11,661 matches
-
comunicării, prin decodificarea exactă a mesajului. Precizările de ordin metalingvistic nu conțin o informație științifică, nu constituie esența comunicării, dar absența lor conduce la neînțelegeri și la interpretări eronate sau la reinterpretări. Până la un punct, aceste reinterpretări, de multe ori subiective, pot stimula gândirea, imaginația (prin jocul ideilor), dar perpetuarea lor creează confuzie, divergențe, fenomene de disonanță. Ca urmare a cerinței de a se face înțeles, cadrul didactic va trebui să dezvolte o serie de conduite, cum ar fi: - explicarea termenilor
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
psihopedagogic (CP)tc "4.6.2. C^mpul psihopedagogic (CP)" Această noțiune a câmpului psihopedagogic exprimă, din perspectiva analizei noastre, mai mult decât un câmp al percepției, al reprezentării, al conștiinței ori al experienței. El implică un spațiu de viață, subiectiv, descris printr-o varietate de componente: Statut socio-economic: are o influență covârșitoare asupra activității și asupra mentalității din cadrul raporturilor profesionale, desemnând poziția cadrului didactic în societate. Influențe externe: • sociale: percepția opiniei publice în raport cu profesiunea didactică, expectanțele societății față de misiunea cadrelor
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
alte câteva elemente cu caracter de barieră în comunicarea educațională de nivel-rețea și care pot apărea în toate componentele și tipurile de rețele: - lipsa unor informații reale sau a unor mesaje sărăcite, în care nu apar noutăți pentru receptor; - evaluarea subiectivă a sursei informaționale, personalitatea (credibilitatea), și mai puțin pe cea a mesajului; - percepții diferite asupra mesajului; - distorsiuni semantice (simple deficiențe lingvistice ale mesajului); - perturbări ale canalului de transmitere (blocaje fizico-spațiale); - nivelurile ierarhice se pot transforma în factori frenatori sau distorsionanți
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
nivelurile ierarhice se pot transforma în factori frenatori sau distorsionanți ai mesajelor mai ales atunci când apar intermediari în actul de comunicare; - aria de control a liderilor, cadru didactic sau elevi investiți cu funcții formale; - poziția în diverse ierarhii obiective sau subiective a elevilor. O bună cunoaștere a acestor obstacole poate însemna și o evitare a lor, o diminuare a efectelor și o valorificare plină de virtuozitate a capacităților manageriale ale cadrului didactic. Managementul clasei de elevi pune problema, ca o condiție
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
specifică a grupului școlar respectiv. Elementele care caracterizează climatul educațional sunt: - caracteristicile relațiilor sociale din clasă; - comportamentele elevilor în diferite situații școlare și extrașcolare; - tipul de autoritate exercitat; - gradul de (ne)încredere între cadrul didactic și elevi. Climatul desemnează stări subiective, determinate de dinamica clasei de elevi. Definițiile empirice se referă la „atmosfera”, „moralul”, „starea afectivă” a clasei de elevi. Definițiile științifice încearcă să distingă componentele principale ale climatului, convertindu-le în proprietăți măsurabile ale mediului școlar, bazate pe percepțiile elevilor
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
perspectivele motivaționale limitate; - durata și intensitatea inadecvate ale activităților de tip educațional; - interesul scăzut al elevilor pentru activități instructiv-educative, conduse inoportun de către cadrul didactic. Astfel, conceptele de interes ale managementului clasei de elevi, în ceea ce privește oboseala, sunt: oboseala obiectivă și oboseala subiectivă. Întrucât domeniul anterior de investigație a fost puțin cercetat, vom trece în revistă principalele elemente de caracterizare. 5.1.1. Oboseala obiectivă și oboseala subiectivă (plictiseala)tc " 5.1.1. Oboseala obiectiv\ [i oboseala subiectiv\ (plictiseala)" Acel tip de oboseală
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
