5,506 matches
-
este un monument de bronz închinat poetului și dramaturgului german Friedrich Schiller (1759-1805), care a fost realizat de sculptorul Thomas Khuen în anul 1905. În prezent, el se află amplasat într-o nișă situată în casa de la intersecția străzii Tipografilor cu Piața Schiller, în Piața Schiller nr. 1 din orașul Sibiu (România). a fost inclus pe Lista monumentelor istorice
Bustul lui Friedrich Schiller din Sibiu () [Corola-website/Science/317096_a_318425]
-
menționează Emil Sigerus, au avut loc festivități în sediul teatrului și în Piața Mare, piața centrală a orașului. Gustav Nussbächer, fabricant de mezeluri din Sibiu, a comandat realizarea unui bust de bronz al lui Schiller. Acesta a fost realizat de sculptorul Thomas Khuen și donat apoi de fabricant orașului Sibiu. Bustul a fost amplasat la 12 august 1905 în parcul orașului, actualul Parc ASTRA. În anul 1909, cu ocazia aniversării a 150 de ani de la nașterea lui Schiller, magistratul orașului a
Bustul lui Friedrich Schiller din Sibiu () [Corola-website/Science/317096_a_318425]
-
Silvia Elena Radu (n. 30 iunie 1935, în satul Pătroaia) este un sculptor și pictor român, personalitate de prim rang a artei plastice românești. Silvia Elena Radu este soția sculptorului român Vasile Gorduz. Aerul ei trist, da îngurajator prin unghiurile care strâng, dar și oferă, creează tonusul care o susține. Înaintează stând, primește
Silvia Radu (sculptor) () [Corola-website/Science/317104_a_318433]
-
Silvia Elena Radu (n. 30 iunie 1935, în satul Pătroaia) este un sculptor și pictor român, personalitate de prim rang a artei plastice românești. Silvia Elena Radu este soția sculptorului român Vasile Gorduz. Aerul ei trist, da îngurajator prin unghiurile care strâng, dar și oferă, creează tonusul care o susține. Înaintează stând, primește oferind, implacabila apariție, într-un loc ce cunoaște ariditatea nisipului. Pereții ei sunt nescriși, dar nu sunt
Silvia Radu (sculptor) () [Corola-website/Science/317104_a_318433]
-
(n. 8 octombrie 1931, comuna Trifești, Orhei - d. 12 decembrie 2008, București) a fost un sculptor român, din 1990 profesor universitar la catedra de sculptură a Universitații Naționale de Arte din București; personalitate de prim rang a sculpturii românești. a fost soțul artistei Silvia Radu. Vasile Gorduz a fost înmormântat la 14 decembrie 2008, la Mănăstirea
Vasile Gorduz () [Corola-website/Science/317106_a_318435]
-
prototipului pentru Statuia împăratului Traian din București: În anul 1995, o asociație a veteranilor din Bacău a avut inițiativa de a ridica în centrul orașului o statuie ecvestră a domnitorului Ștefan cel Mare. La concursul de proiecte, aproape 30 de sculptori și-au prezentat machetele. Concursul a fost jurizat de o comisie de specialiști de la Inspectoratul Județean de Cultură, care a dat câștigătoare originalei machete prezentate de Vasile Gorduz. În viziunea sa, Ștefan cel Mare era un individ slăbănog și pirpiriu
Vasile Gorduz () [Corola-website/Science/317106_a_318435]
-
îmbrăcat într-un fel de maieu de mărime XXL și așezat pe ceva ce merita cu prisosință apelativul de mârțoagă. Alegerea făcută a șocat opinia publică, iar scandalul declanșat a dus la reluarea jurizării și la atribuirea lucrării către un sculptor cu o viziune ceva mai clasică a lui Ștefan cel Mare. „Un artist există, poate, dinainte de a se naște” Vasile Gorduz La marginea mării, lângă vuietul valurilor, îi dădea un ritm regular, ca și cum acolo, fără întrerupere, luni întregi, asculta de
Vasile Gorduz () [Corola-website/Science/317106_a_318435]
-
Gorduz La marginea mării, lângă vuietul valurilor, îi dădea un ritm regular, ca și cum acolo, fără întrerupere, luni întregi, asculta de o chemare comandându-i să se lepede, cu orice risc, de trupesa nesimțire, de acel abandon satisfăcut de sine al sculptorului care chelfăne senzual materia. Recolta pietrelor cu care se întorcea din aceste campanii putea să pară puțină celor cu vedere scurtă. De fiecare dată se adaugă, totuși, în zestrea lui inefabilă, un nu știu ce care intrigă și pironește, cu atât mai
Vasile Gorduz () [Corola-website/Science/317106_a_318435]
-
le reține - arta lui Gorduz se apară de o anume faconda a ascensiunii orgolioase. Ele nu se dau în exemplu, aceste ființe, adunând în trupul lor, ca rațiune inalterabila, dimensiunea de gravitate umilă a naturii. Dan Hăulică De ce o ascunde sculptorul și de ce ne-o arată fățiș? Fiindcă etalată brutal, în plină lumină, fără camuflajul vecinătăților- este drept, adesea asupritoare -riscă să își piardă văzduhul. Văzduh de la văz și duh- nu este, simplu, doar aerul cosmic dislocat de volumul formei, ci
Vasile Gorduz () [Corola-website/Science/317106_a_318435]
-
