12,660 matches
-
impunerea culturii burgheze (Bourdieu și Passeron, 1970). Această tradiție critică are astăzi un viitor promițător. Numeroși intelectuali critică producția industrială de bunuri culturale, "totul cultural", economia de tip star system, arta de masă și mass-media. Teoriile integrării Școală și integrare Sociologia franceză, care s-a instituționalizat sub cea de-a III-a Republică, la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost purtată de un curent mult mai optimist decât cel din Germania aceleiași epoci. Émile Durkheim nu urmează deloc tradiția marxistă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
1950, că au crescut mizele sociologice ale unei "civilizații a loisir-urilor" fondate pe timpul liber și pe noile moduri de viață. El l-a orientat pe această pistă pe Joffre Dumazedier (1915-2002), care a încercat să creeze în Franța o sociologie a loisir-urilor după modelul american. Provenit dintr-un mediu muncitoresc, militând pentru cauza formării continue, Dumazedier a susținut întotdeauna ideea educației populare (înlocuită în zilele noastre de "animarea socioculturală"). Prin cultura școlară și continuă individul poate să-și depășească
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
stimuleze în cazul mediilor populare. Timpul eliberat pentru loisir trebuie să compenseze carențele școlare ale anumitor medii profesionale și sociale. Cultura este un drept, în aceeași măsură ca și educația, locuința sau cetățenia. Integrare contra excludere O întreagă parte a sociologiei contemporane specializate în practicile culturale nu omite să demonstreze, bazându-se pe anchete, că există o integrare inegală a populațiilor. Punctul de vedere al exclușilor îi preocupă pe unii sociologi, care vor să-i alerteze pe responsabilii politici locali sau
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Practicile rămân prost repartizate, iar democratizarea culturală este redusă la a fi un proiect sau un legământ pios. Ce fac aleșii ca să reducă distanțele diferențiale dintre grupuri? Limitele democratizării culturale își găsesc sursele în cele ale democratizării sociale, pentru care sociologia educației a găsit, din 1964 (Bourdieu și Passeron, 1964) până astăzi, multiple confirmări statistice. Excluderea culturală merge mână în mână cu nivelul școlar, iar acesta cu eșecul la școală (în fiecare an, aproximativ 60 000 de persoane ies din sistemul
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
școală (în fiecare an, aproximativ 60 000 de persoane ies din sistemul educațional fără calificare, adică 8 % din absolvenți, a căror rată de șomaj atinge 50 % la patru ani de la încheierea studiilor, cf. INSEE, France. Portrait social, 2001-2002, pp. 178-179). Sociologia educației, care analizează și denunță inegalitățile sociale în ceea ce privește reușita și care, în plus, subliniază legătura între violență (Debarbieux), eșec (Dubet, Duru-Bellat) și analfabetism (Lahire) prelungește, în felul său, tradiția durkheimiană și republicană a școlii ca loc prin excelență al socializării
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
mêmeté]). El permite abordarea relației complexe între individual și colectiv, aflată în centrul problemelor sociologice. Practicile culturale sunt, din acest punct de vedere, mijloace de producere a singularului individul se construiește în și prin practici și a colectivelor. Identități colective Sociologii au fost dintotdeauna sensibili la modurile de producere a colectivului. Practicile culturale, de cult sau altele generează grupuri. Sociologia religioasă a introdus, și în acest caz, cele mai convingătoare analize. Durkheim (1912) insistă asupra riturilor, deoarece acestea servesc la întreținerea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
acest punct de vedere, mijloace de producere a singularului individul se construiește în și prin practici și a colectivelor. Identități colective Sociologii au fost dintotdeauna sensibili la modurile de producere a colectivului. Practicile culturale, de cult sau altele generează grupuri. Sociologia religioasă a introdus, și în acest caz, cele mai convingătoare analize. Durkheim (1912) insistă asupra riturilor, deoarece acestea servesc la întreținerea credințelor. Prin punerea lor în scenă și punerea în mișcare a colectivelor, ele realizează "ideea grupului", o reînvie și
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
necesare pentru a le ghida interacțiunile cu ceilalți. Partea a treia Profesiile Capitolul 7 Modelul creatorului Ne vom referi aici la trăsăturile distinctive ale profesiunilor culturale (Freidson, 1986; Paradeise, 1998; Menger, 1998; Heinich, 1993, 2000 și 2002), luând în considerare sociologia generală a profesiilor (Dubar și Tripier, 1998). Munca originală a creatorilor și artiștilor și diversele medieri care o valorizează ocupă un loc preponderent în aceste anchete. Ipoteza noastră este că întreg domeniul acestor profesii se ordonează după modelul artistului creator
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