conceptele de interes ale managementului clasei de elevi, în ceea ce privește oboseala, sunt: oboseala obiectivă și oboseala subiectivă. Întrucât domeniul anterior de investigație a fost puțin cercetat, vom trece în revistă principalele elemente de caracterizare. 5.1.1. Oboseala obiectivă și oboseala subiectivă (plictiseala)tc " 5.1.1. Oboseala obiectiv\ [i oboseala subiectiv\ (plictiseala)" Acel tip de oboseală, care este antrenată într-o activitate epuizantă sau prelungită și care se manifestă printr-o reducere semnificativă, măsurabilă a cantității și a calității rezultatelor obținute
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
sunt: oboseala obiectivă și oboseala subiectivă. Întrucât domeniul anterior de investigație a fost puțin cercetat, vom trece în revistă principalele elemente de caracterizare. 5.1.1. Oboseala obiectivă și oboseala subiectivă (plictiseala)tc " 5.1.1. Oboseala obiectiv\ [i oboseala subiectiv\ (plictiseala)" Acel tip de oboseală, care este antrenată într-o activitate epuizantă sau prelungită și care se manifestă printr-o reducere semnificativă, măsurabilă a cantității și a calității rezultatelor obținute, poartă denumirea de oboseală obiectivă. Sentimentul de delăsare și epuizare
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
de oboseală, care este antrenată într-o activitate epuizantă sau prelungită și care se manifestă printr-o reducere semnificativă, măsurabilă a cantității și a calității rezultatelor obținute, poartă denumirea de oboseală obiectivă. Sentimentul de delăsare și epuizare se numește oboseală subiectivă. Oboseala este deseori identificată cu un sentiment de plictiseală. Plictiseala este un grad mai scăzut al oboselii și totodată un simptom natural al instalării ei. Sentimentul subiectiv al oboselii, plictiseala, a creat și încă mai creează confuzii privitoare la geneza
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
poartă denumirea de oboseală obiectivă. Sentimentul de delăsare și epuizare se numește oboseală subiectivă. Oboseala este deseori identificată cu un sentiment de plictiseală. Plictiseala este un grad mai scăzut al oboselii și totodată un simptom natural al instalării ei. Sentimentul subiectiv al oboselii, plictiseala, a creat și încă mai creează confuzii privitoare la geneza și evoluția ei. Relația dintre oboseală și plictiseală nu a fost încă foarte exact definită. Chiar dacă ținem cont de părerea generală, potrivit căreia sentimentul de plictiseală este
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
a relațiilor interpersonale la nivelul grupului-clasă? Răspunsurile obținute la toate aceste întrebări pot să contureze o eventuală strategie de intervenție. Propunerea noastră este atât de nivel preventiv, cât și de nivel intervenționist, sub formă de negociere. Negocierea este o construcție subiectivă a unei înțelegeri comune printr-o raportare inteligentă la poziții, interese și nevoi (Acland Andrew Floyer, Negocierea, Editura Național, București, 1998; Souni Hassan, Manipularea în negocieri, Editura Antet, București, 1998). Potrivit acelorași autori, reprezentarea grafică a procesului de negociere poate
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
ci categorii ale mai multor modalități senzoriale ce corespund unei unități anatomice: pielea, gura, nasul, urechea și ochiul. „Vă mângâie sau vă gâdilă?” Densitatea punctelor senzitive în funcție de regiunile corpului Sensibilitățile tactile ilustrează foarte bine cele două fețe ale senzațiilor: latura subiectivă și cea obiectivă. Latura subiectivă ține de descrierile variate, dar deseori imprecise pe care le facem; fiecare dintre noi își amintește de faimoasa distincție făcută de doctorul Knock al lui Jules Romains: „gâdilarea” și „mângâierea”. Cercetările au început la jumătatea
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
modalități senzoriale ce corespund unei unități anatomice: pielea, gura, nasul, urechea și ochiul. „Vă mângâie sau vă gâdilă?” Densitatea punctelor senzitive în funcție de regiunile corpului Sensibilitățile tactile ilustrează foarte bine cele două fețe ale senzațiilor: latura subiectivă și cea obiectivă. Latura subiectivă ține de descrierile variate, dar deseori imprecise pe care le facem; fiecare dintre noi își amintește de faimoasa distincție făcută de doctorul Knock al lui Jules Romains: „gâdilarea” și „mângâierea”. Cercetările au început la jumătatea secolului al XIX-lea cu
