5,716 matches
-
arate orășenilor cât de priceput e, ce intenții nobile animă sufletul unui om delicat, trăit șaizeci de ani în aerul nepoluat de la țară. Alura civică a domnului A se contura cu adevărat abia după ivirea bobocilor de trandafiri. Începea atunci sublima grijă de paznic "autorizat" cu certitudine cea mai nobilă din muncile titanice desfășurate de fostul "profesor": veghea ore în șir cu ochii lipiți de fereastră asupra grădiniței de trandafiri și alte flori mai mici, deoarece creșteau în umbra celor dintâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Estetica muzicală - Sociologia artei. Cea de-a doua parte, consacrată Structurilor estetice, vizează aspecte legate de: valoare estetică, atitudine estetică, gust estetic și ideal estetic. Partea a treia se oprește la o serie de Categorii estetice, și anume la frumos, sublim, tragic, grațios, patetic. Selectarea (doar a) acestor categorii estetice e motivată de posibilitatea identificării lor cu ușurință în literatură și în muzică, dar și de avantajele metodice pe care le presupune abordarea lor: descoperire, problematizare, brainstorming. Secțiunea a IV-a
Literatura şi celelalte arte. Aspecte intercurriculare. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Iulia Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1360]
-
acest Don Quijote, s-a înșelat puțin. A luat partea burlescă, dar a făcut total abstracție de romantismul și frumusețea sufletească ale acestui om și chiar de ale Dulcineei. În operă, ea singură recunoaște unicitatea lui Don Quijote: C’est un fou sublime! Altfel, se lucra divin cu el, într-o atmosferă delicioasă și nu lăsa nici un detaliu să-i scape. În toate spectacolele, șeful bandiților era el. și muzica e scăpărătoare, numai olé!, deși Massenet, ca și Bizet, nu a fost niciodată
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Renata Scotto tânără. Tebaldi... Caballé în tinerețe, până a dat-o pe Wagner. A, să îți povestesc ceva, o să râzi! Eram la Barcelona, cântam nu știu ce, iar Montserrat trecuse la Wagner, ceea ce era visul ei... — ...și Strauss... — Strauss da, acolo era sublimă. Am un disc de Salomeea cu ea, cred că unul dintre cele mai frumoase din colecția mea. Deja, acum era mai în vârstă. Ei bine, aveam o seară liberă, m-am dus în loja artiștilor de la Liceo. Tu știi că
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
deveni monstruos, rizibil sau/și înspăimântător. Grotescul implicat în deformarea aberantă este dublu: . Realul capătă la Cantemir fiorul fantasticului, iar grotescul se manifestă simultan ca o negare a frumosului și ca o jinduire după frumos. Urâtul se convertește mereu în sublim și, din înfruntarea lor eternă, va ieși mereu învingător albul Inorog, proiectat ideal pe sumbrul fundal al oricărei societăți negative: “Ochii șoimului, pieptul leului, fața trandafirului, fruntea iasiminului, gura bujorului, dinții lăcrămioarelor, grumadzii păunului, sprâncenele corbului, părul sobolului, mânule ca
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
societăți negative: “Ochii șoimului, pieptul leului, fața trandafirului, fruntea iasiminului, gura bujorului, dinții lăcrămioarelor, grumadzii păunului, sprâncenele corbului, părul sobolului, mânule ca aripile, degetele ca radzele, mijlocul pardosului, statul chiparosului, pelița cacunului, unghele inorogului, glasul bubocului și vârtutea colunului are.” Sublimul Inorog acoperă cu superioritatea lui și face suportabilă o lume urâtă, victimă a moravurilor politice abominabile.
