6,018 matches
-
sosirea lor pe lume cetățeni cu drepturi depline ale Republicii Vandana de Nord.) Doamna Rafila, singura din familie cu statut de "rezidență limitată" a picat de două ori severul examen. (Odată fiindcă n-a știut să reproducă suficient de corect strofa 7 din "Cântecul lui Robartu", lucrarea de căpătâi a nordvandanilor, iar a doua oară deoarece n-a știut să conjuge la supertrecutul III verbul "a învinge". (Nici copiii ei de doi, trei și șase ani n-ar fi promovat acest
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
precum și căpitanul van Doblick. Ce popor se poate mândri cu asemenea fii?" Doamna Rafila Stanislaw a avut nerușinarea să-l acosteze pe genialul inter stânga Dudu m'Boto și să-l întrebe dacă a știut la examenul pentru obținerea cetățeniei strofa 7 din "Cântecul lui Robartu", lucrarea de căpătâi a nordvandenilor, însă vedeta, pentru că n-a înțeles-o, s-a mulțumit să zâmbească și să-i ofere un autograf. Suntem cu adevărat o națiune sănătoasă, s-a bucurat și Pusy, metisul
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
brațul drept sub cap eu mi-l puneam, S-aud cum apa sună-ncetișor; Un freamăt lin trecea din ram în ram Și un miros venea adormitor... Astfel ades eu nopți întregi am mas, Blînd îngînat de-al valurilor glas" (s. n.) Strofa care urmează, în aceeași poezie, ne arată altă mare plăcere a copilăriei sale: să vadă, seara, cum, de după orizontul rumenit "ca o vatră de jeratic", răsare luna, cum codrul se luminează treptat, sub lumină de lună. Furat din realitate, el
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
zi frumoasă El s-a trezit în luncă, sub ochii ei de foc Ea păru-și dă-ntr-o parte din fața rușinoasă Își plecă ochii timizi și el a stat pe loc." (Codru și salon) Ne oprim puțin la ultima strofă, ca să vedem și prima ei redactare, în Din străinătate: Apoi mi-aduc aminte... o zi de primăvară Și m-am trezit în luncă c-un pui cu ochi de foc Cu părul negru-n coade, cu fața zîmbitoare Își plecă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ce trece, Din luna rece, Din visuri sece, Văd un obraz. Lumea senină, Luna cea plină Și marea lină Icoană-i sînt; Ochi-mi o cată În lumea lată. Cu mintea beată, Eu plîng și cînt.120 În continuare, ultimele strofe din Cînd privești oglinda mării 121, cu data, pusă pe manuscris, tot "Iul. 1869": Vezi a luncii vînt de vară Călduros Cîntă-n lira mea amară Languros. De-ai pătrunde c-o privire Al meu sîn. Să vezi marea-i de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
luncii vînt de vară Călduros Cîntă-n lira mea amară Languros. De-ai pătrunde c-o privire Al meu sîn. Să vezi marea-i de mîhnire Și venin, Ai cunoaște-atuncea bine Traiul meu: Suflet mort, zîmbiri senine, Iată eu."122 Și strofa, pe care Perpessicius a lăsat-o la capitolul Exerciții & Moloz. Fără îndoială că poetul a compus-o cînd s-a dus la mormîntul Casandrei, cu o cununiță, din flori de cîmp, și cu o lumînare: "Mi-ncunun cu flori iubita, Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
am cîntat pe la Domnii Și la mîndre cununii... (ș.a.m.d.) Al doilea cîntec era: Dragi boieri, din lumea nouă, Ziuă buna vă zic vouă, Eu mă duc, mă prăpădesc, Ca un cîntec bătrînesc. ș.a.m.d. și sfîrșea cu strofa: Ah! gîndiți c-am fost odată, Glasul lumii desfătată, Și-nchinați cîte-un pahar Lui biet Barbu Lăutar." Cînd pronunța Eminescu versul: "Eu mă duc, mă prăpădesc, ca un cîntec bătrînesc", era așa de melancolic și cuprins de atîta emoțiune, încît
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Ileana, soția pădurarului Lăzăreanu din Ipotești, nici cu ea nu s-ar fi putut admite vreo legătură, pentru că la moartea Casandrei această Ileană de la Ipotești de-abia era copilă, de numai unsprezece ani și jumătate! Există în Cîntecul Cassandrei următoarea strofă "misterioasă și tulburătoare"148, a cărei analiză, după Șerban Cioculescu e "parcă mai dificilă" decît a întregii poeme: "Și din chinul ce mă-neacă/ Eu sorb mirul cel curat,/ Cum o lebădă se pleacă,/ Bînd din lacul înghețat". La trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a cărei analiză, după Șerban Cioculescu e "parcă mai dificilă" decît a întregii poeme: "Și din chinul ce mă-neacă/ Eu sorb mirul cel curat,/ Cum o lebădă se pleacă,/ Bînd din lacul înghețat". La trecerea în Cîntecul lăutarului, aceasta strofă a căpătat două mici variante: Dintre chinuri ce mă-neacă/ Eu sorbeam mirul curat... Mai departe, comparația cu lebăda a rămas aceeași. Fiindcă Șerban Cioculescu scrie în încheierea articolului: "Propunem și altor amatori de înțe lesuri poetice noi și relevante