diorit și are privirea fixă specifică modei perioadei. La fel de celebră este sculptura numită "Iamassu", un leu înaripat cu chip uman descoperit în urma unor săpături efectuate la Nimrud (Mesopotamia de nord). Faimoase sunt și basoreliefurile asiriene care glorifică vitejia acestui popor. Sculptorii asirieni ai secolului al VII-lea î.Hr. ne-au demonstrat clar cum drama și mișcarea pot fi redate în piatră. Astfel, printre basoreliefurile care decorează palatul lui Assurbanipal de la Ninive, la loc de cinste se situează "Leoaica rănită", fragment dintr-
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
dezvoltă un curent realist care cunoaște un mare avânt, începând de la sfârșitul secolului al XIII-lea. Căutările în această direcție duc la apariția portretului, la mijlocul secolului. Sub domnia lui Carol al V-lea (1364-1380), al cărui sprijin este foarte important, sculptori precum André Beauneveu (autorul statuii reprezentând personajul defunct, pe lespedea mormântului, a regelui Carol al V-lea), ating o putere de expresie neegalată până atunci. Se dezvoltă foarte mult și sculptura folosită în decorarea catedralelor. În secolul al XV-lea
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
zidurilor lui Orsanmichelle, Donatello îl depășeste pe Pisano, mai ales prin statuia lui San Marco, una din primele sculpturi cu adevărat renascentiste. O alta sculptură valoroasă este statuia lui Sfântul Gheorghe, reprezentat într-o armură tipic romană. Cei mai cunoscuți sculptori renascentiști italieni sunt: Michelangelo, Donatello, Verrocchio, Gian Lorenzo Bernini. La nord de Alpi se remarca Tilman Riemenschneider. În Franța, Renașterea debutează în epoca lui Francisc I, care a promovat artiști ca: Benvenuto Cellini, Leonardo da Vinci. Pe masură ce puterea
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
evoluează succesiv: renașterea, manierismul și barocul. Manierismul preia de la renaștere complexitatea și măiestria. Statuile sunt realizate însă cu mai multă virtuozitate și obligă privitorul în a le acorda mai multă atenție. Exemple ale sculpturii manieriste sunt creațiile, uneori bizare, ale sculptorilor Giambologna și Benvenuto Cellini. Barocul, apărut inițial în Italia, devine dominant pentru secolul al XVII-lea fiind arta Bisericii Catolice, care a ieșit învingătoare în lupta cu Reforma Protestantă. Sculptura este mai dinamică, de dimensiuni mai fastuoase și destinată mai
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
America de Nord, sculptura reflectă combinarea celor două valori principale europene: tradițiile civice republicane romane și tradițiile protestante. În secolul al XIX-lea, sculptura nord-americană îmbină clasicul cu romanticul, dar manifestă o înclinație specifică spre narativ, dramatic sau spre realismul jurnalistic. Primul sculptor nord-american notabil a fost William Rush. Printre lucrările sale în lemn, amintim o sculptură în mărime naturală a lui George Washington și un autoportret sculptat. Alți sculptori nord-americani: Horatio Greenough, Thomas Crawford. Către mijlocul secolului al XX-lea, sculptura tradițională
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
dar manifestă o înclinație specifică spre narativ, dramatic sau spre realismul jurnalistic. Primul sculptor nord-american notabil a fost William Rush. Printre lucrările sale în lemn, amintim o sculptură în mărime naturală a lui George Washington și un autoportret sculptat. Alți sculptori nord-americani: Horatio Greenough, Thomas Crawford. Către mijlocul secolului al XX-lea, sculptura tradițională este înlocuită de cea cu influențe Bauhaus. Artiștii care urmează oscilează între clasic și abstract, între măreția sculpturii tradiționale și cea miniaturală modernă. Materialul utilizat este lemnul
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
Picasso, marele geniu al secolului la XX-lea, s-a inspirat din acesta artă atunci când a pus bazele cubismului. Arta indiană era centrată pe venerarea lui Buddha și a triadei Brahma-Shiva-Vișnu, religiile hiduistă, budistă și jainistă oferind cu generozitate teme sculptorilor. Din epicul și tradițiile acestor religii sunt reprezentate personaje și scene. Începuturile sculpturii indiene datează din epoca dinastiei Maurya. Perioada Gupta (secolele IV-VI d.Hr.) aduce cele mai reușite relizări ale sculpturii budiste. În partea de nord-vest a zonei
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
a trecut prin transformări revoluționare. În urma nenumăratelor influențe noi s-au născut stiluri noi, s-au folosit teme și materiale noi, rezultând creații de o varietate și forță uluitoare. Începând de la renascentismul italian până la începutul secolului XX se așteaptă din partea sculptorilor să reprezinte lumea mai mult sau mai puțin exact cum este (însă câteodată sentimental sau idealizat). Foarte rar sculptura reușea o exprimare personală, mai mult era arta unei comunități, decora clădiri, imortaliza evenimente majore, eroi naționali sau clienți bogați. Sculptorul
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
