5,479 matches
-
crescut de niște părinți exagerat de religioși, care-l preveniseră să se ferească de indivizii simpatici, fiindcă orice persoană care nu-i foarte serioasă are vicii. La Aprovizionare, toți cei cinci colegi ai lui Andrei C. erau niște hahalere, dar simpatici foc. Munceau doar cât să nu fie dați afară și-n rest nu făceau altceva decât să bea și să pălăvrăgească despre femei și ciubucuri. Într-o săptămână, Andrei C. a trăit toate temerile unuia eșuat într-un mediu contaminat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la cartea despre Vermeer van Delft, citeam tomurile lui Ortega y Gasset, schițam romane pe care nu avea nici un rost să le încep, fiindcă n-ar fi apărut niciodată, iar după-amiaza cutreieram ca un Don Quijote de Obor magazinele, făcându-mă simpatic măcelarilor, vânzătoarelor rumene și obraznice de la raioanele de mezeluri, șefiilor de „Alimentare“, care le dădeau pachete pe ușa din spate milițienilor, și unor responsabili de restaurante, generoși, în felul lor, cu amărâții de intelectuali: „Ia, bre, de-aici, de-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu ne mai amintim nimic, nici măcar numele lor. Am cerut voie să ne lăsăm motocicleta În garajul unui om care locuia la periferia orașului și am avut cale deschisă, căci nu mai eram doi vagabonzi mai mult sau mai puțin simpatici; nu, acum eram „Experții“, și eram tratați ca atare. Ne-am petrecut toată ziua meșterind la motocicletă și, din cînd În cînd, o slujnică cu pielea măslinie venea să ne aducă gustări. La cinci după-amiaza, după un ceai delicios pregătit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
sau îl îmbogățeam după nevoie, împins de acea dorință deșartă de a fi la unison cu fiecare în parte doar pentru a-i fi agreabil, încredințat fiind eu însumi de totala mea sinceritate. și reușeam, într-adevăr, să creez relații simpatice, multe, mult prea multe la număr și dulcege la gust... Superficiale toate. Cele mai multe dispăreau tot atât de repede pe cât apăruseră. Nu toate însă: câteva s-au păstrat, dar s-au păstrat nu datorită acestui fel de a fi pe plac oamenilor, ci
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
drag a ta foarte singuratică Mamă. Așa aș vrea să te văd măcar în vis! Augusta, din București, lui Pierre la Satulung 13 august 1954 Băiețașul meu, Primesc cu bucurie mâzgălelile tale dragi, cu toate că dincolo de ele mă privește un foarte simpatic, dar cam lipsit de consistență fluieră-vânt. Simt influența lui Vally și mă tem că ceea ce este mai important - sănătatea ta - rămâne pe ultimul plan. Ce noutăți la noi? Ce mai e pe la noi acasă? Din păcate, la noi sunt numai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
bicicleta, dacă sunt profesor? Eu l-am întrebat la rândul meu de ce nu s-a întors în Kosovo, odată pacea instalată. Mi-a răspuns în franceza sa încă aproximativă că Là-bas, les gens pas bien, mal polis (acolo oamenii nu simpatici, nepoliticoși). Chiar și un ignar ca Arif refuză să se întoarcă, inteligența lui animalică i-a spus că Occidentul este plin de rele, dar că este mai ușor de trăit în el decât în jungla Estului proaspăt periat și dezodorizat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
berea Guinness, chiar că te pierzi complet. În afară de faptul că nu te mai poți înțelege cu el după ce bea vinul care rămâne pe fundul sticlelor de pe mese, că fură din măruntele monezi ce constituie bacșișul nostru, al tuturor, este chiar simpatic prin optimismul lui molipsitor și pofta de lui de viață, ceea ce lipsește cu desăvârșire clienților cu fețe plictisite din restaurant. Referent de specialitate la Ministerul Educației Naționale, București 9 septembrie 1999 Back to Romania. Întoarcerea în țară m-a făcut
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ceva extrem de greu de definit, parcă îmi pune credința la îndoială. Dar "credința" în ce anume? Nu sunt capabil nici măcar să gust din acedie, în formele ei rudimentare. Fapt de viață: mă vizitează o vecină, o fată de firmă. Este simpatică și plină de viață. Mă întreabă ce citesc, în dorința de a închega un minim de comunicare, așa cum cred că a învățat ea la seminariile plătite de marea companie de comunicații mobile. Îi arăt cartea lui Teodor Baconski, Eseuri despre