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
variante: Dintre chinuri ce mă-neacă/ Eu sorbeam mirul curat... Mai departe, comparația cu lebăda a rămas aceeași. Fiindcă Șerban Cioculescu scrie în încheierea articolului: "Propunem și altor amatori de înțe lesuri poetice noi și relevante, să reflecteze asupra acestei strofe"149, încercăm să ne conformăm pro punerii. Faptul că strofele întregii poeme au rămas în fond aceleași, deși au căpătat alt titlu, se explică prin același destin pentru Casandra și pentru lăutar. Din motive logice, schimbarea titlului trebuie făcută, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Mai departe, comparația cu lebăda a rămas aceeași. Fiindcă Șerban Cioculescu scrie în încheierea articolului: "Propunem și altor amatori de înțe lesuri poetice noi și relevante, să reflecteze asupra acestei strofe"149, încercăm să ne conformăm pro punerii. Faptul că strofele întregii poeme au rămas în fond aceleași, deși au căpătat alt titlu, se explică prin același destin pentru Casandra și pentru lăutar. Din motive logice, schimbarea titlului trebuie făcută, deoarece Casandra, pe care o știm moartă, nu mai putea cînta
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
antică și, în frunte cu împărăteasa "la sicriu că-mi vin,/ Să simt că flori aruncă, pe giulgiul meu de in"150. Fără Casandra, se simțea singur și voia să moară, ca să se ducă lîngă ea. Aceasta este explicația ultimei strofe din Steaua vieții: "O, steauă iubită ce-abia stai prin stele, Un sfînt ochi de aur, ce tremuri în nori, Aibi milă și strînge lungi zilele mele Cobori, o, cobori!"151 Iubita lui fusese și rămăsese pentru el "o stea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a fost mult discutată și mult răstălmăcită, din cauza unor greșeli de tipar. Cînd s-a încercat corectarea greșelilor, după manuscrise, s-a constatat că manuscrisul este necomplet; între manuscrisele poetului, se afla numai o copie de atelier, cu primele 5 strofe și de o lectură dificilă; restul strofelor s-a rătăcit. După concluziile trase de meticulosul Perpessicius, corectarea greșelilor, mai ales cea din ultimul vers, încă ea rămîne pe seama viitorului 156. Pe de altă parte, cei care, pentru Eminescu, au căutat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din cauza unor greșeli de tipar. Cînd s-a încercat corectarea greșelilor, după manuscrise, s-a constatat că manuscrisul este necomplet; între manuscrisele poetului, se afla numai o copie de atelier, cu primele 5 strofe și de o lectură dificilă; restul strofelor s-a rătăcit. După concluziile trase de meticulosul Perpessicius, corectarea greșelilor, mai ales cea din ultimul vers, încă ea rămîne pe seama viitorului 156. Pe de altă parte, cei care, pentru Eminescu, au căutat, înainte de toate, modele străine, au fost de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
scrisă în vara anului 1872, iar iubita lui, cu numele metaforic de Floare-albastră, murise de opt ani și jumătate! Cum se mai poate admite vreo ademenire trupească, din partea ei, în 1872, cînd el studia și filozofia? Poezia, pînă la ultima strofă este, de fapt, o amintire, o retrăire foarte puternică, pentru care poetul folosește prezentul istoric. Este justă observația că fata nu prețuia aspirațiile filozofice ale iubitului. Acum, cînd cunoaștem numele ei adevărat și originea ei socială, putem crede că ea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
coboare pe cărare, spre sat; în pragul casei să se despartă, cu o sărutare. Dar toate acestea se întîmplaseră cu nouă ani înainte, cînd ea trăia și cînd, la despărțire spune poetul "ca un stîlp eu stam în lună! Ultima strofă arată situația din 1872. Vocativele din ea amintesc, cu tristețe, acele mo mente fericite, pierdute pentru totdeauna. Triste țea lui atinge paroxismul, la presimțirea foarte lucidă că se apropie, cu pași mari, două nenorociri inevitabile: vînzarea Ipoteștiului și înstrăinarea cimitirului
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
G. Călinescu: "Mamă-sa singură, la care ținea în chip deosebit, moare abea în 1876. Mai scumpă în lume îi fusese negreșit iubita cu ochi mari"161. Cu cele spuse în această paranteză, credem că se clarifică pe deplin înțelesul strofei așa de mult discutată, precum și concluzia poetului, că totul este trist în lume. "Și te-ai dus, dulce minune Și-a murit iubirea noastră Floare-albastră! Floare-albastră!... Totul... este trist în lume!" A doua însemnare marginală privește partea de încheiere a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Zburat-au răcorind. Și reîntinerind Întăiul meu amor..." Astfel, toate amintirele legate de Ipotești i-au revenit cu o intensitate uimitoare, ca la moartea Casandrei. Din năvala de versuri care atunci și în zilele următoare l-au dominat, reținem două strofe, din Eu te-am ținut la pieptu-mi... "O, tu! a tinereții icoană fericită, Cu ochii dulci ca cerul, adînci și mîngîioși, Te-ai dus și nici o urmă în lume nu-i iubită Ah, unde sunt anume, ah, anii cei frumoși