s-a întâmplat astfel, deoarece compozitorii voiau să mențină elementele iraționale, pentru a-și proteja posibilitățile de expresie. Prin urmare, am greși atribuind iraționalitățile subzistente în muzica actuală persistenței anumitor trăsături ale muzicii vechi: ele sunt, dimpotrivă, voite". Julien Freund, Sociologie de Max Weber, PUF, Paris, 1983, p. 242. Adevărata figură a oricărui artist este așadar cea de demiurg, nu de Dumnezeu, care, după expresia lui Leibniz, Dum calculat, fit mundus ("în timp ce El calculează, lumea devine"). • Consecință: concurența artă-religie Creatorul se
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
o violență a iruperii în real, al cărui monopol și-l dispută cu Dumnezeu, câteodată opunân-du-i-se: "Prin durată, arta protestează împotriva morții... Arta este aparența a ceea ce moartea nu ajunge să atingă" (Adorno, 1995, p. 51). La fel, Jean Duvignaud (Sociologie de l'art, PUF, Paris, 1967) și Pierre Francastel (Art et technique aux XIXe et XXe, Minuit, Paris, 1956) asociază gândirea creației cu riscul (pozitiv) al unei dezordini care "sparge" ordinea socială, normele și constrângerile ei și, prin spontaneitate, transformă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
evoluția statutului social, a practicilor profesionale, a inserției artistului în economia comanditarilor sunt foarte numeroase și realizate din multiple puncte de vedere: evoluția raportului artist-comanditar (cf. White, 1991; Heinich, 1993; Viala, 1985, și Warnke, 1989). Cum arată Elias în Mozart, sociologie d'un génie (1991), independența creatoare și profesională care apare treptat se produce cu riscuri și pericole pentru ei. Schoenberg spunea că "miza [muzicii] lui este întregul" (Adorno, 1995, p. 41). Artiștii își croiesc propria cale în afara cercurilor academice datorită
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
jos, legitimitatea charismatică bazată pe supunerea extraordinară față de valoarea exemplară a artistului creator se difuzează, prin capilaritate, în toate straturile profesiilor culturale. Prin comparație cu celelalte profesii și celelalte sfere sociale, această charismă le conferă specificitatea. Aici, inspirându-ne din sociologia religiilor a lui Weber, vrem să nuanțăm această afirmație arătând că, printr-o mișcare de jos în sus, charisma creatorului este, la rândul ei, atinsă de "rutinizarea" celorlalte profesii culturale, din momentul în care se pune problema transmiterii sale, cât
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
că este vocația sa; el își trage legitimitatea din propriul fond, independent de orice criteriu exterior [...]. Smulge oamenii din rutina și plictiseala vieții cotidiene exaltând aspectele iraționale ale vieții [...]. Noțiunea charismatică este, în fiecare clipă, propria-i "epifanie"". Julien Freund, Sociologie de Max Weber, PUF, Paris, 1983, pp. 203-205. • Banalizarea charismei Sociologia religioasă a lui Weber descrie trecerea de la charisma magicienilor și profeților la funcțiile preoției. Această translație se desfășoară într-o mișcare descendentă. Ea se întinde istoric printr-o evoluție
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
independent de orice criteriu exterior [...]. Smulge oamenii din rutina și plictiseala vieții cotidiene exaltând aspectele iraționale ale vieții [...]. Noțiunea charismatică este, în fiecare clipă, propria-i "epifanie"". Julien Freund, Sociologie de Max Weber, PUF, Paris, 1983, pp. 203-205. • Banalizarea charismei Sociologia religioasă a lui Weber descrie trecerea de la charisma magicienilor și profeților la funcțiile preoției. Această translație se desfășoară într-o mișcare descendentă. Ea se întinde istoric printr-o evoluție care "banalizează" domeniul religios introducând în el logica economică și raționalitatea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
instituționalizării legăturii sociale. La fel, Simmel (1897) căuta să descopere cum se mențin formele (sociale). După el, acestea se cristalizează în monumente, obiecte, practici, proceduri, instituții, pe scurt, se obiectivizează. • Criteriile De atunci, această problemă a fost mult aprofundată de sociologia anglo-saxonă a profesiilor (cf. Dubar și Tripier, 1998, Heinich, 1991, pp. 34-35), care a studiat cele mai suple forme de activități (hoț, delincvent...) și pe cele mai structurate (medici, profesori, juriști, jurnaliști etc.). Criteriile profesionalizării sunt următoarele: existența unei structuri
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ofertanți, de intermediari și de consumatori pe care îi mobilizează, de "rețelele" în care se înscriu. Caracteristicile lor formale sunt simplificate la extrem: pictura este calificată drept "abstractă" sau "figurativă", "istorică" sau "contemporană", "avangardistă" sau "clasică". Motivul este că această sociologie se limitează la categoriile utilizate de "indigeni" (cei care le califică în cadrul pieței), ale căror roluri sunt (considerate) dominante. Definiția "artei contemporane" este, astfel, reluarea celei a istoricilor de artă și a experților în vânzări publice. • Producătorii Studiul producătorilor de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
considerate) dominante. Definiția "artei contemporane" este, astfel, reluarea celei a istoricilor de artă și a experților în vânzări publice. • Producătorii Studiul producătorilor de bunuri este, în schimb, privilegiat. "Artiștii" fac de mult timp obiectul unei atenții sociologice susținute în cadrul unei sociologii a profesiilor culturale (Moulin, 1967 și 1992; Moulin, Pasquier și Passeron, 1986; Menger, 1989 și 1997; Paradeise, 1997). Una dintre problemele ridicate constă în identificarea lor, în vederea enumerării (Moulin, 1992). Din ce moment este cineva "artist"? Criteriile potențiale sunt multiple
