5,454 matches
-
de kilometri spre vest. Toți fuseseră trădați de către chinezii din sate Îngroziți de represalii predați japonezilor și executați. De atunci, Încercările de evadare Încetaseră cu totul. În iunie 1945, peisajul din jurul lagărului Lunghua era atît de ostil, cutreierat de bandiți, săteni Înfometați și dezertori din armatele regimurilor marionetă, Încît lagărul și paznicii japonezi ofereau unica siguranță. Jim mîngîie cu degetul capul bătrîn al broaștei țestoase. I se părea că era păcat să o gătească - Jim invidia masiva carapace a reptilei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sacii de orez furați. Recunoscînd că adevăratul conducător al acestui grup de bandiți era căpitanul Soong, el Încerca să i se facă folositor chinezului. Dar căpitanul Soong nu voia ca Jim să-i facă servicii. Războiul Îi schimbase pe chinezi - sătenii, culi rătăcitori și soldați pierduți ai regimului marionetă, se uitau la europeni Într-un fel pe care Jim nu-l văzuse niciodată Înainte de război, de parcă nici n-ar exista, deși britanicii i-au ajutat pe americani să-i Înfrîngă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
coajă de mălai” (138). Vegetarianismul lor este o lege niciodată călcată : „șolomâner - ăla nu mănâncă de dulce” (65, p. 115). De altfel, cerșitul hranei nu pare a avea rostul de a potoli foamea solomonarului, ci acela de a testa bunăvoința săteanului : „Ca să cerce credința oamenilor și mai ales dărnicia față de săraci. Pentru aceea cutreieră satele ca cerșitori” (8, p. 144). Unele cre dințe menționează faptul că „pita căpătată de pomană nu o mănâncă, ci o aruncă pe ape” (8, p. 143
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Vulcănescu - trebuia să fie o zi de lucru. Dis-de- dimineață bătrânul în cauză, fără să știe sau conștient, dar fără să protesteze, era îmbrăcat în straie de sărbătoare, apoi la namiază era scos în bătătura satului, salutat cu respect de săteni. Fiul lui, o rudă apropiată sau un cetaș din neam îi punea un drob de mălai copt pe cap și în liniștea abătută a celor de față îi spunea : „Nu te omorâm noi, ci mălaiul ăsta” și brusc, fără să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
că practica astfel de „boscoane” (farmece), care aduceau prejudicii economice colectivității, era bătut sau amenințat cu moartea ca să pornească ploile. „Cărămidarii sunt cei ce totdeauna leagă ploile”, sună o credință populară din Moldova, culeasă la sfârșitul secolului al XIX-lea. Sătenii „se întreabă care om a legat ploile și se necăjesc [= se chinuie] a-l găsi, ca să-l bată, să dezlege ploile” (28, p. 257). „Dezlegarea ploilor o face cel care a legat ploaia, dacă e descoperit și amenințat că va
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
romană din Panonia inferioară (dioceza Iliriei), de-a lungul Dunării. Voi mai da un singur exemplu de gest ritual apotropaic, de data aceasta din spațiul rural nord- european. Antropologul britanic J.G. Frazer a descris un obicei magic popular practicat de sătenii 481Narcotice și halucinogene în spațiul carpato-dunărean scandinavi (The Golden Bough, vol. I). Pe 23 iunie, practic la solstițiul de vară, în ajunul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul (în Noaptea de Sânziene, conform calendarului popular românesc), țăranii suedezi fac focuri mari rituale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Fumul se ridica pe lângă cârligul pentru vase și urca spre tavanul pătat de funingine. Atât în vremea tatălui său, cât și în vremea samuraiului, vatra aceasta afumată fusese loc de sfat pentru multe hotărâri și loc de judecată pentru pricinile sătenilor. — Am fost la Nunozawa și m-am întâlnit cu seniorul Ishida. Bătrânul tuși ușor. Mi-a spus că nu are încă nici un răspuns de la castel pentru pricina cu pământurile din Kurokawa. Tăcut, samuraiul începu să rupă niște surcele stivuite pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ploile n-au mai contenit și chiar și după venirea verii, serile și diminețile erau atât de reci, încât nu puteai sta afară dezbrăcat. Răsadurile de pe câmpuri n-au crescut deloc și multe s-au ofilit. Bucatele s-au isprăvit. Sătenii din vale mâncau până și rădăcini de kuzu pe care le adunau de pe munte, precum și nutreț pentru cai: tărâțe de orez, paie și coji de fasole. Când și acestea s-au terminat, și-au omorât caii, deși le erau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
padre? — Nu, Măria Ta. Oricât de atent asculta vorbele seniorului Ishida, samuraiul nu simțea nici un interes față de prizonierii creștini. Credința creștină în sine nu-l preocupa defel. N-avea nici o legătură cu valea potopită de zăpadă în care trăia el. Sătenii din luncă își vor trăi toată viața fără să vadă vreodată vreun creștin fugit din Edo. — O să-ți fie greu să te întorci pe ploaia asta. Seniorul Ishida se arătă binevoitor și blând ca un tată față de samurai când acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
