17,708 matches
-
Autorului Ți-ai privit vreodată chipul în ape tulburate să vezi pe fundul lor norii cum lunecă spre alt cer? Raza ce se-nturnă din luciu-i nebunatic, te-nalță printre stele propriu-ți mister! Ți-ai privit vreodată gura rotundă, rostind cuvinte nedeterminate după ce ai aruncat o piatră-n lac ? Să simți cum un fel de viscol sau furtună adună unii și aceiași nebuni, ce dau de fundul gândirii, în timp ce viermii de pe frunze scurmă la rădăcina vremii, trandafirii să cadă-n
NOI TEMELII de MARIA COZMA în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361953_a_363282]
-
Rostește-mă Învesmântata că o vestala Învăluita în speranța Sunt tot acolo, unde m-ai lăsat Aștept că o statuie Să-ți văd pasul încolțit lângă trepte. Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi Te-aduc năluca sub aceeași copaci Aerul se tulbură
ROSTEŞTE-MĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362016_a_363345]
-
aduc năluca sub aceeași copaci Aerul se tulbură, clipă lovită Aduce zvon de îmbrățișare. Aș zbura... -strigă-mă! ți-am spus, si a răsărit curcubeul lângă suflarea amiezii Tăcerea devenise o dunga subțire printre armonii jefuite de cântec Când ești departe Rostește-mă încet, tandru cu numele meu întreg de zidire Cheamă-mă să te aud! și ai să vezi cum o petala Îți va mângâia umărul. Deasupra Sufletul meu că un vis plutitor te atinge Când amurgul ți-aleargă rătăcirile Ducându
ROSTEŞTE-MĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362016_a_363345]
-
zidire Cheamă-mă să te aud! și ai să vezi cum o petala Îți va mângâia umărul. Deasupra Sufletul meu că un vis plutitor te atinge Când amurgul ți-aleargă rătăcirile Ducându-te lângă privighetori. Departe, în jurul pământului, între neliniști Rostește-mă cu inima uneori! Românce for Clară Andre Rieu - YouTube ► 5:04 ► 5:04 www.youtube.com/watch?v= lc6ijKBxaTE 30 May 2012 - 5 min - Uploaded by MrElisa 08 Andre Rieu Românce for Clară Rosteste-ma de Elenă Armenescu Învesmântata
ROSTEŞTE-MĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362016_a_363345]
-
cu mine, nu ține!” Din curtea interioară o luă spre hala de finite, o ocoli și se uită cu mare băgare de seamă în cabina unei camionete rezemată de peretele sculăriei, apoi începu să se învârtească împrejurul ei nehotărât. Camioneta, rosti meșterul gânditor și prinzând un moment când Păcălici se depărtase spre capătul aleii uitându-se la ceas - acum era sigur că aștepta pe cineva - se cățără fără zgomot pe platformă și așteptă lungit pe burtă. Tocmai la timp ca să vadă
ŞEDINŢA DE SPIRITISM de ION UNTARU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362019_a_363348]
-
maaare, vinooo să stăm de vorbă la sculărie. Aha. Meșterul începuse să priceapă cum stau lucrurile. Uite cum își câștigă Păcălici banii de băutură. - Tată mare, vino să stăm de vorbă la sculărie. Mă auzi? la sculărieee! - Am venit taică, rosti meșterul apăsat și mai târziu îi fu greu să își aducă aminte care din cei doi ieșise prin portieră izbind-o de țâțâni și care trecuse prin parbriz făcându-l țăndări. Sigur e că Piticu s-a oprit la punctul
ŞEDINŢA DE SPIRITISM de ION UNTARU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362019_a_363348]
-
fi numind. Dumnezeu știe mai bine, El are evidența populației. Eram eu, Voica și doi dintre copiii ei, Giovanna și Viorel. Cald. Sufocant. Capota mașinii se încinsese. După săvârșirea ritualului simplu de tămâiere și aprindere a candelelor, după câteva rugăciuni rostite cu obrazul în lacrimi, după un timp de reculegere, ne-am dus la alte morminte. Madam Adamescu și Madam Grecu se află la câteva zeci de parcele distanță, nu mai stau gard în gard și nu se mai cheamă la
PICNIC ÎN CIMITIRUL ETERNITATEA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362043_a_363372]
-
ar fi bine: Iscariotul, când a aflat că-i trădător, a fugit ca hăituit de ciumă, De primul copac s-a spânzurat; el n-a-ndurat cumplita rușine; Ah, sincer vă detest, și milă mi-i de buna voastră mumă!...” Așa a rostit în fața a mii de dobitoace un cerb ce era hăituit De doi câini, pe care... într-o iarnă rece, când lupii-i alergau: El s-a grăbit, în ajutor le-a venit, la el în iesle i-a adăpostit; Iar
DULĂII DE IERI ŞI DE AZI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362089_a_363418]
-
confesează cu sinceritate cititorilor, împărtășindu-le valorile morale în care crede, năzuințele sale, durerile ce i-au marcat existența, dar și dragostea nemărginită pentru oameni și pentru dumnezeire. Vibrația lirică atinge de multe ori pragul extremei emoții, iar vorbele simple, rostite din inimă constituie atuuri importante în a transforma lecturarea sa într-una atractivă și memorabilă! Voichița PĂLĂCEAN VEREȘ Referință Bibliografică: Capcanele destinului / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 706, Anul II, 06 decembrie 2012. Drepturi de Autor
