8,304 matches
-
de grăsime. Săptămâni, luni, iar gemetele muntelui de animal putred slăbesc. Orașul risipit se adună înapoi. Mici vieți născute pe uscat împung monstrul cu ace și cuie, îl hăcuiesc, revendicându-și casele zdrobite. Păsările ciugulesc din carnea lui putrezită. Veverițele smulg hălci din el, le îngroapă pentru iarna care vine. Coioții îi lustruiesc oasele până ajung de un ivoriu strălucitor. Pe sub coastele lui uriașe, arcuite, trec mașini. De vertebrele șirei spinării lui atârnă semafoare. În curând, din oasele lui răsar crengi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe care nu le-ar fi acceptat nici din partea Satanei. Plecară după două zile. Luther le dădu copiilor câte cinci dolari de argint fiecăruia și un exemplar din Manual de supraviețuire în natură, pe care să-l împartă. Karin îi smulse promisiunea că va veni în Nebraska, prefăcându-se că nu înțelege că omul avea să se curețe în patru luni. La plecare, unchiul cel nou al lui Karin își înfipse două gheare în Cappy. Ea a făcut ce a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
instantanee. Bum! Brusc, am un nou trecut. Și pentru că nimeni altcineva n-are mai mult habar, rămân cu el pe cap. Lovi cu dosul palmei fotografia cu părinții lui. Aruncă teancul de poze pe masă, între ei doi, apoi își smulse electrozii de pe degete. Weber luă fotografia cu tatăl lui Mark Schluter. Poți să-mi spui ce anume nu ți se pare...? Mark îi smulse fotografia din mână. O rupse la mijloc, tăind cu precizie în două capul tatălui său. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
palmei fotografia cu părinții lui. Aruncă teancul de poze pe masă, între ei doi, apoi își smulse electrozii de pe degete. Weber luă fotografia cu tatăl lui Mark Schluter. Poți să-mi spui ce anume nu ți se pare...? Mark îi smulse fotografia din mână. O rupse la mijloc, tăind cu precizie în două capul tatălui său. Îi oferi bucățile lui Weber. —Un dar de la Domnișoara Spațiul Cosmic. De pe coridor se auzi un oftat. Mark se ridică în picioare. Hei! Dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fac asta. Nu-i ce crezi tu. Weber urmărea încăierarea, povestindu-i deja lui Sylvie scena. N-avea să-l compătimească deloc. Tu ai vrut să ieși din laborator. Să vezi chestia asta de-aproape înainte să mori. Karin se smulse din brațele lui Rupp. Îmi pare rău, dar voi doi trebuie să plecați. Am plecat deja. Rupp o salută militărește, cum învățase la Garda Națională, iar Mark îl imită din reflex. Duane Cain își întinse degetul mare și cel mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și ce s-a întâmplat cu sora lui. Și dacă cei care au pus mâna pe sora lui îl prind primii pe autorul biletului... Asta o întristează pe dublura surorii. Dintr-un motiv sau altul, nu-i doar prefăcătorie. Își smulge părul, așa cum face Karin mereu. Îl scoate rău din țâțâni. Ce pot să fac, Mark? Bine, cine o fi lăsat biletul ăla crede-n Dumnezeu. În îngeri păzitori. În Nebraska, toată lumea crede în îngeri păzitori. Și eu aș crede, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
veranda din față a casei ei, în timp ce Mark, Joan și Cappy Schluter dormeau la etaj. Ea era în ultimul an de facultate, iar Rupp abia terminase liceul. Mai că era corupție de minori. Și chiar îl corupsese în noaptea aceea, smulgându-i băiatului scâncete înăbușite și mirate, care amenințau să scoale toată casa și să fie omorâți amândoi. Niciodată nu știuse de ce inițiase această distracție într-un singur act. Din curiozitate. Doar pentru că era palpitant - cel mai mare păcat posibil. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din nou sau pe-aproape. Mă simt exact eu însumi. Cine altcineva ar trebui să mă simt? Ea una nu putea afirma același lucru. Lăsă baltă subiectul. Când sosi modesta notă de plată, se întinse după ea. El i-o smulse din mână. —Ce faci? Nu poți plăti chestia asta. Tu ești femeia. —A fost ideea mea. Corect. Mark se jucă cu pipernița, chibzuind. Vrei să-mi plătești mie cina? Nu pricep. Vocea lui căuta un ton glumeț. Asta e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark îi ceru cheile de la mașină, ca să le țină sub pernă. — Am un somn cam greu. Probabil că nu te-aș auzi dacă te-ai