4,981 matches
-
doi din programul lui Tisza", adică România 4. Deși nimeni nu prevedea unde va duce glontele de la Sarajevo, foarte puțini cunoșteau planurile Contelui Berchtold, ale Contelui Hoyos, ale lui Konrad von Hötzendorf și ale generalului Potiorek. Pe de altă parte, sîrbii își aminteau de gloria lor trecută, ceea ce îl mișca pe Iorga și pe alții, cum ar fi Leopold von Ranke. Germanii au fost obligați să semneze la Versailles Articolul 241, recunoscîndu-și vina de a fi declanșat războiul. Mai erau și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
armatele rusești au cucerit acest oraș important împreună cu cea mai mare parte a Galiției, intrînd în Ungaria. Dar Hindenburg a cîștigat la Tannenberg. Germanii erau gata să cucerească Parisul, dar au fost opriți în urma Bătăliei de pe Marna. În iarna 1914-1915, sîrbii și-au eliberat țara. În primăvară, Italia a intrat în război de partea Aliaților; Aliații au încercat să debarce în Dardanele. La sfîrșitul lui 1915, Bulgaria a intrat în război de partea Puterilor Centrale. În Apus, totul se rezuma la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
facă un ultim efort disperat de împotrivire? Iorga era întotdeauna înflăcărat cînd era vorba de Serbia și mai ales de Muntenegru! Așa că s-a opus renunțării la luptă. Dar jusqu'au boutismul lui Iorga nu era și poziția guvernului român. Sârbii, regele și conducătorii lor își croiseră drum prin Albania pînă în Corfu. Poziția geografică și situația din toamna și iarna 1917-1918 nu-i ofereau României o asemenea ieșire din încurcătură. Plus că istoria și tradiția sîrbilor în lupta pentru supraviețuire
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și poziția guvernului român. Sârbii, regele și conducătorii lor își croiseră drum prin Albania pînă în Corfu. Poziția geografică și situația din toamna și iarna 1917-1918 nu-i ofereau României o asemenea ieșire din încurcătură. Plus că istoria și tradiția sîrbilor în lupta pentru supraviețuire difereau de cele ale românilor. Dar Iorga s-a opus negocierilor cu Puterile Centrale începute de Marghiloman. I-a numit "Ghibelinii noștri"104. Regele Ferdinand (și mai ales Regina Maria) s-a opus trimiterii de soli
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
habsburgice erau amenințate. Dar războiul continua încă pe frontul de vest. Concentrîndu-și forțele, germanii au declanșat un ultim efort în vara lui 1918. N-au reușit. Spre sfîrșitul lui septembrie, Bulgaria a cerut armistițiu, urmată imediat de Turcia. Dinspre Salonic, sîrbii și aliații lor francezi împingeau neîncetat spre nord. Această înaintare victorioasă nu a rămas neobservată nici la Iași, nici la București. Pe la sfîrșitul lui octombrie, Imperiul austro-ungar s-a dezmembrat. Istoricul I. Nistor și I. Flondor, amîndoi naționaliști români bucovineni
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
conciliatori; nu au existat probleme deosebite cu minoritatea germană înaintea venirii lui Hitler la putere. Exista un număr mic de greci, armeni sau tătari în Dobrogea, unde se vor stabili aromânii (românii din regiunile Greciei); rămăseseră cîteva grupuri izolate de sîrbi în Banat și de austrieci și polonezi în Bucovina. Țiganii puteau fi găsiți pe tot cuprinsul țării. Se spune că siguranța națională este pentru națiune cum este cancerul pentru individ; cît timp nu se află acolo, nu te poți gîndi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu era ușor de luat. Brătianu era intransigent. El cerea ca Dunărea să constituie granița dintre Iugoslavia și România pentru a fi evitate eventualele conflicte; voia tot Banatul sau nimic; nu accepta împărțirea acestuia 23. Iorga era un prieten al sîrbilor; cu toate acestea a proclamat adesea principiul "fiecare națiune între granițele ei sfinte". Dar care erau granițele diferitelor naționalități într-o regiune atît de amestecată ca Banatul? Clémenceau s-a înfuriat mai ales pe români, iar Puterile i-au prezentat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era aceasta înainte de 1914. Continuă apoi descriindu-l pe Gavrilo Princip ca pe un fel de monstru răsărit din adîncurile Balcanilor ca să distrugă cu împușcăturile lui această perfecțiune dinainte de Primul Război Mondial. Nu se acordă nici o atenție aspirațiilor naționale ale sîrbilor, fie ele juste sau nu. Autorului acestei cărți îi sună mai veridic inscripția de pe frontispiciul Muzeului Gavrilo Princip [de la Sarajevo]: "[Împușcăturile] ... au constituit un protest violent împotriva tiraniei și au exprimat aspirația de secole la libertate a unui popor... " 12
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Mihailoviæ, liderul sârb al partizanilor cetnici 9? Un patriot? Un partizan? Un colaboraționist? Ce-i determina pe oameni să lupte? Rezistența Împotriva ocupantului (german, italian)? Dorința de a se răzbuna pe adversarii politici din statul iugoslav interbelic? Conflictele comunitare dintre sârbi, croați și musulmani? Obiectivele prosau anticomuniste? Pentru cei mai mulți, motivele se Împleteau. Astfel, regimul ustaș al lui Ante Paveliæ În statul-marionetă croat a ucis sârbi (peste 200.000) și musulmani. Dar și partizanii monarhiști conduși de Mihailoviæ, În majoritate sârbi, au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