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
tot confortul modernității. Explicația, deosebit de edificatoare pentru acest fenomen, provine dintr-un domeniu aparent îndepărtat și deseori rebarbativ: psihofizica. Obiectivul psihofizicii este de a cerceta relațiile (deseori matematice) dintre stimulările fizice și senzațiile pe care le declanșează ele în plan subiectiv. La sfârșitul secolului al XIX-lea, fiziologul Ernst Weber (1795-1878) prezenta un fapt curios: nu suntem sensibili la diferențe absolute, ci relative (Piéron, 1967). Astfel, în cadrul unui experiment tipic al senzației de greutate, dacă se utilizează o greutate etalon de
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
deseori deprimantă. Cu mult înaintea lui Weber și a lui Fechner, în secolul al XVIII-lea, matematicianul Daniel Bernouilli observase că avantajul moral sporește proporțional cu creșterea averii materiale, ceea ce în limbaj modern este reprezentat de raportul lui Weber: avantajul subiectiv pe care îl procură banii este în strânsă legătură cu bogăția individului. Această observație explică sumele impresionante pe care miliardarii le pot pierde la jocurile de noroc. Într-adevăr, să presupunem că raportul lui Weber este de 10% în cazul
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
multe direcții. Astfel, întrucât e imposibilă perceperea formelor printr-unul dintre sistemele văzului (foveea sau periferia), de fapt, aceasta e asigurată prin coordonarea vederii foveale și a celei periferice în veritabile strategii de explorare, oscilații și fixări. Deși avem impresia subiectivă a unei vederi panoramice, totul se întâmplă ca pe vremea marilor exploratori. Aceștia își notau în jurnalele lor de bord coordonatele insulelor și coastelor pe care le explorau, iar la întoarcere cartografii trasau linia continentelor... David Norton și Lawrence Stark
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
evocă necazurile greșelii și șansele recunoașterii reușite. Ne gândim la peripeția cunoașterii, la anagnorisis din tragedia greacă: Oedip recunoaște în propria-i persoană cauza malefică a relelor cetății. Ne gândim la Kant care reconstruiește obiectivitatea fenomenului pe baza triplei sinteze subiective, recogniția (Rekognition) ce încununează simpla percepție în intuiție și reproducerea reprezentărilor în imaginație 126. În aceste condiții, nimic nu ne împiedică să presupunem că și ficțiunea literară stabilește raporturi - desigur, nu de la cauză la efect - cu o realitate extratextuală complexă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
aceasta ține și ea de sfera mimesis-ului, în măsura în care imită niște sentimente 174. Ceva mai târziu, în romantism, criteriul pur tehnic al situației enunțiative este deplasat către un plan mai degrabă psihologic sau existențial (Friedrich Schlegel considera, de exemplu, forma lirică, subiectivă, pe cea dramatică, obiectivă, iar pe cea epică, subiectiv-obiectivă)175. În linii mari, întreaga confuzie pornește așadar de la o substituire (involuntară sau nemărturisită) a criteriilor. Dacă la Platon și Aristotel împărțirea fundamentală avea un statut bine determinat (referindu-se explicit
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
poezii care să renunțe la mască, la vălurile stilistice, la prezumția de impersonalitate și care să se concentreze asupra personalității concrete a autorului: Poezia biografistă este punctul cel mai îndepărtat teoretic de modernism al postmodernismului poetic. Este o poezie profund subiectivă, în care totul se învârte în jurul personalității scriitorului. Cel mai important efect din cadrul acestei poezii este efectul de sinceritate. Limbajul, fetișizat în modernism, tinde să devină transparent, fără tropi, prozaic. Recuzita este realistă, chiar hiperrealistă, locul și timpul poeziei fiind
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