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
cu o vădită mândrie sburător român pentru ca să ataci un asemenea arici de foc, să revii neîncetat asupra lui trăgând de la 400 m până în 50 m... până când se termină muniția, până dobori un bombardier sau până cazi jertfă elanului, vitejiei și sublimei datorii !" (Cdor av. Al. Demetrescu, Adevărații Liberatori, în "Curentul", 22 mai 1944) Până la 23 august 1944, Vizanty avea să înscrie în parlamesul său nu mai puțin de 12 bombardiere americane doborâte. Era o performanță deosebită, mai ales pentru un pilot
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
și astăzi 11, și care mă face să aleg căile cele mai dificile, dar și cele care aduc cele mai nobile satisfacții.) Toate aceste gânduri s-au succedat în mintea mea, în acea fracțiune de secundă ca scânteierea unui vis sublim, îndată dispărut. Mi-am formulat cu hotărâre alegerea: ceea ce era pentru mine soluția cea mai logică, cea mai evidentă, căci altfel n-aș fi fost eu însumi: Pilotul va fi căpitanul Bâzu Cantacuzino. Ministrul a dat din umeri, disperat, copleșit
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
pe Duiliu Zamfirescu, ca și cum cei din urmă ar fi influențat pe cei dintâi“; la fel, I. Negoițescu urmărește „influența“ lui Ion Barbu asupra ritmurilor baladești ale lui Coșbuc, a lui Pillat, Arghezi și Voiculescu asupra lui Dosoftei sau a „friabilității sublime“ din Câinele din Pompei al lui Blaga asupra aceleia din Sonetul psalmic al lui Cipariu etc. O viziune profund borgesiană, defrișând noi căi „retroacțiunii modernului asupra clasicului“, prin care I. Negoițescu se înrudește cu alți adepți ai lui Borges, ca
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la radio -, totuși, împlinirea mea spirituală, la care asistam eu însumi cu conștiința predestinării, menajând-o și promovând-o cu obsesie, succesele mele care o confirmau copleșindu-mă, decadentismul meu optimist mă ținuseră cumva la o sensibilă distanță, în egoist sublim, de orice altceva: politica nu putea să-mi spună în fond nimic, oricât aș fi venit în atingere cu ea. În biblioteca tatălui meu, se adunaseră noi cărți, recent apărute - toate în limba franceză -, precum Mein Kampf, cărămidă greoaie cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
se sacrifică, se dăruiește acestei mari iubiri. Bineînțeles, cuvântul „se sacrifică“ nu are aici decât sensul sacrificării pur fizice, căci, așa cum termenul spune, corpul astfel dăruit devine sacru. Nimic negativ nu se întâmplă de fapt. Neplăcerea, dezgustul poartă o pecete sublimă și devin izvor al beatitudinii. Într-un atare caz, care în nefericirea lui mi se pare cel mai fericit caz de iubire, nu mai există doar o aspirație transcendentă, ci transcendentul însuși s-a împlinit, în sens religios. Căci un
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
et banlieues en France, 1815-1870, Paris, Le Seuil. Murard Lion, Zylberman Patrick (1976), Le petit travailleur infatigable. Villes-usines, habitat et intimités au XIXe siècle, Paris, Recherches. Petit-Dutaillis Charles (1970, 1947), Les communes françaises, Paris, Albin Michel. Poulot Denis (1980), "Le sublime" ou le travailleur comme il est en 1870 et ce qu'il peut être, Paris, Maspero. Rancière Danièle (1979), "Le philanthrope et sa familie", Les Révoltes logiques, nr. 8-9, pp. 99-115. Scelle Georges (1924), "Le problème ouvrier", în La politique
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
marilor ansambluri. Vezi Henry Lefebvre, Le Droit à la ville, Paris, Seuil, 1968. 1 M. Perrot, op. cit., 1981, p. 29. 2 Alain Cottereau, "Vie quotidienne et résistance ouvrière à Paris en 1870", Studiu introductiv la cartea lui Denis Poulot, Le sublime, Paris, Maspero, 1980, p. 82. 3 P. Ariès, art. citat, 1978, p. 3. 4 Jules Simon, L'ouvrière, Brionne, Gérard Monfort, 1977 (prima ediție, 1861). 5 Jacques Donzelot, La police des familles, Paris, Éditions de Minuit, 1977, p. 89. 48
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Monfort, 1977 (prima ediție, 1861). 5 Jacques Donzelot, La police des familles, Paris, Éditions de Minuit, 1977, p. 89. 48 Ibid., p. 90. 49 Ibid., p. 42. 50 Pentru o prezentare a acestei practici muncitorești de rezistență: Denis Poulot, "Le sublime" ou le travailleur comme il est en 1870 et ce qu'il peut être (mai ales studiul prealabil al lui Alain Cottereau, care dezvăluie ceea ce textul lui Poulot sugerează), Paris, Maspero, 1980. 51 Putem urma ipoteza lui Alain Cottereau, potrivit
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
foarte bună părere despre sine fără dispreț pentru alții, are multe cunoștințe, dar nu știe nimic cu temei, și toate elanurile prieteniei, fără a avea sentimente de adevărată prietenie. GRIMM 1723-1807 FONTENELLE Nimic din ceea ce e simplu, natural, cu adevărat sublim nu-l impresiona: era o limbă pe care n-o înțelegea deloc. Am avut deseori prilejul să observ că, de câte ori cineva îi povestea sau îi spunea ceva, el nu aștepta decât epi grama. Insensibil la orice alt fel de frumusețe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
unui "contract social", statul are drept scop, în viziunea lui Eminescu, stabilitatea și păstrarea ființei naționale: După noi statul este un product al naturii și nu a1 instituțiilor convenționale și, precum un om poate fi bolnav având ideile cele mai sublime în cap, tot așa nici sănătatea sau trăinicia unui stat nu atârnă de la legile scrise pe cari le are"291. Concepția despre stat constituie și criteriu de diferențiere între ideologiile celor două partide politice, conservator și liberal: "Esprimată în termenii
