5,507 matches
-
dintr-o ierarhie, 2) superiorii dintr-o ierarhie socială, 3) superiorii dintr-un sistem de gradare a inteligenței și 4) superiorii tehnicieni din orice domeniu. 5.5.3. Stimulul-impuls, stimulul de grup și puterea răspunsuluitc "5.5.3. Stimulul‑impuls, stimulul de grup și puterea răspunsului" În analiza ce urmează, vor fi în mod constant urmărite trei variabile: stimulul-impuls, stimulul de grup și puterea răspunsului la cele două. Stimulul-impuls se referă la stimularea individului în condiții similare celor când se diferențiază
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
4) superiorii tehnicieni din orice domeniu. 5.5.3. Stimulul-impuls, stimulul de grup și puterea răspunsuluitc "5.5.3. Stimulul‑impuls, stimulul de grup și puterea răspunsului" În analiza ce urmează, vor fi în mod constant urmărite trei variabile: stimulul-impuls, stimulul de grup și puterea răspunsului la cele două. Stimulul-impuls se referă la stimularea individului în condiții similare celor când se diferențiază de mulțime; stimulul de grup denotă puterea de provocare a stimulilor manifestați de alte persoane ale grupului; puterea răspunsului
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
și puterea răspunsului" În analiza ce urmează, vor fi în mod constant urmărite trei variabile: stimulul-impuls, stimulul de grup și puterea răspunsului la cele două. Stimulul-impuls se referă la stimularea individului în condiții similare celor când se diferențiază de mulțime; stimulul de grup denotă puterea de provocare a stimulilor manifestați de alte persoane ale grupului; puterea răspunsului este o măsură a energizării acțiunii sub impactul a două tipuri de stimuli. Dacă stimulul-impuls, de exemplu, este menținut constant, puterea răspunsului ar trebui
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
fi în mod constant urmărite trei variabile: stimulul-impuls, stimulul de grup și puterea răspunsului la cele două. Stimulul-impuls se referă la stimularea individului în condiții similare celor când se diferențiază de mulțime; stimulul de grup denotă puterea de provocare a stimulilor manifestați de alte persoane ale grupului; puterea răspunsului este o măsură a energizării acțiunii sub impactul a două tipuri de stimuli. Dacă stimulul-impuls, de exemplu, este menținut constant, puterea răspunsului ar trebui să varieze direct proporțional cu mărirea stimulilor de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
stimularea individului în condiții similare celor când se diferențiază de mulțime; stimulul de grup denotă puterea de provocare a stimulilor manifestați de alte persoane ale grupului; puterea răspunsului este o măsură a energizării acțiunii sub impactul a două tipuri de stimuli. Dacă stimulul-impuls, de exemplu, este menținut constant, puterea răspunsului ar trebui să varieze direct proporțional cu mărirea stimulilor de grup dacă datele general acceptate de sociologi sunt fapte. Dacă stimulii-impuls sunt ridicați până la un punct excesiv de înalt - consideră M&D
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
a stimulilor manifestați de alte persoane ale grupului; puterea răspunsului este o măsură a energizării acțiunii sub impactul a două tipuri de stimuli. Dacă stimulul-impuls, de exemplu, este menținut constant, puterea răspunsului ar trebui să varieze direct proporțional cu mărirea stimulilor de grup dacă datele general acceptate de sociologi sunt fapte. Dacă stimulii-impuls sunt ridicați până la un punct excesiv de înalt - consideră M&D -, este posibil să nu putem distinge efectul stimulilor de grup în obținerea unor răspunsuri accentuate de masă. Circumstanțele
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
puterea răspunsului ar trebui să varieze direct proporțional cu mărirea stimulilor de grup dacă datele general acceptate de sociologi sunt fapte. Dacă stimulii-impuls sunt ridicați până la un punct excesiv de înalt - consideră M&D -, este posibil să nu putem distinge efectul stimulilor de grup în obținerea unor răspunsuri accentuate de masă. Circumstanțele îngreunează discriminarea între forța impulsului și forța stimulilor de grup oricând stimulul-impuls primar este, în mod particular, puternic, ca în cazul panicii ce apare înaintea unui potop iminent. Este important
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
sociologi sunt fapte. Dacă stimulii-impuls sunt ridicați până la un punct excesiv de înalt - consideră M&D -, este posibil să nu putem distinge efectul stimulilor de grup în obținerea unor răspunsuri accentuate de masă. Circumstanțele îngreunează discriminarea între forța impulsului și forța stimulilor de grup oricând stimulul-impuls primar este, în mod particular, puternic, ca în cazul panicii ce apare înaintea unui potop iminent. Este important să nu confundăm cele două tipuri de stimulare, oricât de greu ar fi să le analizăm; o mare
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
