5,950 matches
-
47 de ani de căsnicie. - Vă mai amintiți de alte detalii ieșite din comun? A venit odată un jandarm cu un câine. Era cât un vițel câinele. S-a așezat așa și ne privea - noi am Încremenit, nici n-am suflat. Vă spun, eu, care sunt mare iubitoare de animale, nu mi-aduc aminte să fi scos măcar un sunet de frica acestei namile. Și jandarmul ce făcea? Jandarmul a venit pentru că umblau să ia oamenii la lucru. Dar noi pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
prici, un fel de pat din căpriori și două-trei scânduri, dar eram fericiți că avem o cameră... Partea din dreapta a camerei era bombardată, era o ușă oarecare, găurile din pereți erau astupate cu cârpe, cu ziare, cumva... numai să nu sufle vântul. A doua zi dimineața, când ne-am sculat... Că era plin cu tot felul de insecte pe pereți și era ceva groaznic, era un miros groaznic, că ei ung podelele cu tot felul de Îngrășăminte... Dar eram fericiți că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
un lucru nu v-am spus, că de 200 de ori am fost condamnată la viață. Ne-a prins Ziua Mare a Pocăinței, Yom Kipur. Eu nu știu de unde, nici n-am avut calendar, dar cineva a știut și a suflat. I-am spus surorii mele: „Eu nu te influențez, dar eu postesc. Și așa, la ce renunț?”. La fabrică era regim, ca În trecut, era o sală de mese, că-s foarte ordonați, unde urca lumea și se mănâncă micul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
într-o acceptare a mesajului în marea sa trecere: În ceasul trist de noapte apriga furtună/ Pe marea tulburată săltând din val în val,/ Se-nalță, se lățește și vâjâie și tună/ Zdrobindu-se de mal.// Dar vântul crunt, deodată, suflând cu vijelie,/ Schimbă a mării față în munți îngrozitori;/ Ș-acum sărmana luntre pe-ntinderea pustie/ Zdrobită se zărește la fulgeri trecători!" (Pe malul mării). Reîntoarcerea la perfecțiune nu este caracteristica lui Vasile Alecsandri decât poate în fondul inițiatic al
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
răspunsul întrebării: Natura și Dumnezeu sunt totuna?, să admirăm minunile care ne înconjoară. Sfântul Bernard spunea: copacii te vor învăța mai mult decât poți să câștigi din gura unui magister... ascultă numai vocea pinilor și a cedrilor când vântul nu suflă. Iar Dante își termină versurile cu stelle 539, cele pe care trebuie să le examineze înaintea fiecărei noi călătorii. Drumul tinde spre înălțimea cerurilor sau spre adâncul oceanelor, tărâmuri deopotrivă ale tăcerii absolute. E asemenea lumii spirituale, tăcerea fiind limita
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-ne aminte despre ceea ce se produce în general atunci când cerul este foarte înnourat, și aplicând această amintire la situația prezentă, ne imaginăm sau, dacă preferi, iubite cititor, deducem că va ploua. Logistic raționamentul se transcrie prin cauză sau postulat vântul suflă tare și cerul se acoperă, deci efectul sau concluzia este că va ploua. Azi plânge Dumnezeu ... Și plouă de parcă s-ar potoli Setea morții făr-de măsură...1278. Poetul se identifică cu divinitatea, trăiește drama timpului său și este supus lumii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a învățat să ceară și să i se dea. El cere munți și văi, pajiști și ogoare, vii și livezi, păduri (zeci de mii de ha), domenii, palate și castele și n-ar face-o dacă nu i s-ar sufla în borș. Este o înțelegere tacită: să-i dăm lui, ca să putem fura și noi. Trai, nenică, pe banii Țării! Potrivit legilor vechi și noi, fiecare are dreptul să-și moștenească părinții. Fostul rege ar trebui să-l moștenească pe
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să-ți dai și palme de ciudă și de necaz. Cică Napoleon (era și el mic, dar numai de statură!) „mic la stat/ mare la sfat/și viteaz cum n-a mai stat”/ după ce-a făcut harcea-parcea Prusia, a suflat asupra ei și a dispărut, a învins Rusia în 14 iunie 1807 la Friedland, s-a întâlnit cu țarul Alexandru I la Tilsit, pentru a-și împărți sferele de influență, cum s-ar zice astăzi. Regele Prusiei , o copie palidă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
termopane și rostind cadențat ca ceasul din piața Sfântul Marcu: dosar politic, dosar politic, dosar ... Având suficiente bube-n cap, cum de-ți vine domnule Năstase să candidezi la președinția României? Chiar ne crezi proști pe toți, să-ți tot suflăm în pânzele corabiei tale; tu să te alegi cu onorurile și averile, noi cu „organele sfărâmate”. Ar trebui dată, și sper că se va da, o lege care să interzică celor asupra cărora planează numai acuzația de corupție, hoție, mafie