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
treptat și prin raportare la valorile scrisului: Eminescu, Sadoveanu, Rebreanu. Eminescian este sentimentul integrării în mijlocul naturii feerice în care existența sa se ritualizează devenind un spectacol ciclic, viziunile cosmice de o sobră măreție din Geneza. De Sadoveanu îl apropie sentimentul sublimului în fața naturii, lumea fabuloasă și mută a pădurii. Ciclul Sadoveniene realizează apropierea de Dumbrava minunată prin exploatarea universului infantil. Amplul poem intitulat Mihail Sadoveanu este mărturia unei adorații, Labiș are curajul anulării de sine în fața modelului venerat. Poemul este
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Cu severii ochi privindu-i țintă, gravul „Fangeron” (Arthur Rimbaud) în altele, cuvintele noi se îmbină armonios cu cele populare: „Te naști din plasma zării cu limpezimi de-albuș, Ne dai în semicicluri iubirea ta pe-o rază Mă entuzmiasmează sublimul tău urcuș. Căderea ta în hăuri adânc mă întristează.” (Odă soarelui) Neologismele la N. Labiș sunt luate din domenii variate și din punct de vedere gramatical sunt adjective, substantive sau verbe. Ele nu îngreunează înțelegerea textului, sunt întotdeauna la locul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
a zvonurilor tăinuite. Este convins că viața trebuie trăită intens, febril, că sensul existenței este lupta. Asemenea creatorului Mioriței și asemenea lui Eminescu și Sadoveanu, pe care și-i recunoaște ca dascăli, tinde să dea fenomenelor proporții hiperbolice, are intenția sublimului, a tragicului, a infinitului, a cosmicului, a grandiosului, vede în codru un simbol al întinderilor fără hotar și al veșniciei, o metaforă a vieții însăși, o sugestie a condiției poetului reprezentativ. Astfel, în creația literară Rapsodia pădurii, poetul afirmă: „Fii
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
În acest punct Nichifor Crainic reactualizează o învățătură a Sf. Simeon Noul Teolog, de care spune: „cu extraordinara putere a celui care a văzut conștient infinita lumină dumnezeiască inundându-l, el afirmă că esența creștinismului stă tocmai în această conștiință sublimă a harului din noi, a harului văzut ca lumină a slavei dumnezeești” („Locul inspirației”). Cei care s-au ridicat însă pe firul harului până la punctul în care îl văd ca lumină negrăită, au atins treapta de sfințenie. Dar experiențele acestea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
încremenește în starea în care a fost surprins. Nunta sau căsătoria spirituală e o unire extatică prelungită; asemenea soților, omul și Dumnezeu formează o singură unitate în două persoane. Lumina dumnezeiască de o frumusețe negrăită, văzută în asemenea stări, este sublimul mistic, sublimul supranatural, față de care sublimul natural, intuit de artiști în extazul artistic e mult inferior, e numai o copie palidă a celui dintâi, așa cum paradisul zugrăvit în artă nu sugerează decât în forme aburite paradisul viitor real. Interesant este
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
starea în care a fost surprins. Nunta sau căsătoria spirituală e o unire extatică prelungită; asemenea soților, omul și Dumnezeu formează o singură unitate în două persoane. Lumina dumnezeiască de o frumusețe negrăită, văzută în asemenea stări, este sublimul mistic, sublimul supranatural, față de care sublimul natural, intuit de artiști în extazul artistic e mult inferior, e numai o copie palidă a celui dintâi, așa cum paradisul zugrăvit în artă nu sugerează decât în forme aburite paradisul viitor real. Interesant este punctul de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fost surprins. Nunta sau căsătoria spirituală e o unire extatică prelungită; asemenea soților, omul și Dumnezeu formează o singură unitate în două persoane. Lumina dumnezeiască de o frumusețe negrăită, văzută în asemenea stări, este sublimul mistic, sublimul supranatural, față de care sublimul natural, intuit de artiști în extazul artistic e mult inferior, e numai o copie palidă a celui dintâi, așa cum paradisul zugrăvit în artă nu sugerează decât în forme aburite paradisul viitor real. Interesant este punctul de vedere al lui Nichifor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dumnezeu, dar ține să sublinieze că „acest Grund, acest eu profund, această sine substanțială nu trebuie confundată cu inconștientul psihologiei moderne. Ea e mai degrabă intuiția primordială a sufletului, facultatea prin care el, entitate nemuritoare, ia contact cu Dumnezeu” (Despre sublim). Este deci vorba aci nu de o categorie psihologică, ci de una de dincolo de suflet. Dacă interpretăm bine cuvintele de mai sus și altele asemenea, între acest eu profund și inteligența supranaturalizată există următoarea trăsătură de conciliere: inteligența în înălțarea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
principiului teandric. În lumina ei, geniile apar ca niște profeți naturali ai lui Dumnezeu în această lume. Însuși procesul plăsmuirii artistice, atât de deosebit de toate celelalte lucruri omenești, apare ca singurul act prin care geniul reproduce în ordinea terestră actul sublim al creației divine. Ideea creștină că omul natural e chipul lui Dumnezeu își găsește cea mai frumoasă exemplificare în plăsmuirea genială. Ca să nu prilejuim vreo confuzie în înțelegerea ideii teandrice, idee de temelie a cărții de față, trebuie să adăugăm
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]