mare parte din ceea ce este adesea atribuit efectului interacțiunii din cadrul grupului însuși este îndoiala datorată efectului direct al stimulului-impuls primar. Dacă individul poate fi învățat să facă singur ceea ce face în prezența altora, comportamentul său nu poate fi lăsat pe seama stimulilor oferiți de alte persoane din grup. Există, fără îndoială, cazuri când simplul efect al stimulilor grupului ghidează comportamentul unui privitor. De exemplu, un prieten al lui Miller, plimbându-se alene prin Vatican într-o zi, a observat o mulțime de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
efectului direct al stimulului-impuls primar. Dacă individul poate fi învățat să facă singur ceea ce face în prezența altora, comportamentul său nu poate fi lăsat pe seama stimulilor oferiți de alte persoane din grup. Există, fără îndoială, cazuri când simplul efect al stimulilor grupului ghidează comportamentul unui privitor. De exemplu, un prieten al lui Miller, plimbându-se alene prin Vatican într-o zi, a observat o mulțime de aproape două sute de persoane care se mișcau rapid într-una dintre micile capele. Atras de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
apropia de un țel este mai puternică pe măsură ce subiectul este mai aproape de el. Aceasta este o aplicare a principiului lui Hull cu privire la descreșterea intensității țelului și va fi numită apropierea descrescătoare. (Gradient of Approach). (B) Tendința de a evita un stimul de care îi este teamă este mai puternică pe măsură ce subiectul este mai aproape de el. Aceasta este o extindere a ideii generale a descreșterii întăririi învățării prin evitare. Va fi numită evitarea descrescătoare. (Gradient of Avoidance). (C) Intensitatea evitării se mărește
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
6.1. Analiza cibernetică a orientării răspunsului prin legături feedback" Miller și Dollard au analizat atent cercetările care au precedat efortul lor. Merită în sine să urmărim acest demers reconstructiv. După Miller și Dollard, psihologii care s-au ocupat de stimul și de răspuns și au intenționat să folosească vechea definiție a stimulului ca o „energie specifică” (sau o „schimbare de energie”) și a răspunsului ca o „contracție musculară” specifică sau o „secreție glandulară” au avut dificultăți în explicarea flexibilității comportamentului
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Dollard au analizat atent cercetările care au precedat efortul lor. Merită în sine să urmărim acest demers reconstructiv. După Miller și Dollard, psihologii care s-au ocupat de stimul și de răspuns și au intenționat să folosească vechea definiție a stimulului ca o „energie specifică” (sau o „schimbare de energie”) și a răspunsului ca o „contracție musculară” specifică sau o „secreție glandulară” au avut dificultăți în explicarea flexibilității comportamentului, exemplificată prin modificări oportune ale răspunsurilor ce se pot adapta la noi
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
nu există două situații complet identice. Critici precum Lashley (1929) și Tolman (1934) au ilustrat încă de atunci aceste dificultăți. Mai mult, accentul pus de psihologii Gestalt pe „modelele totale” nu a rezolvat problema legată de modul în care modelul stimulului e tradus în modelul răspunsului. „Ierarhia deprinderilor familiale” (the habit-family hierarchy) a lui Hull (1934) a fost o încercare de a rezolva această problemă. Dar Hull, pe drept cuvânt, nu a fost mulțumit de deducerea acestui mecanism și, prin urmare
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
la M&D în teoria copierii (Miller, Dollard, 1941), care părea să funcționeze similar cu dezvoltările din inginerie adunate de Wiener sub numele de „cibernetică”. Acest tip de analiză depinde de ghidarea prin feedback și de asumarea răspunsurilor relaționale la stimuli relaționali. Aceste „noi” tipuri de stimuli și răspunsuri se potrivesc cu ușurință definițiilor funcționale cuprinse în teoria copierii. Miller și Dollard credeau că există suficiente probe în acest sens. În cadrul exemplului originar propus de Miller și Dollard în 1941, un
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Miller, Dollard, 1941), care părea să funcționeze similar cu dezvoltările din inginerie adunate de Wiener sub numele de „cibernetică”. Acest tip de analiză depinde de ghidarea prin feedback și de asumarea răspunsurilor relaționale la stimuli relaționali. Aceste „noi” tipuri de stimuli și răspunsuri se potrivesc cu ușurință definițiilor funcționale cuprinse în teoria copierii. Miller și Dollard credeau că există suficiente probe în acest sens. În cadrul exemplului originar propus de Miller și Dollard în 1941, un novice, imitându-și maestrul care cânta
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ca aceasta să fie trimisă în direcția care trebuie și cu forța potrivită. Cu toate acestea, pare destul de improbabil că astfel de răspunsuri pot fi ghidate de un feedback proprioceptiv, subiectul învățând să-și mărească forța până când produce un anumit stimul proprioceptiv și apoi se oprește. În astfel de cazuri, problema amplitudinilor diferite ale răspunsurilor va reduce discriminarea proprioceptivă și generalizarea răspunsului va fi un caz special de generalizare a stimulului. Răspunsurile guvernate de feedbackul proprioceptiv vor fi în mod necesar