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
contribuie cu nimic la ieșirea din criza datorată tocmai sistemului capitalist. Până când se va anunța iar înghețarea anului școlar, pichetarea agenției de ars gazul, să relansăm economia prin fabricarea de fluiere pentru bugetari și funcționari, să aibă lumea în ce sufla, fiindcă, nu-i așa, „Eu când vreau să fluier, fluier”, chiar dacă e a pagubă. Ca să nu rămân chiar cu mâna goală, îi voi cere președintelui pe un ton ultimativ: „Dă, bă, Jupuitule, o țigară”. 12 mai 2010 Carcase și belerege
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
o interpretare pro domo, un fel de tras cenușa pe turta proprie, este și autonomia așa-numitului Ținut Secuiesc, întâlnită la fruntașii secuio-maghiarilor, din UDMR și la popa Tökés, care, cu cinism de protestant, zicea, în obrazul celor care le suflă-n fund minoritarilor obraznici, că doar Constituția României nu-i Noul Testament, ca să nu poate fi schimbată. Ca și cum n-ar fi destule, ne stă pe cap și pe buzunar FMI-ul. 4 august 2010 Contra și contre Motto: „Oaia care nu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
computerelor a fost uriașă și obositoare. Cine să aibă suficienți ingineri de software care să le repare pe toate? Răspuns: India, cu toți absolvenții de de institute și colegii tehnologice private și școli de informatică. Și uite-așa, cu Y2K-ul suflându-ne În ceafă, America și India au Început să-și dea Întâlniri, iar relația lor a devenit o forță uriașă de aplatizare, deoarece a demonstrat În atâtea domenii că această combinație dintre PC, Internet și cablu cu fibră optică generase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
a crescut și le-a acoperit pielea pe deasupra. Dar nu era încă duh în ele. Și El mi-a spus: Proorocește și vorbește duhului! Proorocește, fiul omului, și zi duhului: Așa vorbește Domnul Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morții aceștia ca să învieze! Și am proorocit cum mi se poruncise. Și a intrat duhul între ei și au înviat și au stătut în picioare. Și era ca o oaste mare, foarte mare la număr”. Noi ne miram de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
înviat și au stătut în picioare. Și era ca o oaste mare, foarte mare la număr”. Noi ne miram de aceste căpățâni descarnate, în care ochii adânciți în găvane vinete mai clipeau ca o aripă de fluture muribund, că duhul suflase iarăși peste oasele noastre, ca în proorocia lui Iezechiel. CAPITOLUL V 23 August 1944 ziua tragediei românești „De vor intra trupele rusești la noi și vor ieși învingătoare în numele diavolului, cine poate să creadă, unde este mintea care să susțină
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
marfă!”. În fața impertinenței, fără să cuget, i-am dat o palmă. A căzut ca fulgerat pe pragul ușii, lovindu-se cu capul în potcoava bătută pe prag, simbol de noroc și câștig. Am încercat să-l ridic, dar nu mai sufla. Unul din băieții de prăvălie a fugit și i-a anunțat nevasta. Aceasta a început să țipe și să strige ceva ce nu înțelegeam, căci vorbea în idiș. Erau, deci, evrei. Au apărut ca din pământ șapte-opt bărbați care m-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
aceste nopți deținutul cioclu, de drept comun, care scotea morții din morgă și îi preda pe scară celui ce-i încărca în căruță ca pe saci - sub privirile atente ale milițianului care ținea evidența - a constatat că unul dintre morți suflă și încearcă să se miște. La început s-a înspăimântat. Apoi, stăpânindu-și emoția, îl ridică în spinare și ducându-l pe scară le spuse celuilalt și milițianului: Ăsta-i viu! Ce facem cu el? Milițianul și celălalt hoț priveau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
clipă de ezitare milițianul decise: Dă-l, mă, deoparte, până raportez cazul! A înviat săracu’! Hoții încărcau ceilalți morți, lăsându-l pe cel înviat lungit pe ciment. La un moment dat hoțul tresări: Ia te uită, bă, că și ăsta suflă! Milițianul se apropie, constată învierea, stătu o clipă în cumpănă și apoi, cu un rânjet sadic, decise: Lasă, bă, că și așa moare mâine..., du-l la căruță... E pe lista morților, e mort! Omul fu aruncat în grămada celor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