italian)? Dorința de a se răzbuna pe adversarii politici din statul iugoslav interbelic? Conflictele comunitare dintre sârbi, croați și musulmani? Obiectivele prosau anticomuniste? Pentru cei mai mulți, motivele se Împleteau. Astfel, regimul ustaș al lui Ante Paveliæ În statul-marionetă croat a ucis sârbi (peste 200.000) și musulmani. Dar și partizanii monarhiști conduși de Mihailoviæ, În majoritate sârbi, au ucis musulmani. Nu-i de mirare că musulmanii din Bosnia au cooperat uneori cu armatele germane, Încercând să se protejeze. Deși urmăreau eliberarea Iugoslaviei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dintre sârbi, croați și musulmani? Obiectivele prosau anticomuniste? Pentru cei mai mulți, motivele se Împleteau. Astfel, regimul ustaș al lui Ante Paveliæ În statul-marionetă croat a ucis sârbi (peste 200.000) și musulmani. Dar și partizanii monarhiști conduși de Mihailoviæ, În majoritate sârbi, au ucis musulmani. Nu-i de mirare că musulmanii din Bosnia au cooperat uneori cu armatele germane, Încercând să se protejeze. Deși urmăreau eliberarea Iugoslaviei de sub ocupația germană și italiană, partizanii comuniști ai lui Tito au purces mai Întâi la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
făcuse prea simpatici alegătorilor. Singura lor șansă politică, În afară de forța brută și frauda electorală, era să facă apel la interesul electorilor. În est și sud, comuniștii au promovat expulzarea etnicilor germani și s-au erijat În garanți și protectori ai sârbilor/polonezilor/slovacilor care preluaseră fermele, casele și afacerile rămase În urma nemților. În Germania trebuia găsită altă tactică. La alegerile din Austria, la sfârșitul anului 1945, partidul comunist local a comis greșeala de a respinge sprijinul potențial al naziștilor de rând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dacă privim În urmă, iugoslavii au plătit cu vârf și Îndesat pentru Înfumurarea lor. În următorii doi ani, atacurile Kominformului s-au amplificat constant. În lexiconul de injurii leniniste, Tito a devenit „Iuda Înconjurat de complici”, „noul țar al pan-sârbilor și al Întregii burghezii iugoslave”. Partizanii săi erau „jalnici trădătoriși slujbași ai imperialismului”, „vestitori funebri ai taberei războiului și a morții, iscoade perfide și adevărați moștenitori ai lui Hitler”. Partidul Comunist Iugoslav, „o bandă de spioni, agitatori și criminali”, era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În mizerie. Moștenirea amară a războiului era complicată și mai mult de compoziția etnică a ultimului stat cu adevărat multinațional din Europa: conform recensământului din 1946, populația de 15,7 milioane de locuitori a Iugoslaviei cuprindea 6,5 milioane de sârbi, 3,8 milioane de croați, 1,4 milioane de sloveni, 800.000 de musulmani (cei mai mulți În Bosnia), 800.000 de macedoneni, 750.000 de albanezi, 496.000 de unguri, 400.000 de muntenegreni, 100.000 de aromâni și un număr
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Bosnia), 800.000 de macedoneni, 750.000 de albanezi, 496.000 de unguri, 400.000 de muntenegreni, 100.000 de aromâni și un număr incert de bulgari, cehi, germani, italieni, români, ruși, greci, turci, evrei și rromi. Dintre aceștia, numai sârbii, croații, slovenii, muntenegrenii și macedonenii erau recunoscuți ca etnii În Constituția din 1946, Însă li se recomanda, lor și celorlalți, să se considere „iugoslavi”5. Să fii iugoslav nu era ușor. Scriind din Belgrad unui prieten grec la sfârșitul anilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la comunism e ce-i urmează. Adam Michnik Adevărul e Întotdeauna concret. G.W.F. Hegel Fragmentarea pașnică a Cehoslovaciei contrastează puternic cu dezastrul abătut asupra Iugoslaviei În aceiași ani. Între 1991 și 1999, sute de mii de bosniaci, croați, sârbi și albanezi au fost uciși, violați sau torturați de concetățenii lor; milioane au fost izgoniți din casele lor și alungați În exil. În Încercarea de a explica măcelurile și războiul civil de o amploare nemaivăzută din 1945 - Într-o țară