plecat.” (Cronica de la castel) Pe neașteptate sosi vestea că seniorul Ishida avea să se oprească a doua zi în vale să-și tragă sufletul în drumul său de întoarcere de la castel unde luase parte la o întrunire. La auzul veștii, sătenii din vale începură cu mic cu mare să împrăștie pământ peste zăpada înghețată și să umple hârtoapele și se trudiră să înlăture zăpada de pe casa samuraiului. Riku, nevasta samuraiului, era și ea într-o forfotă nemaipomenită îndrumându-le pe femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
indienii învățau aici cuvântul creștin și trăiau în pace, împărțind între ei nu numai pământul, ci tot avutul lor. Astfel de sate se numeau în reducción, iar acum prin țară se ridicau tot mai multe. — Capul satului este ales de către săteni și nu există clacă, după cum nu există nici cătănie. Padres trec adesea prin sat și, pe lângă cuvântul Domnului, îi învață felurite alte lucruri: să crească vitele și caii, să țeasă la război sau să vorbească spaniola. Velasco își roti privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în muncă și sărăcie curată. Însă negustorii osteniți după drum, căci mergeau de dimineață, se uitau pur și simplu la satul acela alb cu ochi lipsiți de interes și de curiozitate. Când în cele din urmă intrară în sat, niște săteni cu părul împletit și cu cozile până la umeri stăteau înfricoșați la marginea potecii de piatră și îi măsurau cu privirea pe japonezii care le invadaseră satul. Niște câini lătrară și o turmă de capre de munte se împrăștiară behăind care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
apă și se ștergeau de sudoare la fântâna de la răspântie, Velasco aduse un bătrân și îl prezentă: L-am adus cu mine pe mai marele satului. Velasco îl luă pe bătrân de după umeri și îl împinse în fața japonezilor. Spre deosebire de ceilalți săteni, acesta purta o pălărie de paie cu boruri largi și stătea țeapăn ca un copil emoționat. Velasco îl întrebă ca pe un copil pe care îl asculta la catehism: Toți care trăiesc aici sunt credincioși creștini? Si, padre. — Sunteți fericiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
început prigoana. Sunt nenumărate exemple de astfel de japonezi. Când un nobil, stăpân de pământuri, se lepăda de învățăturile creștine, atunci tot neamul și toți cavalerii lui îl urmau, iar când capul satului se lepăda de credință, atunci aproape toți sătenii se depărtau de biserică. Și, uimitor lucru, chipurile lor arătau de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Nici sufletul nu-i mustra că-L lepădaseră pe Domnul? — Ori de câte ori mă uitam pe hartă înainte, murmură părintele Valente cu ochii închiși, forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
el. Am considerat necesară o prezentare a activității învățătorului Marcu C. Ioan - dascăl care a trăit și muncit toată viața în comuna Racova contribuind la progresul școlii și a acestei localități, exemplul de dăruire, modestie și respect în relațiile cu sătenii și colegii. A fost mare prin exemplul său personal, prin curajul și devotamentul pentru școală, un neîntrecut povestitor, dornic de a împărtăși și altora din experiența sa. Într-o lume în care domină computerul, în care informația circulă atât de
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
sistematic, folosindu-se ca unelte agricole: plugul de fier, grapa, rarița, semănătoarea, prășitoarea. Subinspectorul școlar N. Niculescu menționa: “Culturile sunt bine îngrijite și executate la timp”. Organizarea lotului școlar cât și antrenarea elevilor în executarea lucrărilor, constituie un exemplu pentru săteni, oferind elevilor de la cursul supra primar mijlocul cel mai bun pentru a-și însuși cunoștințele referitoare la cultura legumelor, aplicând și experimentând mijloacele cele mai potrivite condițiilor locale. A cultivat demonstrativ floarea-soarelui, grâu de 10 Proces verbal din 12.II
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
experimentând mijloacele cele mai potrivite condițiilor locale. A cultivat demonstrativ floarea-soarelui, grâu de 10 Proces verbal din 12.II.1944, întocmit de Inspectoratul Școlar primăvară, sfeclă de nutreț, cânepă, porumb. Floarea soarelui era puțin cunoscută în localitate și necultivată de săteni. Prin rezultatele obținute și ținând seama că uleiul era scump, a stârnit interesul sătenilor pentru această plantă hotărându-se ca fiecare sătean să semene în primăvara anului 1946 măcar 4 prăjini pentru nevoile casei. Cu concursul colegilor și a elevilor
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