strecura afară noaptea. În timp ce fratele ei era la duș, Karin îl sună pe Daniel. Îl smulse dintr-o meditație profundă. Îi povesti ce se întâmplase în seara aceea și-i spuse că va rămâne la Mark. Ne vedem mâine? spuse ea, dorindu-și să închidă telefonul. Timp de o clipă doar, el nu răspunse. N-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ne-am asigura câteva puncte esențiale, câte o mică fâșie în zonele cele mai probabile, înainte ca războiul ofertelor să înceapă... Trebuie să fie Farview. Undeva pe lângă Farview. Cel mai bun pământ neexploatat de lângă Kearney. Numele orașului lui Mark o smulse din reverie. —Ca de obicei, păsările suferă, afirmă solemn Daniel. În mitologie, păsările și-o iau tot timpul pe coajă de la zei. De ce-ar fi altfel acum? Chelnerița apăru, prea devreme. Cum merge treaba aici? Totul e perfect, intonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
iama într-o roșie demnă de numele ăsta. Ești conștient că roșia e un fruct? Aveam de mult bănuielile mele, zice Rupp. Nu m-ar deranja dacă rozătoarele ar mânca într-adevăr chestiile respective. Dar lor le place să le smulgă doar de pe arac și să joace polo. N-ai cum să te înțelegi cu ele, dacă nu le bagi în congelator. Omorul e un păcat, frate. Sunt conștient. M-am bătut cu conștiința mea și am învins-o pe nesimțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
toată existența asta nu era doar o creație a minții ei. El ascultă noaptea, ascultă zgomotul însingurării ei. Dar la fel ca martorul secret al lui Mark, care scrisese bilețelul, rămase nemișcat, sperând să nu fie băgat în seamă. Se smulse de sub privirea ei întrebătoare și se duse spre mașină. Când ajunseră la mașina închiriată, deja nu se mai putea apăra nici măcar în fața lui însuși, publicul cel mai comod. Da, se silise să se întoarcă pentru a îndrepta lucrurile cu Schluterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu m-ai minți într-o chestie ca asta. Hai să mergem. Du-mă acasă. Se întoarseră la mașină. El se urcă în dreapta. Ea porni motorul. Stai un pic, spuse el. Se dădu iar jos, alergă la veranda putredă și smulse plăcuța cu INTRAREA INTERZISĂ. Alergă înapoi la mașină, se înghesui înăuntru și întoarse capul spre șosea. Ea îl duse acasă, pe un drum care parcă se lungea în timp ce-l străbăteau. Cântări din nou hotărârea cu olanzapina. Acum Mark o plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vedea. — Ține minte ce am discutat. E posibil să existe un risc de retragere socială. —N-ai cum să te retragi, îi spuse ea doctorului, în engleza americană, dacă n-ai de unde. După patru zile, la două dimineața, telefonul îi smulse pe Daniel și pe Karin dintr-un somn profund. Gol, Daniel se împletici până la telefon. Începu să mormăie incoerent în receptor. Sau poate că incoerența era a lui Karin, care asculta din pat. Daniel se împletici înapoi lângă ea. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ne-am văzut. Am stat de vorbă, de curând. Karin se lupta cu coșmarul lucid. — Când? — Nu contează. Acum câteva zile. Pocni din degete: ceasul care ticăia, telefonul care aștepta, povestea era prea lungă. —Vrea să-ți vorbească. —Nu contează? Smulse pătura militară de pe pat. E adevărat, nu-i așa? L-ai iubit. Chiar l-ai iubit. El a fost singurul motiv... Eu n-am fost decât... Își înfășură umerii în pătura de lână și-i întoarse spatele, bâjbâind pe întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
însăși. M-ai lăsat să caut un an și n-ai spus nici pe dracu’. Cum ai putut? Mi-ai fost... Ai fi făcut orice... Stă în fața lui, desființată. Și-a pierdut până și dreptul de a se apăra. El smulge biletul din sertarul noptierei și-l flutură în aer, lovind literele bolnave. Dacă asta s-a întâmplat... ce pizda mă-sii fac cu chestia asta? Ia-o de la mine. Aruncă în ea cu peticul de hârtie laminată. Biletul cade pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Locuind aceeași glie, să rămânem mai puternici noi, cu-a noastră veșnicie peste haita de nemernici care astăzi o sfâșie... Aiud, 1957 Drumul robilor te sperii cât de lung e și de lat spre adâncu-ntunecatelor Siberii cu oase moldovene presărat... Smulși de la vetre-n miez de noapte, grămadă în vagoane pentru vite, părinții fără apă, copiii fără lapte, repartizați spre iaduri diferite în urmă, satele rămase pe mâini străine, și pe jalea lătratului de câini, în calea dușmanilor cotrobăind prin case