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
unei diplome) sau chiar gradul de "vizibilitate" socială (a expus? Și unde?). După ultimul criteriu, cineva este "mai mult sau mai puțin artist", căci este mai mult sau mai puțin vizibil... Producătorii de bunuri și servicii dezvoltă cariere pe care sociologia economiei încearcă să le caracterizeze după gradul lor de imersiune în logicile comerciale. Unii urmează o cale academică, tradițională și protejată de exigențele pieței, iar alții își încearcă șansa în fața publicului, devenind intermediari. Modurile de socializare a artiștilor diferențiază profesiile
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
animații) și cu modalitățile lor (număr minim de creații). În schimbul acestor "produse", ei furnizează "resurse" (Urfalino și Friedberg, 1984). Raționalitatea actorilor într-un univers nesigur Sociologii culturii care se reclamă de la această paradigmă preiau concepțiile economice și se referă la sociologia comprehensivă a lui Weber. Ei au, în consecință, tendința să considere că majoritatea agenților acționează într-un spirit de raționalitate: confruntați cu un univers instabil (valori puțin stabilizate, poziții schimbătoare, importanța renumelui și a notorietății, elemente trecătoare așadar), aceștia sunt
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sale de producere și conservare. Elementul cultural al valorii Valoarea bunurilor culturale (ireductibile la mărfuri) a pus dintotdeauna serioase probleme teoreticienilor clasici, care au dat-o deoparte (ca să nu mai vorbim de faptul că teoria valorilor se adresează tot economiștilor). Sociologia culturii insistă, în schimb, pe polisemia noțiunii și pe multidimensionalitatea ei: valoarea trimite la un preț (se vorbește de "valoare monetară"), care este format prin întâlnirea mai mult sau mai puțin regulată între cerere și ofertă (Rouget et alii, 1991
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
reciproc) în controversele estetice; iar acestea din urmă corespund, fără îndoială, unor "viziuni asupra lumii" și unor valori. Indivizii se pun de acord asupra unor valori morale transmutate în valori economice, care au echivalenți economici (Moulin, 1967). O astfel de sociologie ajunge să se intereseze de studiul actorilor situați în centrul acestei articulații, care participă la acest efort de transmutare: este vorba de critici, de curatori, de negustori, de adjudecători, de colecționari și de toate instanțele de mediere (muzeu, presă, galerie
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
vedere că valoarea operelor depinde de cea a locurilor care le adăpostesc, încât operele reproductibile ajung să obțină o calificare odată ce sunt expuse în locuri speciale. Ele sunt tratate aici ca și celelalte, adică sunt comentate (Moulin, 1978; Heinich, 1993). Sociologia ajunge repede să descrie și să analizeze munca de producere a valorii ca producere a unei singularități cultura este întotdeauna o specificare și a unei generalități (ea trebuie totodată să reunească, să producă un colectiv). Pornind de aici, se disting
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
știut fiind că va-loarea se construiește prin alierea acestora: prin raritate ("valoarea-raritate") și prin generalitate ("valoarea-generalitate"). Heinich vorbește de singularizare și obiectivare (2000). Producerea rarității Este bine cunoscut faptul că valoarea crește odată cu raritatea: "Ce e rar e și scump". Sociologia culturii și-a organizat o bună parte din cercetările empirice pe baza acestui principiu economic elementar, descriind munca actorilor pieței pentru a oferi raritate și a răspunde la o asemenea cerere (ceea ce numim "snobism", evidențiat de Veblen și generalizat de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
se construiește, în egală măsură, printr-o serie de operațiuni de generalizare. Toți producătorii au ca obiectiv să-și sporească reputația, care trece prin vizibilitate: este specificul profesiilor care au nevoie de un public pentru a exista. Ceea ce pot analiza sociologii ține de "manevrele pentru a se înălța" (Boltanski, 1990, pp. 253-265). Economiștii urmează aceeași pistă, încât economia producerii de valoare devine o economie a producerii de notorietate: "Creația artistică ține de o logică a comunicării [...]. Cererea artistică apare în primul
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
materiale interșanjabile și care face să dispară diferențele dintre agenți" (1997, p. 55). Însă tocmai acestea din urmă justifică specificul activității de analiză sociologică! ("Așa cum știm, numai diferențele, contradicțiile și inegalitățile alimentează în mod util cunoașterea sociologică [...]. Nu există altă sociologie decât cea a raporturilor inegale și a figurilor diferențiatoare", scrie, în acest spirit, Jean-Claude Passeron, 1991, p. 247). Bourdieu critică teoriile pieței deoarece ele dezvoltă o concepție a agentului lipsit de putere, a unei oferte și a unei cereri imanente
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]