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În secolele trecute. O națiune Întreagă a fost cuprinsă de animozități criminale, alimentate de amintirea nedreptății și dorința de răzbunare. Cum spunea În septembrie 1992 secretarul de stat american Lawrence Eagleburger, „cei din afară nu pot face nimic până când bosniacii, sârbii și croații nu se hotărăsc să nu se mai omoare Între ei”. La polul opus, unii istorici și observatori străini au emis ipoteza că, dimpotrivă, tragedia balcanică e În mare măsură vina celor din afară. Pradă intervențiilor străine și ambițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Imperiul Austro-Ungar (În care a fost inclusă și Bosnia, dar mai puțin timp). Partea de sud a țării (Serbia, Macedonia, Muntenegru și Bosnia) s-a aflat timp de secole sub stăpânirea turcilor otomani, de unde numărul mare de musulmani pe lângă sârbii majoritar ortodocși. Dar aceste diferențe istorice (deși autentice și accentuate de al doilea război mondial) s-au atenuat În deceniile următoare. Transformarea economică a pus În contact, În orașe ca Vukovar sau Mostar, populații rurale până atunci izolate, dar tot
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
locuitori se descriau În 1980 ca „iugoslavi”. Poate că Bosnia nu e reprezentativă: ea a fost dintotdeauna regiunea iugoslavă cea mai diversă din punct de vedere etnic. Dar țara Întreagă era un amestec pestriț de minorități. Cei 580.000 de sârbi care trăiau În Croația În 1991 reprezentau 12% din populația republicii. În același an, Bosnia era 44% musulmană, 31% sârbă și 17% croată. Chiar și micul Muntenegru era un amestec de muntenegreni, sârbi, musulmani, albanezi și croați - pe lângă cei care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pestriț de minorități. Cei 580.000 de sârbi care trăiau În Croația În 1991 reprezentau 12% din populația republicii. În același an, Bosnia era 44% musulmană, 31% sârbă și 17% croată. Chiar și micul Muntenegru era un amestec de muntenegreni, sârbi, musulmani, albanezi și croați - pe lângă cei care s-au declarat la recensământ „iugoslavi”. Locuitorii zonelor multietnice aproape că nu remarcau naționalitatea sau religia prietenilor și vecinilor. Căsătoriile „mixte” erau din ce În ce mai des Întâlnite. Într-adevăr, liniile de demarcație „etnice” din Iugoslavia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
niciodată clar definite, lucru ilustrat de distincțiile lingvistice. Albanezii și slovenii vorbesc limbi diferite. Macedonenii vorbesc macedoneana (adică bulgara, cu unele variații minore). Dar diferențele dintre variantele „sârbă” și „croată” ale limbii „sârbo-croate” vorbite de majoritatea populației sunt foarte mici. Sârbii folosesc alfabetul chirilic, iar croații (și bosniacii) pe cel latin, dar, dincolo de câțiva termeni literari și științifici, variații ortografice ocazionale și pronunția diferită a literei e („ie” În „iekaviană” sau croată, „e” În varianta „ekaviană” sau sârbă), cele două sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
latin, dar, dincolo de câțiva termeni literari și științifici, variații ortografice ocazionale și pronunția diferită a literei e („ie” În „iekaviană” sau croată, „e” În varianta „ekaviană” sau sârbă), cele două sunt identice. Mai mult, muntenegrenii scriu cu caractere chirilice (ca sârbii), dar pronunță În stil „iekavian” (ca bosniacii și croații); la fel și locuitorii sârbi din Bosnia. Numai populația istorică din Serbia propriu-zisă folosește varianta „ekaviană”; când liderii naționaliști ai sârbilor bosniaci au Încercat după 1992 să le impună pronunția tradițională
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sunt identice. Mai mult, muntenegrenii scriu cu caractere chirilice (ca sârbii), dar pronunță În stil „iekavian” (ca bosniacii și croații); la fel și locuitorii sârbi din Bosnia. Numai populația istorică din Serbia propriu-zisă folosește varianta „ekaviană”; când liderii naționaliști ai sârbilor bosniaci au Încercat după 1992 să le impună pronunția tradițională sârbilor din enclava creată În Bosnia, ei s-au lovit de o rezistență generală. Astfel, „croata”, recunoscută În 1974 ca limbă oficială a Republicii Croate - ca răspuns la solicitările „Declarației
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dar pronunță În stil „iekavian” (ca bosniacii și croații); la fel și locuitorii sârbi din Bosnia. Numai populația istorică din Serbia propriu-zisă folosește varianta „ekaviană”; când liderii naționaliști ai sârbilor bosniaci au Încercat după 1992 să le impună pronunția tradițională sârbilor din enclava creată În Bosnia, ei s-au lovit de o rezistență generală. Astfel, „croata”, recunoscută În 1974 ca limbă oficială a Republicii Croate - ca răspuns la solicitările „Declarației despre situația și denumirea limbii literare croate”, redactată În 1967 de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era invers: cea mai mare parte a populației vorbea practic o singură limbă, iar o minoritate de naționaliști căutau să se remarce accentuând narcisist micile diferențe. Diferențele religioase atât de des invocate sunt la fel de derutante. Distincția dintre croații catolici și sârbii ortodocși, de exemplu, contase mai mult În secolele anterioare - sau În al doilea război mondial, când ustașii din Zagreb au folosit catolicismul ca armă Împotriva sârbilor și a evreilor deopotrivă 2. În anii ’90, practicile religioase erau pe cale de dispariție
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]