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în ordinea venirii, dar și a importanței sociale (și asta se învață cu timpul...). Am mai făcut acest tip de muncă de câteva ori și pot spune că uneori chiar îmi place. Timpul trece repede, rudele, părinții, prietenii mirilor sunt simpatici, uneori sunt generoși... în fine, în măsura un care un elvețian poate fi generos. Adică 20-30 de franci în plus la salariul final negociat la oră, prin intermediul Universității. Și, cel mai important, îi pot vedea, studia și înțelege pe elvețieni
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
îndepărteze. Pe de altă parte, am înțeles oarecum și de ce Reforma începută la Geneva a fost necesară pentru catolici, dar nu și neapărat utilă. Ies puternic tulburat din acest muzeu. Bem o bere într-un bar extraordinar, cu un nume simpatic, Le Passage interdit. Pare ieșit direct din imaginația arsă de droguri a celor de la Pink Floyd în anii lor de glorie: manechine de plastic care pluteau suspendate de corzi, flori uscate, un vechi orologiu de gară care încă mai funcționa
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în noile vlăstare ale națiunii. Încă din prima clipă a sosirii mele în Geneva, m-a uimit numărul mare de automate de fotografii la minut Photomaton. Bănuiesc că numele este derivat din numele primei firme ce a fabricat aceste cutii simpatice, unde bagi francul și iese fotografia. Dar ce fotografie, de multe ori nu recunoști chipul reprezentat acolo! Citesc astăzi o carte de istoria fotografiei, în care un capitol întreg le este consacrat, ca fenomen social, dar și literar. După ce au
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
una dintre numeroasele biserici ortodoxe românești de la Geneva, semn al divizării comunității de aici. Sărbătoare, Pogorârea Sfântului Duh. Predica finală este ținută de un tânăr elvețian convertit la ortodoxie. Înalt, blonduț și cu fața suptă, vorbește cu un accent ciudat, simpatic. Predică lungă, elaborată, protestantă, centrată pe "geniul" ortodox de a privilegia limbile naționale în biserică. Cu toate acestea, omul "nu era în duh". Auditoriul simțea și el foarte bine acest lucru, îi era oarecum frică de acest convertit care utiliza
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și simpli... Iar ca să ies din nostalgie, o observație din alt registru: mi s-a părut că maramureșenii se plâng mult mai puțin de soarta lor decât locuitorii celorlalte provincii istorice ale României (Moldova, Muntenia), ceea ce-i face mult mai simpatici, mai "frecventabili", fie chiar și preț de câteva minute, timpul unui reportaj. Élie Barnavi este unul dintre cei mai simpatici elevi pe care i-am avut în ultima vreme. Părinții săi sunt evrei imigrați recent din Argentina, alungați de criza
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mult mai puțin de soarta lor decât locuitorii celorlalte provincii istorice ale României (Moldova, Muntenia), ceea ce-i face mult mai simpatici, mai "frecventabili", fie chiar și preț de câteva minute, timpul unui reportaj. Élie Barnavi este unul dintre cei mai simpatici elevi pe care i-am avut în ultima vreme. Părinții săi sunt evrei imigrați recent din Argentina, alungați de criza economică de acolo; el însuși își trăiește "iudaitatea" cu o febrilitate și o autenticitate de mult pierdută la ceilalți studenți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
multă poftă le saucisson traditionnel de Noel trimis de mama sa prin poștă, într-o cutie de tablă ermetic închisă, după cum cer normele canadiene de securitate alimentară. Un grup de studenți din Madagascar, cu facies-ul lor specific de rozătoare simpatice și inteligente (dau tot timpul impresia că zâmbesc) mănâncă și ei, dar direct cu degetele, dintr-o farfurie mare în care se găsește un amestec de orez, mirodenii și carne tocată. Amestecul este aproape inacceptabil din punct de vedere olfactiv
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
atunci când este foarte frig afară și nu se mai poate circula din cauza vântului și a zăpezii. Prima dintre ele: o estropiată, suspendată într-un echilibru precar la capătul a două cârje vopsite în alb, dar îmbrăcată extrem de colorat, vesel, tunsă simpatic etc. În ciuda diformităților sale evidente, exprima mult optimism, bucurie de a fi și dragoste de viață. Cea de a doua, o tânără de religie musulmană. Îmbrăcată extrem de modern, stilul streetwear, tricou maron-cafeniu al armatei americane, fustă pantalon de aceeași culoare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bine, pierdută în codrii seculari din Byalistok, lângă granița cu Belarus, asemănător cu "conacul" lui Mircea Dinescu de la Cetate. Era vorba de un fel de urlete orchestrate de coioți în călduri amestecate cu bătăi ritmice în