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cu lupii și Scufițele-Roșii, o așteaptă o mulțime de treburi urgente și de plăceri mereu amânate, și nu sunt mai mult de două ore până când somnul o va cuprinde pe mama, o va învălui parșiv în aripile lui, o va smulge fără milă dintre paginile unei cărți sau din alcătuirea unei liste de cumpărături, din mijlocul unei fraze cu care se luptă și care se încăpățânează să nu se-nchege, de ce nu vrei să dormi, puiul mamei, a mai rămas foarte
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
urmăresc pașii și ieșirile mînioase cu Încrederea neclintită, răbdătoare și credulă a copiilor. Fața sa mică, roșie, greoaie, este umflată de furie Înăbușită și de disperare: pe măsură ce larma nesfîrșită a glasurilor se Întețește, izbucnește În hohote de rîs dement, Își smulge violent banderola gulerului care parcă-l Înăbușă și se repede amețit și orbit ca un om chinuit de dureri de dinți. Iar ei continuă să apeleze la el cu speranța nezdruncinată și Încrederea copiilor creduli că un singur cuvînt din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îmbrățișează, ea Îl cuprinde În brațe, trupul ei plin de forță și de voluptate se strînge lîngă el, buzele ei roșii se lipesc de buzele lui ca și cum nu se-ndură să-l lase să plece. În cele din urmă se smulge de lîngă el, Îl Împinge ușurel cu mîna Într-un gest de disperare și-i spune: Hai, fugi! E tîrziu! Atunci sperietoarea se Întoarce și urcă repede În tren, un controlor se apropie și trîntește cu brutalitate ușa În urma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ochi arși de febră: — E grav, domnule general? Credeți că-i ceva grav? CÎnd cădea șrapnelul, făcea o groapă zdrențuită. Sfîșia frunze și ramuri Încîlcite, uneori se Înfigea adînc În miezul cîte unui copac. Uneori cînd lovea un om, Îi smulgea acoperișul creierului, Îi zdrobea zidurile capului de i se risipeau creierii pe un petic de pămînt, sîngele se Închega și se Înnegrea, iar omul rămînea Întins la pămînt În uniforma groasă și strîmtă, Îmbibată de miros de urină, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
altceva. Căci uneori unicul său ochi de uriaș este incapabil să vadă viclenia lor, răsună munții de strigătul său de durere, zdrobește pădurile În mînia și suferința sa, lovește În dreapta și-n stînga cu un stejar și azvîrle bolovani uriași, smulși din stîncile de granit, În urma corăbiilor cu oameni Îngroziți. Dimineața se trezește Într-o țară necunoscută, vasul său e sfărîmat, tovarășii i s-au Înecat, e singur: o armată de omuleți mișună pe trupul său, Îi Înțeapă fața cu săgețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dar ne era milă de el și-i spuneam că are dreptate. Așa că se apucă să scormonească În mașină, să Întoarcă ceva ici, să răsucească ceva colo, apoi apucă manivela și-ncepu s-o răsucească de credeam c-o să-și smulgă brațul din umăr. Apoi se Întinse pe spate, se tîrÎ sub mașină și-ncepu să lovească și să ciocănească pe dedesubt. Dar fără folos. Se ridică și se-nvîrti În jurul ei bombănind de unul singur. În cele din urmă se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tău. Îți trebuie?“ N-am mai zis nimic, Înțelegi, m-am uitat doar la el cît se poate de nevinovată. Ce să-ți spun, a Încremenit, nu alta. „Dă-mi hîrtiile alea“ - a zis, și-a dat să mi le smulgă. „Le-ai citit?“ - m-a Întrebat. N-am scos o vorbă, m-am uitat doar la el. „Să știi c-am vrut să-ți spun“ - a zis, și-avea o față tare pierită, crede-mă - „dar mi-a fost teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prin preajmă, și, cînd a intrat el, McLendon s-a aruncat asupra lui și-a vrut să-i spargă capul cu potcoava. Așa că, după spusele lui, a trebuit să aleagă Între viața lui și viața lui McLendon, cică i-a smuls potcoava din mînă și i-a trăsnit una-n frunte de l-a lăsat mort. La judecată, ceilalți au povestit că s-a Întors din pivniță plin de sînge și-a spus: „Ar trebui să aduceți un doctor pentru Reese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]