incertitudinea și costurile de tranzacționare, dar se pot dovedi și disfuncționale. În opoziție relativă cu instituțiile, acțiunea intențională este un comportament individual (sau de grup) orientat spre atingerea unor scopuri, finalități ale actorilor ce presupune astfel asocierea unor semnificații (justificări) subiective. În accepțiunea weberiană, acțiunea rațional-instrumentală este un raport subiectiv semnificativ Între scopuri și mijloace. Acțiunile intenționale caracterizează actorii (individuali ori colectivi) și vizează scopurile acestora. Instituțiile se constituie la nivel sistemic și exprimă o „intenționalitate colectivă”, Întemeind cooperarea și fiind
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și disfuncționale. În opoziție relativă cu instituțiile, acțiunea intențională este un comportament individual (sau de grup) orientat spre atingerea unor scopuri, finalități ale actorilor ce presupune astfel asocierea unor semnificații (justificări) subiective. În accepțiunea weberiană, acțiunea rațional-instrumentală este un raport subiectiv semnificativ Între scopuri și mijloace. Acțiunile intenționale caracterizează actorii (individuali ori colectivi) și vizează scopurile acestora. Instituțiile se constituie la nivel sistemic și exprimă o „intenționalitate colectivă”, Întemeind cooperarea și fiind astfel rezultatul „atribuirii colective de funcții” (Searle, 2000:43
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
limitând setul de opțiuni individuale (scopuri), reducând incertitudinea și constituind moduri habituale de acțiune, rutine comportamentale standardizate. Instituțiile sunt normative și constrângătoare social, definind și generând cadrul În care se stabilesc și se derulează acțiunile actorilor. Acțiunea este o caracteristică subiectivă a actorilor sociali, În timp ce instituțiile se constituie obiectiv În cadrul sistemului social la diverse nivele de agregare (câmpul organizațional, profesiile, sistemul social În ansamblu) și devin oarecum independente de actorii sociali, deși se Înfăptuiesc inițial prin acțiunile acestora. Instituționalizarea este procesul
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
legiferare, autorizare, certificare etc. Acțiunile presupun investirea permanentă de resurse (energie, efort etc.) pentru a se realiza, În timp ce, odată instituționalizate ele dispun de mecanisme de reproducere proprii, fiind caracterizate prin stabilitate (Douglas, 2002; Scott, 2004). Acțiunea presupune existența unor semnificații subiective (sub forma relației dintre scopuri și mijloace), În timp ce instituția implică existența unor consecințe sociale obiective (sub forma funcțiilor sau disfuncțiilor sociale). Raționalitatea acțiunii este evaluată În raport cu scopurile subiective stabilite, În timp ce eficiența instituției se judecă din perspectiva funcției Îndeplinite În sistemul
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
caracterizate prin stabilitate (Douglas, 2002; Scott, 2004). Acțiunea presupune existența unor semnificații subiective (sub forma relației dintre scopuri și mijloace), În timp ce instituția implică existența unor consecințe sociale obiective (sub forma funcțiilor sau disfuncțiilor sociale). Raționalitatea acțiunii este evaluată În raport cu scopurile subiective stabilite, În timp ce eficiența instituției se judecă din perspectiva funcției Îndeplinite În sistemul social. Ambele sunt evaluate Însă prin prisma unei teleologii fie individuale ori colective. În timp ce actorii sociali conștientizează scopurile și mijloacele acțiunii, ei nu sunt Întotdeauna conștienți de funcțiile
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
acțiunea este condiționată atât instituțional (prin constrângere sau constituind moduri habituale de acțiune) cât și relațional (prin imersiunea Într-o structură de relații sociale). Cu toate acestea, acțiunea nu este complet determinată de instituții sau relații, fiind ghidată de finalități subiective. Instituțiile și relațiile sunt doar cadrele de manifestare a acțiunii subiectiv semnificative. Organizarea este o formă de cooperare programată, structurată, ce presupune concertarea interacțiunilor (procesul de negociere simbolică a semnificațiilor comune) dintre indivizi În vederea atingerii unui scop. Organizarea presupune alegerea
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]