. Cronica se termină cu anul 1541, odată cu revenirea pe tron pentru a doua oară a lui Petru Rareș
Macarie (cronicar) () [Corola-website/Science/305999_a_307328]
-
apărare a Turtucaiei a reprezentat o eroare majoră de planificare a Marelui Cartier General. Această eroare a făcut ca o înfrângere tactică minoră să aibă implicații strategice majore asupra armatei și a întregii populații a țării. Generalul Averescu se întreba retoric: La rândul său I. G. Duca ajungea la aceeși concluzie, arătând că în condițiile în care se renunțase la planul inițial care prevedea o acțiune ofensivă în sud, și se decisese adoptarea defensivei strategice, „"întărirea Turtucaiei era din punct de
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
să compun. Pentru a Marenzio, fiecare text Madrigal a prezentat propriile sale probleme, pe care a rezolvat în ceea ce privește acest text singur: prin urmare, nu există nici un singur "Marenzio stil, și el a folosit întregul repertoriu de dispozitive armonice, texturale, si retorice disponibile pentru un compozitor de la sfârșitul secolului al șaisprezecelea în munca să. Fiecare text Madrigal, la el, a fost o provocare de traducere: cuvântul tipărit în muzică. Până la sfârșitul carierei sale el a fost pur compozitor Madrigal cele mai influente
Luca Marenzio () [Corola-website/Science/306290_a_307619]
-
acest inginer se spunea că ar fi descoperit 40 sau 60 de plăcuțe de aur cu scriere getică în peștera Sfânta Ana și că el ar fi fost cel care le-ar fi subtilizat în plumb." Doamna Cornelia Velcescu întreabă retoric: "Cine a făcut copiile? Inginerul Ionescu sau regele Carol I?", conchizând că, "logic, răspunsul nu poate fi decât „regele Carol I”, pentru că inginerul Ionescu nici nu era născut atunci când s-au descoperit plăcile. El a fost, se pare, doar țap
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
făcut falsuri. De aceeași părere sunt unii cercetători, pentru faptul că Hasdeu a publicat zeci de documente, mult mai valoroase decât cele două, și nu avea nevoie să inventeze niște documente atât de banale. Dumitru Manolache, în acest sens, întreabă retoric ce ar fi vrut Hasdeu să demonstreze cu aceste documente, conchizând că pare absurd. Dar presupusa „Diploma bârlădeană” din 1134 ar fi demonstrat existența unui stat organizat pe teritoriul Moldovei cu aproape două secole înainte de „descălecatul” lui Dragoș. Având aceste
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
academician, forma „Cumidava”, scrisă de un roman într-o inscripție latinească, este forma autentică dacică, cea care ar fi trebuit să figureze în tăblițe, dacă acestea ar fi fost autentice. Despre respectiva considerație a dl. Al. Vulpe, Aurora Pețan întrebă retoric „de ce ar fi trebuit ca dacii să scrie acest nume exact cum îl auzeau și îl reproduceau în scris romanii” și subliniând că denumirea „Cumidava” apare într-o inscripție „latinească”, scrisă de un „roman”, în secolul al III-lea d.
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
Securitate Națională (2007). A devenit membru A.R.E.D. (Asociația Română pentru Educație Democratică), vicepreședinte al Fundației S.E.C.S. Dolj (Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală), instructor-coordonator al Clubului de dezbateri A.R.D.O.R. Craiova (Asociația Română de Dezbateri, Oratorie și Retorică) și membru al Fundației pentru Tineret "1 Decembrie" din Craiova. La inițiativa sa au luat ființă filiala din Dolj a Fundației S.E.C.S. și cea a A.R.D.O.R. În anul 1986 s-a angajat ca muncitor, urmând și cursurile
Valeriu Ștefan Zgonea () [Corola-website/Science/305380_a_306709]
-
rol important în formarea opiniei publice și a culturii politice cu privire la drepturile omului și drepturile LGBT în special. Un număr semnificativ de preoți, pastori, politicieni și activiști se folosesc de domeniul public pentru a stigmatiza persoanele LGBT. Actorii religioși folosesc retorica anti-gay pentru a recruta voluntari, a mobiliza alegătorii și a pune presiune asupra legislatorilor. O propunere de modificare a Constituției în sensul interzicerii căsătoriei între persoanele de același sex este rezultatul unui astfel de lobby religios. Biserica păstrează o poziție
Drepturi LGBT în România () [Corola-website/Science/303420_a_304749]
-
academician, forma „Cumidava”, scrisă de un roman într-o inscripție latinească, este forma autentică dacică, cea care ar fi trebuit să figureze în tăblițe, dacă acestea ar fi fost autentice. Despre respectiva considerație a dl. Al. Vulpe, Aurora Pețan întrebă retoric „de ce ar fi trebuit ca dacii să scrie acest nume exact cum îl auzeau și îl reproduceau în scris romanii” și subliniând că denumirea „Cumidava” apare într-o inscripție „latinească”, scrisă de un „roman”, în secolul al III-lea d.
