5,544 matches
-
și prietenos, acum pensionar, fost coleg cu Bidaru încă din clasa întâi primară. Acesta, după ce a obținut titlul de învățător și după efectuarea stagiului militar, patruzeci de ani la rând a lucrat la una și aceeași școală. În prezent, după spusele lui, are de toate numai în câte un singur exemplar: o singură soție pe care nu o împarte cu nimeni, o singură pensie pe care o împarte cu soția, o fiică pe care a botezat-o Zânica pentru frumusețea ei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
părerea referitor la evenimentele și la problemele pe care le aveau de rezolvat. Excluzând pregătirea de specialitate, aveau ceva comun: știau să tacă cât și când era necesar, nu afirmau și nu contraziceau decât în momentul când erau siguri pe spusele lor, aveau o pregătire multilaterală și... un lucru foarte important, nu erau lacomi; se mulțumeau cu ceea ce aveau la îndemână; prețuiau și puneau în valoare frumosul din artă, natură și, în special, din natura umană. Deși întâlnirile lor nu aveau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de ce era negru la față și de ce ea nu mai e la librărie. S-au împlinit previziunile noastre, pentru care el din prieten ne-a devenit cel mai mare dușman. I-a fugit soția de acasă cu un amant, după spusele lui, definitiv și pentru totdeauna. Nici nu știe precis în ce localitate. Bănuiește că în București. Asta-i bună! De fapt, era de așteptat un asemenea deznodământ. Da, măcar știe cu cine a fugit? El presupune că ar fi vorba
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și în prezent. Colonel în rezervă, s-a retras cu soția sa în casa moștenită de la răposații ei părinți undeva la țară unde, dimineața, după ce-l trezește cocoșul, se apucă de o treabă pe care nu o mai termină, după spusele lui, niciodată: nici când ginerele, nici când cele două nurori cu bărbații și nepoții de mână, nu numai în prejma sărbătorilor, ci mai ales, de câte ori rămân fără bani, vin să-și încarce portbagajele cu alimente ecologice, luate pe gratis de la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pe față, sugeră pentru câteva secunde celor doi musafiri tineri că ea este logodnica pe care o așteptau. O salută respectuos. Știa că se pregătise pentru o discuție solemnă, în timp ce auzi. Mama mea! Bidaru Siona. Aproape că vă cunoșteam din spusele soțului meu, printre altele că iubiți mult sporturile de iarnă, în special schiurile. Iar el v-a moștenit pe dumneavoastră. Douăzeci și nouă de ani, șaizeci și patru de kilograme, un metru și șaptezeci și cinci, tocmai bun de însurat, ținu să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vis-a-vis, deși șușoteau ceva între ei din care Bidaru nu pricepea nimic, erau cu ochii pe el. La un moment dat, liniștea relativă s-a întrerupt brusc. Mișu, sigur pe sine, deși înalt, pentru a da o mai mare importanță spuselor sale se ridică în picioare și declară solemn: Pentru cununie suntem planificați pe 20 august. Ne-ar face plăcere să ne fiți nași! Ne cunoaștem din copilărie. Suntem cei mai buni prieteni. Ce zici? Batem palma? Nu pot! În perioada
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cum ridicase din Cimitirul Central un om înghețat. Era un tip înalt, mai lung decât targa. Era viu? Întrebă Bidaru cuprins de o bănuială. Nu pot să-mi dau seama. Mă grăbeam să nu întârzii la ore și totuși, după spusele celor care-l văzuseră mai bine, părea mort. Mai avea și o sticlă cu o băutură necunoscută lângă el. Au luat-o pentru analize. Cineva spunea că-l cunoaște. A fost profesor de limba română... Știa cumva și cum îl
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mama ei, la bunicul ei, la mirosul acela de crizanteme, care devenise atât de familiar atmosferei cimitirului, miros de lucruri trecute, de amintiri vagi și prăfuite. Acolo, sub pământul acela, se odihnea mama ei, pe care o știa doar din spusele altora. Acum nu mai era decât o cruce, care să amintească de prezența ei înainte ca ea să fi părăsit această viața. Ea pesemne, ar fi iubit-o, ca și pe mătușa Domnica, sora tatii, care are ochii blânzi și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