aceste trupuri era comun cu al tuturor celor ce împreună cu Domnul Hristos Iisus, se adresaseră ucigașilor: „Doamne, iartă-i că nu știu ce fac” sau „Nu le ține în seamă păcatul acesta”. Când trupul nu se mai zvârcolea sau pieptul nu mai sufla, iar zăpada se năclăia cu sânge, bucata de om era apucată cu smucitură de fiară, târâtă și aruncată într-o cameră plină peste glezne cu mocirlă de urină și fecale, în întuneric de iad. Între noi era și un evreu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
numărătoarea dimineața. Practic nu era posibil. Șeful de cameră raporta la ușă numai dacă cineva era mort. De multe ori cel mort nu era scos: sau nu știa nimeni că a murit, fiindcă până în momentul când te ridicai de lângă el sufla încă, sau pentru că cei vii luau porția de mâncare în contul celor morți și numai după ce nu mai puteau fi ținuți erau anunțați. Aceasta s-a întâmplat numai în camerele în care oamenii erau la un nivel moral foarte scăzut
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe care o contempla pe perete. Mi-am adus aminte și de o povestire a lui Barbu Ștefănescu-Delavrancea. Pe când se întorcea acasă de la serviciu, un om întâlni pe stradă o sărmană femeie, cerșind și tremurând în zăpadă, în viforul care sufla cu putere. S-a gândit să o ajute cu un ban, dar un alt gând l-a făcut să întârzie gestul de bunăvoință. Și-a făcut socoteala că trebuie să-și scoată mănușile, să-și descheie paltonul, să-și deranjeze
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ducem tatei câte ceva. Pe terenul de lângă casă, 700 de metri pătrați în folosință, semănasem chiar în ziua aceea porumbul. Locul fusese arat din toamnă. Eu dădeam cu colțul sapei, tata arunca boabele. Mi s-a părut că e puțin răcit. Sufla greu și-și tot trăgea nasul. Împlinea 90 de ani peste trei luni. Seara trebuia să mă întorc la Ploiești și i-am spus soției: Fă-i, te rog, tatei un ceai și-o baie sărată la picioare înainte de culcare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
manifestare sau reprezentare politică. Ea nu trăiește prin aceste forme. Ea este duhul neamului; ea poate îmbrăca, în funcție de condițiile istorice, forme de organizare și manifestare văzută, după cum poate trăi timp îndelungat ca jarul sub cenușă, până când Buzele lui Dumnezeu vor sufla în spuză, aprinzând iarăși în inimile tinere ale neamului focul dragostei pentru Adevăr. „Noi, legionarii, avem la îndemână cea mai formidabilă dinamită, cel mai irezistibil instrument de luptă, mai puternic decât toate tancurile și mitralierele lumii: propria noastră cenușă, cenușa
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și prima solitudine autentică în care am trăit vreodată. Și nu-i ceea ce am dorit? Firește, casa freamătă, chiar și pe o noapte fără vânt, de mici zgomote și scârțâituri care-ți încordează nervii, ca orice casă veche; curentul mării suflă pe sub chenarele ferestrelor ușor desprinse și prin crăpăturile de sub uși. Astfel încât, noaptea, când zac în pat, e lesne să-mi închipui că aud pași ușori bântuind în pod, deasupra mea, sau că perdeaua de mărgele de pe palier răpăie sfios pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe care l-am scuipat pe dată. După-masă m-am apucat să construiesc în jurul pajiștii o îngrăditură din pietrele frumoase pe care le-am colecționat. Nu m-am hotărât încă dacă arată caraghios sau nu. E o zi noroasă și suflă o briză rece, iar marea radiază o lumină stranie, de culoarea cafelei. Spre seară, obișnuita cavalcadă a norilor. Stânci [i promontorii gigantice, clădite din norii aurii, maiestuoși, cu contururi uriașe tivite cu spumă de aur curat. Am încercat să aprind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
O femeie mai deșteaptă sau una mai puțin sinceră. În scrisoarea ei, Lizzie face unele tentative de ambiguitate, dar foarte transparente. Biata Lizzie. Nu pot lua în serios povestea cu Gilbert Opian, cu toate că mă înfurie faptul că nu mi-a suflat un cuvânt, și consider că și-a încălcat promisiunea. Și apoi, care or fi adevăratele relații dintre ei? Apropierea lui Lizzie e suficientă, chiar și acum, ca să convertească până și un homosexual. (E de ajuns să-i vezi sânii.) Oare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]