tingiri de aramă, foarte simpatice, de altfel o spun fără ironie. Carlos Haitianul, care se distinge prin plecări prelungite la Paris (este consultant pentru noul muzeu antropologic de pe Quai Branly), fapt pentru care este invidiat deschis de toată lumea; s-a mai remarcat prin prăbușirea spectaculoasă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Revin mai târziu în bucătărie pentru a prepara un ceai. Serbarea camerunezilor este pe sfârșite, iar participanții au aerul de a se certa între ei. Gesticulează larg, vorbesc tare și sacadat, așa cum doar africanii sunt capabili să o facă. Extrem de simpatici. M-am dumirit, făceau politică. Reportajul de pe TV5 dedicat lui Paul Bocuse, marele "papă" al bucătăriei franceze, se termină en beauté cu un cadru în care Maestrul lucrează intens la un desert sofisticat pe bază de ciocolată. Deasupra capului are
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
puternic". Fotbal 2. Studenții camerunezi discută despre fotbal cu cei din Coasta de Fildeș în bucătăria comună. Discuția este animată. Gesticulează, vorbesc puternic, lasă impresia că mai au puțin și încep să se ia la bătaie. Per total, sunt extrem de simpatici. Fiecare cuvânt, fiecare frază par a fi încărcate de energie. Acum analizează promoții succesive de jucători, partide pierdute, meciurile trucate. Sunt evident nemulțumiți. Discuția se leagă la un moment dat de politică, și din acest moment sunt sigur că se
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
zice Petru Popescu. Oare asta au vrut să spună? Oare ar fi de acord cu echi valarea pe care-o găsisem? I-am simțit uitându-mi-se peste umăr și nu pot să spun că a fost o situație foarte simpatică. R.P. Au existat cărți pe care n-ați fi vrut să le tra duceți și, din varii motive, le-ați tradus? Dar cărți pe care ați fi vrut să le traduceți, dar încăpuseră pe mâinile altcuiva? Dați-mi, vă rog
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
masele astea de hidrogen se vor ciocni de Calea Lactee pentru că însăși calea aceea le atrage, le aspiră spre ea, cu o forță drăcească. Asta - foarte abstract vorbind - mi se pare suspect. Știam că această cale e la locul ei, pașnică, simpatică, poetică - ce mare pericol pot reprezenta acolo, departe, câteva picături din sânul Iunonei ajunse în cer pe când îl alăpta pe Hercule? Dormeam liniștit. Atunci de unde naiba i s-a năzărit să atragă nori de hidrogen și să aspire la catastrofe
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să dorească a fi amuzanți. Cât o fi un om de criminal, dacă-i dai 1.000 de ani temniță grea - cum s-a întâmplat de curând în Texas - nu mai rămâne nimic din crimă, iar condamnatul devine mai degrabă simpatic pentru că te face să râzi și devii mucalit: cum adică, dom’le, unul - tot un texan - violează o femeie și pentru asta-i dai 800 de ani pușcărie? Chiar și femeia violată nu văd de ce ar mai plânge... Asta nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ghilotinei omul mai are dreptul la o replică. Și atunci ce ne-ar împiedica să întrebăm - fie și în șoaptă, fie și în gând: - Bine, sunt original cu orice chip, dar cu ce chip? Dacă sunt un original cu chip simpatic? Dacă sunt un original cu chip normal? Dacă am un chip uman? Uitați-vă o clipă la mine... Ce chip am? Căci nimeni nu are orice fel de chip. Și cine știe dacă cei care nu-s originali, dar nici
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
aceia supuși radiațiilor stabile nu vor avea altceva de făcut decât să-și șteargă cu grijă cizmele înzăpezite și să viseze frumoas, ca noi toți, de altfel. Ce nu-mi place e chestia cu focile. Eschimoșii din pustietățile respective - oameni simpatici pentru care a te iubi cu o femeie înseamnă a râde cu ea - sunt neliniștiți: clientela lor obișnuită nu le va mai cumpăra conservele și pieile de focă, temându-se să nu fi fost contaminate. Specialiștii atomici îi invită și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
De aceea îmi displac, în general, și îmi plac, în particular. Ele sunt deconectante și puse în priză. Sunt vitale și pustii. Sunt date dracului, dar căutând un paradis iluzoriu. Sunt nostime, dar ignorând ridicolul. Sunt grațioase, neocolind urâtul. Sunt simpatice, iradiind prietenie, nu dragoste. Sunt comice, având în adânc o dramă. N-au nimic melodramatic, dar sunt triste. Și sunt triste fiindcă fiecare dansează singur. Fiecare nu se ocupă decât de el însuși. Oricând dansurile acestea se pot dansa fără
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]