s-au lăsat cumplit amăgiți de aceste fleacuri dulci, dar goale pe dinăuntru, n-a scăpat de stigmatul sângeros și mult-temut al deziluziei amare. Uită-te la mine, privește-mă în ochi! Eu însumi sunt cea mai puternică dovadă a spuselor mele! A fi ținut cu forța strâns în hățuri de către aceste nebune invenții ale minții omenești este, de bună seamă, cea mai vitregă temniță, din care reușești să scapi numai prin puterea de invidiat a acelora deja răniți, măcar odată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vreau să mă întorc la Tidiken... M-am săturat de targuí, de căldură și de situația asta absurdă. Dacă n-a murit și nu vrea să se predea, terminați-o cu el, împușcați-l. Aproape în aceeași clipă regretă cele spuse, dar înțelese că nu trebuia să dea înapoi, în ciuda faptului că sergentul Malik avea să se străduie să-i respecte ordinele cuvânt cu cuvânt și să sfârșească o dată pentru totdeauna cu targuí-ul. în fond, trebuia să admită că, probabil, aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tăcere și își stăpâni pe cât putu un frison, pentru că uniforma lui subțire nu era concepută pentru temperatura din acel birou. — Excelență, mi s-a cerut ajutorul pentru a încerca să capturăm un om și să-l judecăm, răspunse, încercând ca spusele lui să aibă forță și seninătate. Nu ca să-l ucidem ca pe un câine. Făcu o pauză. — Ca să procedez ca un polițist, ar fi trebuit să primesc de la superiorii mei ordine foarte clare și concrete. Am vrut să colaborez și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
O umbră întunecată răsări din întunericul bucătăriei. Era un targuí înalt, foarte slab, cu un litham de culoare închisă care-i acoperea fața, o pușcă într-o mână și o spadă lungă în cealaltă. Se opri în tindă. — Sunt morți, spuse. îl privi cu neîncredere. — Morți? repetă prostește. Toți? — Toți. — Cine i-a omorât? — Eu. Se apropie, fără să dea crezare celor auzite. — Tu? întrebă, clătinând din cap ca și cum ar fi respins ideea. Vrei să-mi spui că tu, fără ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să vă șteargă de pe fața pământului, chiar dacă nu se simt în stare să construiască nimic deasupra mormintelor voastre. Gacel închise ochii, fără să se îngrijoreze prea tare de amenințare sau avertisment: Nimeni nu-i va putea distruge niciodată pe tuaregi, spuse. Nimeni, doar tuaregii înșiși, și de ani de zile domnește pacea și tuaregii nu se mai luptă între ei. Făcu o pauză și, fără să deschidă ochii, adăugă: — Acum ar fi mai bine să dormi. Va fi o noapte lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
geam. Dar ce dracu caută? întrebă dintr-o dată, prost dispus. Ce poveste e asta cu familia lui? N-am nici cea mai vagă idee, Excelență. — Ia legătura cu El-Akab, ordonă. Vezi ce s-a întâmplat cu familia nebunului ăstuia. Căcat! spuse printre dinți, în timp ce arunca mucul afară și privea cum cade chiar pe mașina lui, parcată într-un capăt al grădinii. De parcă n-aș avea destule pe cap cu Abdul - îl privi în ochi. Ce dracu’ fac oamenii tăi la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
blocului dau târcoale niște inși care iubesc mult păsările, dar sunt supărați din cauză că nu pot ajunge la ele, întrucât și pe-aici lumea iubește și ocrotește foarte mult zburătoarele. Cei doi au revenit însă, la ceas de noapte și, după spusele vecinelor, au plecat împreună cu nea Onuț de la etajul al treilea, nu cu vreo rândunică sau cu vreun cuib de rândunică. Erau furioși tare, fiindcă tot din spusele vecinilor am aflat asta unul zicea ceva în genul: "Dumnezeii mamei lor, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mult zburătoarele. Cei doi au revenit însă, la ceas de noapte și, după spusele vecinelor, au plecat împreună cu nea Onuț de la etajul al treilea, nu cu vreo rândunică sau cu vreun cuib de rândunică. Erau furioși tare, fiindcă tot din spusele vecinilor am aflat asta unul zicea ceva în genul: "Dumnezeii mamei lor, am stârpit cuibul de năpârcă". M-am informat la școală, dar am aflat că năpârca nu era pasăre, ci un fel de șarpe periculos. Nea Onuț era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