Castrul roman Cumidava () [Corola-website/Science/314413_a_315742]
-
la o schimbare de atitudine în sânul mișcării feministe, în sensul sprijinirii nevoilor familiilor și a drepturilor atât ale femeilor cât și ale bărbaților de a se elibera de rolurile impuse de societate în trecut, de asemenea a avertizat împotriva retoricii ostile față de bărbați și a subordonării luptei feministe lozincilor activismului pentru drepturile lesbienelor. Altă carte a lui Friedan, „Fântână vârstei” (The Fountain of Age) este dedicată psihologiei înaintării în vârstă. Împreună cu Pauli Murray (1910-1985), cea dintâi femeie pastor episcopalian de
Betty Friedan () [Corola-website/Science/320504_a_321833]
-
samniți, gali, cartaginezi, macedoneni etc). Cartea a 23-a, considerată pierdută, prezența războaiele daco-romane. Abordînd criteriul etnografic în abordarea prezentării evenimentelor, Appianus este totodată adeptul unui stil sobru, influențat de mijloacele de expresie specifice celei de-a doua sofistici, curent retoric dominant în acea vreme la Romă. Lucrarea să, bazată pe un material documentar vast se remarcă prin atenția acordată evoluției economice și sociale, cât și descrierii războaielor civile (133 - 31 î.Hr.), Appianus fiind considerat unul dintre cei mai însemnați istorici
Appian () [Corola-website/Science/317951_a_319280]
-
astfel investigația dialectică. În cursul dialogului, Socrate reușea prin întrebări țintite și repetate să descopere contradicții logice în argumentele interlocutorului și prin aceasta să-l conducă la formularea unor concluzii care îi demonstrau falsitatea punctelor de vedere inițiale, fără artificii retorice. El denumea această metodă "maieutică" (μαιευτικη: "maieutikè"), afirmând că era capabil, prin felul său de a formula întrebările, să "extragă" din spiritul interlocutorului cunoștințe existente în ei fără să o știe, asemenea unei moașe (meseria mamei sale) care ajută la
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
și probabil Trogus nu a adunat informații de la istoricii greci singur, probabil acestea au fost deja combinate într-o singură carte de unii greci (foarte probabil Timagenes al Alexandriei). Ideea sa de istorie a fost mai severă și mai puțin retorică decât cea a lui Salustiu și a lui Titus Livius, pe care i-a acuzat de punerea de discursuri elaborate în gurile caracterelor despre care au scris. Din marea sa operă, avem numai epitomele lui Justinus, prologuri sau rezumate din
Trogus Pompeius () [Corola-website/Science/319948_a_321277]
-
scurtă schiță a istoriei de la Roma, de la fondarea orașului până la închiderea templului lui Ianus de Cezar August (25 î.Hr.). Opera, care se numește "Epitome de T. Livio Bellorum omnium annorum DCC Libri duo", este scrisă într-un stil bombastic și retoric - o laudă excesivă a măreției de la Roma. Acesta este adesea greșit în detalii geografice și cronologice. În ciuda defectelor sale, cu toate acestea, cartea a fost folosită ca un simbol la îndemână a istoriei romane în Evul Mediu și a supraviețuit
Florus () [Corola-website/Science/319957_a_321286]