sculptorilor să reprezinte lumea mai mult sau mai puțin exact cum este (însă câteodată sentimental sau idealizat). Foarte rar sculptura reușea o exprimare personală, mai mult era arta unei comunități, decora clădiri, imortaliza evenimente majore, eroi naționali sau clienți bogați. Sculptorul cioplea piatra, materialul sau turna bronz. În secolul XX s-au rupt surprinzător de repede și brusc aceste tradiții. Lucrările celui mai mare sculptor al secolului XIX, Auguste Rodin, doar insinuează aceste schimbări. Viziunea măreață a lui Rodin despre frumusețea
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
mai mult era arta unei comunități, decora clădiri, imortaliza evenimente majore, eroi naționali sau clienți bogați. Sculptorul cioplea piatra, materialul sau turna bronz. În secolul XX s-au rupt surprinzător de repede și brusc aceste tradiții. Lucrările celui mai mare sculptor al secolului XIX, Auguste Rodin, doar insinuează aceste schimbări. Viziunea măreață a lui Rodin despre frumusețea umană și energie ne face să-l privim ca pe un artist tradițional, însă arta lui se dovedește a fi modernă datorită utilizării texturilor
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
nu are nici o obligație față de lumea exterioară. Cubismul a fost la început o mișcare în pictură, dar a fost urmată foarte repede de sculptură: însuși Picasso a realizat sculpturi cubiste din anul 1909 și nu după mult timp au apărut sculptori emeriți ca Jacques Lipchitz (1891-1973). Cubismul a fost urmat la scurt timp și de alte curente: futurismul, constructivismul, dadaismul, care și-au trăit epoca de aur înainteaprimului război mondial. Două efecte importante, însă aparent contradictorii, au influențat sculptura modernă: arta
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
de aur înainteaprimului război mondial. Două efecte importante, însă aparent contradictorii, au influențat sculptura modernă: arta populară și eleganța funcțională a mașinilor moderne. La începutul anilor 1900, europenii au început să aprecieze frumusețea și forța artei altor culturi, mai ales sculptorilor popoarelor din Africa tribală și din insulele Oceanului Pacific. Aceasta a încurajat sculptorii secolului XX să se îndeparteze de realismul superficial și să transmită trăiri, sentimente elementare, mistere, prin arta lor. Arta primitivă a avut un efect foarte mare asupra americanului
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
influențat sculptura modernă: arta populară și eleganța funcțională a mașinilor moderne. La începutul anilor 1900, europenii au început să aprecieze frumusețea și forța artei altor culturi, mai ales sculptorilor popoarelor din Africa tribală și din insulele Oceanului Pacific. Aceasta a încurajat sculptorii secolului XX să se îndeparteze de realismul superficial și să transmită trăiri, sentimente elementare, mistere, prin arta lor. Arta primitivă a avut un efect foarte mare asupra americanului Jacob Epstein (1880-1959). Primitivismul a îndemnat numeroși sculptori să-și simplifice formele
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
Oceanului Pacific. Aceasta a încurajat sculptorii secolului XX să se îndeparteze de realismul superficial și să transmită trăiri, sentimente elementare, mistere, prin arta lor. Arta primitivă a avut un efect foarte mare asupra americanului Jacob Epstein (1880-1959). Primitivismul a îndemnat numeroși sculptori să-și simplifice formele și să se apropie cât mai mult de abstractul pur. Așa a fost și cu Hans Arp(1987-1966), care a realizat sculpturi de piatră șlefuite, care păreau doar pietre extrem de mari, dar care dădeau o impresie
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
pietre extrem de mari, dar care dădeau o impresie captivantă de viu-organic. Românul Constantin Brâncuși(1876-1957) a creat statui de bronz aerodinamice, cu supratețe șlefuite, de exemplu renumita serie de Păsări, care în ciuda formelor liniare, clare inspiră mister. Cel mai mare sculptor englez al secolului, Henry Moore (1898-1986) a creat modele simplificate sau abstracte, ale căror cavități, spații interioare au uluit de multe ori publicul. Futuriștii italieni, de pildă Umberto Boccioni, au lucrat intr-un spirit total opus. Ei au redat dinamismul
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
deja operă de artă. Argumentările de acest fel au condus la declarații de genul : orice poate fi artă dacă e făcut de artiști. Revoluția din artă, incepută de dinaintea anilor 1914 a eliberat fiecare creator proeminent. Mulți dintre cei mai talentați sculptori ai secolului XX au reprezentat tot universul uman în creațiile lor, dar au desfigurat sau au simplificat formele fără ezitare. Această tendință genrală, numită expresionism, caracterizează și opera lui Alberto Giacometti (1901-1988), ale cărui statuete, de grosimea unei lame, cuprinse
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]