CAPCANELE DESTINULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365789_a_367118]
-
pseudonim, de când eram mică mi l-am dorit, a fost Diana, fără vreo legătură cu prințesa din Anglia, ci datorită unei întâmplări din copilărie, când bunica din partea tatălui, Alexandrina Drăghici, mi-a zis așa fiindcă era numele pe care îl rostea cel mai des, Diana fiind o nepoată pe care o crescuse ea înainte de Marea Finală a Vieții... --------------------------- În loc de încheiere: Într-o zi de vară toridă mergeam pe o stradă din Techirghiol, ce părea nesfârșită pentru că uitasem să cobor la o
GÂNDURI DE UCENIC de GIGI STANCIU în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365852_a_367181]
-
clipă are un sens pentru întregul univers, alteori un an nu face un ban am vrea ca timpul să stea în loc dar nu poate, aleargă, varsă foc pe unii îi păcălește altora le aduce noroc NE DOARE Ne doare cuvântul rostit fără noimă Ne doare ciobul aruncat în obraz, Ne doare cuțitul împlântat într-un nevinovat Ne doare eroul căzut în luptă Și cerul ne doare, în apusu-i lezat Ne doare lumina mânjită cu glod Și satele înecate-n ape
POEZII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365870_a_367199]
-
dăruirea, nu ca o podoabă ce accesorizează și asezonează o îmbrăcăminte, ci ca fulgerul din conștiință. Este un corifeu. Corifeilor li se zidesc monumente, dar lui Florin Piersic, nu, pentru că piatra care ar trebui să-l închipuiască, nu ar putea rosti cuvinte înveselitoare cum e mierea vinului cu gustul catifelat, și nu i-ar mai semăna! Lui Florin Piersic, Dumnezeu i-a făcut un cer, să zboare caalbatroșii, deasupra unei mări de cuvinte. Joacă dramă, comedie, tragedie, personaje istorice, haiduci... încât
FLORIN PIERSIC. RECHEMÂND SPECTATORII, ÎN NUMELE ACTORILOR DE LA FEREASTRA CERULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365876_a_367205]
-
despre un pământ, Cândva unit, ce dispăruse, Cu un cernit discernământ; Am stat s-ascult un imn absurd, L-am intonat în călimară, Metaforă cu sunet surd, Minciună râncedă și-amară, Și rușinos mi-era cuvântul, Era jenant să îl rostesc, Deși acela era gândul, Părea greoi să povestesc... Și mă visez, în nopți de vară, Într-un sătuc, pe mal de Prut, S-ascult un greier, cu-o vioară Doinind... dintr-un arcuș tăcut, Revăd privirea părintească, Atât de caldă
SĂTUCUL MEU, ŞI ODISEEA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365935_a_367264]
-
Acestea sunt azi comori ale Fonotecii de Aur a Radioului: „Sus’ la munte la Muscel”, „Lele, lelișoara mea”, „De-ai fi neichii drăgulița”, „Din Pitești pan’ la Trivale”, „Argeșene, argeșene” și altele. Cine le-a auzit și le cunoaște, doar rostindu-le titlurile le și aude răsunând în urechea intimă a memoriei sale! Între anii 1960-1962, stabilită la București fiind, artista Tita Bărbulescu se va angaja la Teatrul „Ion Vasilescu”, după care se va transfera la „Doina Olteniei” din Craiova, iar
TITA BĂRBULESCU. ARTISTĂ ÎNSTELATĂ CA CERUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365916_a_367245]
-
bălaie, dar și ceilalți copii ai lui. Îi dădură lacrimile. Dacă nu va ajunge repede acasă, va muri înghețat de frig! „Doamne, ajută-mă să nu rătăcesc, să ajung cât mai repede acasă!”, se ruga el. Nici nu termină de rostit ruga, că începură să se întrevadă, pe întuneric, chiar în fața sa, mici urme troienite. Niște sălbăticiuni pășiseră nu demult înaintea sa prin întunericul pădurii. „Voi merge întocmai după urmele astea, prin zăpadă! Apoi - Domnul să aibă grijă de mine!”. Răzbătea
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
social influențat de acest nobil concept favoriza în mod deosebit categoria cea mai răspândită a împătimiților și anume pescarii. De la niște nefericiți undițari care mâncau cu bestialitate produsele scârboase ale acestei înjositoare activități ajunseseră acum pescari sportivi, sportsmeni, cum se rostea în cluburile elitiste. Și nimic nu putea fi mai plăcut decât să fii considerat sportiv în timp ce stăteai tolănit la umbra unei sălcii, trăgeai alene din țigară și vârtos din sticla de bere sau votcă aflată la îndemână, iar captura, că
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