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
subiectul învățând să-și mărească forța până când produce un anumit stimul proprioceptiv și apoi se oprește. În astfel de cazuri, problema amplitudinilor diferite ale răspunsurilor va reduce discriminarea proprioceptivă și generalizarea răspunsului va fi un caz special de generalizare a stimulului. Răspunsurile guvernate de feedbackul proprioceptiv vor fi în mod necesar oarecum mai lente; de fapt, răspunsurile detaliate, exacte sunt, în general, relativ lente. Dar există doar acest unic mecanism sau există un mecanism mai meschin, mai rapid, în care răspunsurile
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
seturi ale învățĂrii" Teoria consolidată a învățării sociale nu a neglijat nici o perspectivă psihogenetică, dar nu a aprofundat-o. Ideile autorilor sunt simple și nu tocmai complicate. În lucrarea lui Miller și Dollard se susține că multe situații legate de stimul confruntă subiectul cu o mulțime de indicii posibile. Prima lucrare publicată (Miller, 1934) a arătat că dominanța relativă a unor astfel de indicii poate varia în funcție de vârstă. Prin folosirea unei tehnici convenabile, reacția întârziată în mod direct de alegerea critică
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
pe care Lawrence (1949, 1950, 1952) a studiat-o în laboratorul lui Miller, și a seturilor învățării pe care Harlow și studenții săi le-au studiat în Wisconsin. Mai mult, schimbările induse de maturizare cu privire la capacitatea de a răspunde la stimuli și la dominanța diferitelor indicii ar trebui să aibă un efect mare asupra conceptelor pe care copiii de anumite vârste tind să le dobândească. Celor doi teoreticieni li se părea normală presupunerea că indiciile mai subtile și „abstracțiile cibernetice”, ca
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
cote maxime, relația poate fi văzută dintr-o nouă perspectivă. Am putea spune că, în optimul terapiei, persoana experimentează libertatea deplină și absolută. Omul vrea sau alege să urmeze cursul acțiunii, care este direcția cea mai economică în relația cu stimulii interni și externi, pentru că acest comportament va fi cel mai satisfăcător. Dar acesta este același curs al acțiunii care dintr-un alt punct avantajos se poate spune că este determinat de toți factorii situației existențiale. Să-l punem în paralel
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
pot fi învățați aproape orice prin condiționare. 1.2. Teorii ale condiționării - un suport pentru metodologia didacticătc "1.2. Teorii ale condiționării - un suport pentru metodologia didactică" Teoriile condiționării pornesc de la o remarcă foarte simplă: dacă vom dezvolta un anumit stimul, vom obține o anumită reacție. O astfel de perspectivă îl făcea pe Watson să considere că poate să facă din orice copil orice: de la acrobat la trapez sau muzician la criminal. Desigur că o asemenea manieră de a privi lucrurile
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
sau muzician la criminal. Desigur că o asemenea manieră de a privi lucrurile va putea părea reducționistă, în sensul că elimină cu totul personalitatea individului, înfățișându-l drept un simplu sclav al condițiilor în care se află, mai precis, al stimulilor care acționează asupra sa. Perspectivele ulterioare vor încerca să introducă „ceva” între stimul și reacție, ținând să ilustreze variabilitatea reacției în funcție de persoana „stimulată”. La o primă vedere, este un lucru firesc: dacă supunem două persoane la exact același stimul, ele
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
va putea părea reducționistă, în sensul că elimină cu totul personalitatea individului, înfățișându-l drept un simplu sclav al condițiilor în care se află, mai precis, al stimulilor care acționează asupra sa. Perspectivele ulterioare vor încerca să introducă „ceva” între stimul și reacție, ținând să ilustreze variabilitatea reacției în funcție de persoana „stimulată”. La o primă vedere, este un lucru firesc: dacă supunem două persoane la exact același stimul, ele pot avea reacții diferite. Totuși, nu trebuie să uităm că aceste persoane posedă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
al stimulilor care acționează asupra sa. Perspectivele ulterioare vor încerca să introducă „ceva” între stimul și reacție, ținând să ilustreze variabilitatea reacției în funcție de persoana „stimulată”. La o primă vedere, este un lucru firesc: dacă supunem două persoane la exact același stimul, ele pot avea reacții diferite. Totuși, nu trebuie să uităm că aceste persoane posedă experiențe de viață diferite, experiențe în care au fost condiționate într-un fel sau altul. Pentru a putea fi siguri de rezultatul unui asemenea raționament, vă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]