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
frumoși? A vieții mele carte e scrisă în durere Curînd s-a stinge viața-mi, curînd s-a fi închis, Dar părăsit de lume, gîndi-voi cu plăcere. La tine, ah, la tine pierită ca un vis. "189 Și încă două strofe, din poezia Zădarnic șterge vremea: "Zădarnic șterge vremea a gîndurilor urme! În minte-mi ești săpată ca-n marmora cea rece, Uitarea mînă-n noapte a visurilor turme Și toate trec ca vîntul, dar chipul tău nu trece. În veci noaptea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
culme de deal, în afara satului Stîncești, dar tot în direcția răsăritului. Și dacă, tot de pe Stînca stearpă, ar privi pe aproape, înspre vest și nord-vest, ca să vadă cum de la izvorul cîntat de poet coboară pîrîul, către luncă, ar înțelege și strofa trecută de Perpessicius la subsolul lui Călin: "Un izvor ce trece tainic Suspinînd prin flori molatic Lin coboară-n ropot dulce Pe tăpșanul prăvălatic."197 Încadrarea, în același ciclu "veronian", apare și mai forțată și mai neconvingătoare cînd e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ploaia florilor de tei, ca și-n alte poezii legate de adolescența și de prima lui iubire, pe care o vrea să fie și visul său din urmă. Am reprodus poezia aceasta în întregime, ca să se vadă mai lesne că strofele: 1, 2, 3, 5 și 6, cu mici modificări, au trecut definitiv în Luceafărul. Iată, de exemplu, cum Hyperion, din cer, vede pe Cătălin și pe fata de Împărat în grădina palatului: "Căci este sara-n asfințit Și noaptea o să
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ode; un om beat; omul; pasărea; piese; playback; plăcere; plăcut; plîngea; poet; pop; popa; populară; praf; primăvară; prost; a se prosti; pozitiv; refren; rock; roșii; sărat; scenă; sentiment; sentimente; sexy; simți; singur; solistul; somn; splendoare; stare; stare de spirit; strigă; strofă; sublim; suflet; de suflet; suna; sunet plăcut; talentat; televizor; tenor; Traistariu; țipa; urare; vara; vers; veseli; vin; vioara; vocație; voie; voios; voioșie; a vorbi; zbiară; zbiera (1); 782/261/101/160/0 cîntec: melodie (117); muzică (81); veselie (26); frumos
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
manea; măiestrie; meditație; melodicitate; melodii; mîngîiere; mlădios; moară; muzicalitate; muzicant; nai; nani-nani; notă muzicală; orchestră; pace; patriotic; păsări; pian; potîrniche; privighetoare; prost; radio; redare; refren; relaxant; rimă; romantic; scenă; scriitor; sentimente; serenadă; simfonie; sirenă; smîntînă; solist; somn ușor; sport; stare; strofă; suav; sufletesc; sufletul omului; nu știu; talent; timp liber; tonuri; tril; țipăt; viață; vocație; vocea ta; de voie bună; vorbe; youtube (1); 798/206/81/125/0 cîștiga: bani (175); noroc (63); pierde (36); loto (35); premiu (33); bucurie (25
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pix; poate; povață; poveste; preziceri; promisiune; pronunțare; punct de vedere; punte; rău; respectuos; român; rosti; a rosti; rostire; sabie; scrie; scriere; scrisoare; scriu; scump; scurt; semn; serios; seriozitate; siguranță; simbol; sinceritate; sinonim; sintagmă; slogan; a spune; spusă; stilou; stîlcit; strănut; strofă; stupid; subînțeles; substantiv; suflet; sunet articulat; știință; știre; test; la timpul său; valoare; veșnic; viață; vînt; vocabulă; voce; vorbă bună; o vorbă gîndită; vorbesc (1); 771/264/93/171/0 dacă: poate (133); parcă (58); condiție (31); atunci (23); și
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
important; opera; orator; pace; plictisitor; poem; poezii de mînă; poveste; preot; profesor; profunzime; prostime; recunoscut; relaxare; remarcabil; rima; rime; romanță; rus; salam; sărut; cel ce scrie poezii; scriere; scrieri; scriitor; scris; scrisoare; scrisori; senin; sentimental; silitor; singur; spontan; Stănescu; stimă; strofă; strofe; sublim; suferind; sufletist; superior; școală; șiret; text; toamnă; uitat; un exemplu; univers; valoros; vesel; veselie; viață; violent; vizionar; vorbe(1); 794/220/65/155/0 poftă: mîncare (213); bună (86); dorință (76); mare (46); foame (37); ciocolată (20); dulce
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]