face că în această săptămână se prefac a nu observa agitația soților și nici atenția excesivă de care se bucură inclusiv la ducerea gunoiului sau la bătutul covoarelor. Au aflat și că gurul grupului, nea Axinte, le-a telefonat băieților rostind o propoziție scurtă dar cu efect hipnotic: Mușcî di rupi, uăiii! Meșter tipul! Era octombrie spre sfârșit și trebuia să-și facă rezerva de trăscău că, uite, venea iarna și pe nămeți... Soțiile mai știau și că nu este cazul
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
lună hipnotică... Ajunse la control cârligele se arătară goale, fără pradă, însă râmele dispăruseră! „Bă, e plin dă crapi că numai ei fac treburi din astea”, gândiră la modul profesionist toți trei! - Și sunt la mai mult de un kil, rosti profetic Melu, un mare specialist în probleme de crap. Mai ales la proțap! Era clar pentru toți! Mai trebuia doar puțină răbdare fiindcă, este știut, crapul are niște strategii de a fura râma ceva de speriat. Mai făcură câteva aruncări
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
să se întunece de-a binelea. Când stelele răsăriră pe cer, se ridică din ascunzișul lui și porni fără grabă spre casă. Abia ce intră spășit în odaie, că mama se bucură mult de întoarcerea băiatului ei din drum lung, rostindu-i cuvinte dragi: - Ai și venit, băiatul mamei? Hai, ia povestește, cum a fost, pe unde ai umblat!... - Cum să fie?Bine! zise băiatul cam cu jumătate de gură - Ai fost la Putna? Ai găsit-o pe vrăjitoare? - Da, am
LA VRĂJITOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365943_a_367272]
-
Acasa > Versuri > Visare > ION IANCU VALE - NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU Autor: Ion Iancu Vale Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului Vocea crainicului rostea ultimele cuvinte ale disertației despre microbi: „...de aceea trebuie să fim extrem de precauți, microbii invizibili și nenumărabili plutesc în aer, în apă, se găsesc pe alimente, pe lucruri, ei sunt pretutindeni unde sunt oameni, plante, pretutindeni unde este viață, așa că
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]
-
despică arcul orizontului, femeile se-nchină din pragul casei și intră să prăznuiască după amiaza. Bărbații binecuvintează vinul plimbându-l pe cerul gurii, cuvintele capătă har și se învârt în cercuri de lumină. Seara cade peste toți ca un poem rostit în tăcere. Referință Bibliografică: Sărbătoarea înălțării / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1517, Anul V, 25 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SĂRBĂTOAREA ÎNĂLŢĂRII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366003_a_367332]
-
ca oricând Și sufletu-mi se zbate Și-adorm cu ține-n gând. Să te visez acum E tot ce mi-a rămas, Să te cuprind pe-o aripă de înger, Să mă trezesc cu tine-n glas, Și să rostesc numele tău... Te strig, dar, oare, cine aude? Tu ești așa departe și mi-e dor, Atâta dor că sufletul îmi plânge, Din ochii mei pe pernă O lacrimă se frânge... ULTIMUL TANGO Și am dansat cu tine ultimul tango
SUSPINUL FLORILOR DE CRIN (1) POEME de CARMEN NOROCEA în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366002_a_367331]
-
producătorii lor, plus cititorii cărora li se bagă mâna-n buzunar pentru o taxă de vreo șapte ori mai mare. Și atunci, vă veți întreba, desigur: Ce naiba găsesc de râs?! Găsesc de râs toate argumentele caduce pe care le-au rostit aseară la un post TV niște staroști de breaslă artistică - președinți care, au și recunoscut că „Încasând timbrul, își pot plăti încălzirea pentru biroul lor”, adică un lucru care, pe mine, nu mă încălzește cu nimic... Dar găsesc de râs
BUGETUL PERSONAL AL SCRIITORULUI ŞI FOAMEA PE CARE VOR ALEŞII SĂ I-O TIMBREZE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366018_a_367347]
-
de mult te-am iubit, pe-a Ta rază-ți pun suspine din sufletu-mi îndrăgostit! Voi lăsa visu-n menire, pentru binecuvântare. Cu patima din iubire ce pe Pământ, leac nu are. În lacrimi pun simțăminte care nu pot fi rostite. Iar doru-n loc de cuvinte, spune dorințe doinite. De-ntâlnești în a Ta cale, sufletu-mi prefăcut în scrum, vântul va sufla de jale din dorul ce l-am scris acum! Multe veacuri se vor scurge în ropotul de izvoare
PE RAZĂ DE LUCEAFĂR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366031_a_367360]
-
Ediția nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului ANTONIE CEL MARE Mă-ntreb cu sacră-nfiorare, Sub steaua care nu s-a stins, Oare Antonie cel Mare Ce constelație a aprins? De ce spre ceruri mă îndeamnă O rugă să rostesc sfios, Ce glas necunoscut mă cheamă Să fiu ca el evlavios? Eu cred în timp, în steaua lui, Și știu că Sfântul mă privește, Mă-nchin smerit la dumnealui Cât poate fi mai omenește. Referință Bibliografică: ANTONIE CEL MARE / Virginia
ANTONIE CEL MARE de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366033_a_367362]