maximum ceea ce are. — Da, da, aici maiorul Petkovici. Vocea cea insolentă scăzu puțin În volum. Ninici prindea doar fragmente de cuvinte. — În nici un caz... Belgrad... cercetați trenul. — Să-l duc la cazarmă? Vocea se ridică puțin pentru a-și Întări spusele: — Nu. Cu cât Îl zăresc mai puțini, cu atât mai bine... Pe loc. — Dar să știți, protestă maiorul Petkovici, că nu avem condiții aici. Ce putem face cu el? — ...doar câteva ore. — De către Curtea Marțială? Asta e Împotriva regulamentului. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vestita hangiță - “Mamă, da’ care-i partea mea din toată moștenirea asta?” Răspunsul hangiței te lasă fără replică: “Măi băiete! Vezi tu drumul ista cât îi di lung șî cât îi di lat? Tăt îi a’ tău!” Costică a priceput spusa jupânesei și a luat “drumul” Buciumului... N-a făcut, însă, prea multă cale pe cea arătată de “Coana Tincuța” și, ca un om cu multă glagorie, a deschis Restaurantul “La Doi Castani”. Doar la o aruncătură de băț de “Hanul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
au primit câte un bob de culoare de la darnica zână. Ici-colo, îmi atrage atenția câte o frunză desprinsă dintr-un ram, tălăzuind apoi spre glie. Parcă îți este și milă să calci pe ele... Soarele răspândește o lumină aurie, adeverind spusa unor mari pictori - că doar meleagurile Iașilor au o lumină aparte. O lumină caldă... Ademenitoare. Nu întâmplător, pictorul Theodor Pallady și-a cumpărat o casă - care sper să mai fie în picioare și acum - în inima Buciumului... La o vreme
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a ajuns la pustiire”. Cu alte cuvinte, călugării de la Zografu, îndată ce au sfârșit de ridicat biserica Mănăstirii din Țarină - cum însuși Ieremia Moghila voievod spune - “au lipsit de acolo”. ― Nu ți se pare că aici se potrivește ca o mănușă spusa: “hoțul strigă prindeți hoțul!?” ― De ce spui asta, sfințite? ― Păi, cine erau călugării cu “jaloba”? Nu cei de la Zografu? ― Ba da, părinte. ― Și pe cine ponegresc ei? Nu pe călugării de la Zografu? ― Sfinția ta are dreptate, dar Ieremia Moghila voievod spune
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
acolo să aibă a face toate întocmirile înscrise în uricul lui Petru voievod”... “A scris la Iași, Dimitruț”. ― Dacă o să mergem mai departe, ai să vezi că Mănăstirii din Țarină nu i-a fost dat să aibă liniște. ― Pentru confirmarea spuselor sfinției tale, părinte, să vedem ce scrie “Io Radul (Mihnea) voievod, din mila lui Dumnezeu, domn a toată Moldova”, în 1624 octombrie 24: “Cu bun gând și din tot sufletul a binevoit domnia noastră,... am miluit și am întărit această
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Moldovei” în 1626 martie 20. ― Iată că la 30 iunie 1626 asistăm la o intervenție a lui Miron Barnovschi Moghila voievod într-o neînțelegere între călugării moldoveni și călugării greci. ― Eu cred că ar fi bine să citești în întregime spusa lui vodă. ― Ia să vedem, părinte, ce spune vodă: “Io Miron Barnovschi Moghila voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei. Cu voia de obște a întregului nostru Sfat și a tuturor boierilor, mici și mari, asigurăm cu această
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
dându-i crezare deplină bătrânului. M-am așezat pe un colț de scaun, fără să am vreun gând anume. În cele din urmă, cu prosopul pe umăr, am pornit spre prietenul meu statornic - izvorul - ca “să urmez cele rânduite”, după spusa bătrânului. În timp ce mă întorceam spre chilie, înserarea se cernea clipă cu clipă. De această dată, fereastra m-a întâmpinat cu lumină plină. Am intrat grăbit. Pe masă trona o strachină plină ochi cu lapte cu tăieței. Alături, un păhăruț și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
să-i fie lemnul dughenii moșie în veci... iar el să aibă a da chirie de an câte doi lei”... ― Dar vezi tu, dragule, cum se comportă egumenii Ierusalimului? Ca stăpâni deplini asupra a tot ce aparține mănăstirilor închinate. După spusa lor, acestea sunt: “sfintele mănăstiri a Ierusalimului”. ― Ce-o fi însemnând precizarea egumenilor greci din “tocmala” cu cizmarul Gligorașco?: “și să-i fie lemnul dughenii moșie în veci”. ― Vrea să pară că îi acordă bietului cizmar o danie, cu toate că și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
altă mănăstire care a trecut prin moara închinărilor. ― La care te-ai gândit? ― La mănăstirea Dancu, care are o poveste aparte. ― Aceasta o vom afla din cele scrise de Constantin Duca voievod la 15 decembrie 1701. Așa că încearcă să depeni spusa lui vodă. ― La început, la fel ca și alți voievozi, domnul înșiră o poveste cam lungă. La sfârșit, însă, spune: “Aicea în orașul domnii meli, în Iași, aflându-se o sv(â)ntă beserică zidită din piiatră de un răpăusaat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]