Proces verbal din 12.II.1944, întocmit de Inspectoratul Școlar primăvară, sfeclă de nutreț, cânepă, porumb. Floarea soarelui era puțin cunoscută în localitate și necultivată de săteni. Prin rezultatele obținute și ținând seama că uleiul era scump, a stârnit interesul sătenilor pentru această plantă hotărându-se ca fiecare sătean să semene în primăvara anului 1946 măcar 4 prăjini pentru nevoile casei. Cu concursul colegilor și a elevilor de la cursul supra primar a reușit să organizeze o pepinieră de pomi lângă Școala
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
Inspectoratul Școlar primăvară, sfeclă de nutreț, cânepă, porumb. Floarea soarelui era puțin cunoscută în localitate și necultivată de săteni. Prin rezultatele obținute și ținând seama că uleiul era scump, a stârnit interesul sătenilor pentru această plantă hotărându-se ca fiecare sătean să semene în primăvara anului 1946 măcar 4 prăjini pentru nevoile casei. Cu concursul colegilor și a elevilor de la cursul supra primar a reușit să organizeze o pepinieră de pomi lângă Școala Racova. Tot cu ajutorul elevilor în anul 1942 a
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
O altă latură a activității a reprezentat-o activitatea cultural-artistică. Din procesele verbale de inspecție cât și din relatările părinților, a foștilor elevi reiese că învățătorul Ioan Marcu a desfășurat o bogată activitate culturală atât cu elevii cât și cu sătenii; șezători culturale specifice locului, serbări școlare, conferințe cu caracter socialeconomic, național și moral. Avea calități artistice, iubea portul popular, cunoștea obiceiurile și datinile locale. Așa se explică existența în școală, sub conducerea sa, a formațiilor corale, a dansurilor populare, a
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
trebuie recoltate, cum să le usuce, să le conserve și să le folosească. O parte din cantitățile de plante medicinale recoltate erau trimise Inspectoratului Școlar, iar o parte erau reținute la farmacia școlii fiind recomandate în caz de nevoie, chiar sătenilor. A sprijinit de asemeni organele sanitare în activitatea de igienizare a comunei. “Activitatea depusă în conducerea școalei primare și a gospodăriei proprii a d-lui Ioan Marcu își revarsă roadele cinstit asupra ridicării economice a acestei comune. Dsa este un
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
liniștea familiei. Cu toate greutățile ivite, fără nici un ajutor părintesc, Ioan și Maria Marcu au fost prezenți la datorie în școală, în comună, contribuind la dezvoltarea economică, socială și culturală a localității Racova, fiind apreciați de organele de control, de săteni și conducerea comunei. Astfel, doamnei înv. Maria Marcu i s-au adus “Mulțumiri” de către Inspectoratul Școlar al Regiunii Iași pentru că a prezentat la examenul de absolvire din 1942 elevi foarte bine pregătiți. Ca buni gospodari ai satului și-au înfiripat
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
adus “Mulțumiri” de către Inspectoratul Școlar al Regiunii Iași pentru că a prezentat la examenul de absolvire din 1942 elevi foarte bine pregătiți. Ca buni gospodari ai satului și-au înfiripat o gospodărie cu care se puteau mândri, fiind exemplu pentru ceilalți săteni. La plecarea în refugiu Ioan Marcu fiind mobilizat, soția Maria Marcu întocmește inventarul gospodăriei pe care îl predă rudelor de la Blăgești (Vasile Grigoraș și Apostu Păvănescu) și care cuprindea următoarele: - hamuri pentru cai din curele (ham dublu); - o șea din
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
cei mai harnici elevi din școală, fiind actualizat periodic cu noi fruntași. O dată cu sosirea primăverii elevii și cadrele didactice executau lucrări pentru înfrumusețarea spațiului din jurul școlii, săpând, plantând flori și curățind pomii, preocupări ce se regăseau adesea și în gospodăriile sătenilor, părinții fiind ajutați de cele mai multe ori chiar de elevi, toate aceste activități consolidând legăturile între școală, familie și comunitatea locală. Prin conținutul lor tradițiile școlii dinamizau colectivul de elevi, canalizând petrecerea timpului liber într-un mod plăcut, util, formativ, lăsând
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
cu foarte mulți copii (Scânteia, 24 septembrie 1966, p. 1-2). Autorul articolului își amintește casa din satul în care a crescut, alături de „numai nouă” frați și surori, și de „mândria de a avea copii”, pe care părinții săi și ceilalți săteni o moșteniseră din tată în fiu. Evocarea este pretextul pentru o întrebare care avea să își găsească răspuns numai câteva zile mai târziu: Nu credeți, stimați cititori, că a sosit momentul să reînviem și tradiția respectului pentru casele pline de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]