6,105 matches
-
un singur organ i se păru deodată expresia pură a unui umor adolescentin vulgar și grosolan, de un total prost gust: n-ar fi fost mai dezgustător nici dacă oamenii s-ar fi acuplat scuipând unul În gura celuilalt sau suflându-și nasul unul În urechea altuia. Între timp bazinul se umpluse. Fima trase din nou apa, reușind să elibereze un alt jet intermitent, care se opri de Îndată ce apa Încetă să curgă. Simți cum urca furia În el gândindu-se ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
scoțând din buzunar un pachet turtit de Lucky Strike și împinse bricheta în aprinzătorul de pe bord. Nu o să îți vindece gâtul, dar cel puțin o să ai o scuză. Ținu capătul incandescent al brichetei lipit de țigară, inhală adânc și apoi suflă fumul. Aroma tutunului pluti spre mine, mai dulce decât mirosul de piele nouă, mai puternică decât gazele înțepătoare ale mașinilor care treceau. M-am prins cu mâinile de portiera albastră a mașinii lui Harry ca să nu cad. Știi de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nimic, Peter. Poate aș fi putut înainte de război, a spus ea, ridicându-și spre mine, ca o ofrandă, fața înecată în lacrimi. Atunci nu părea atât de important. Dar acum este. A scos o batistă din buzunar și și-a suflat năsucul dulce și îmbunătățit chirurgical. —Hitler m-a făcut evreică. Ce coincidență, am vrut să strig în noapte și să îi trezesc pe toți vecinii ăia înfumurați și adormiți. Același lucru mi-l făcuse și mie. 7 ianuarie 1941: Evreii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nordul New Jersey-ului, le educase bine pe fiicele sale. În ciuda spiritului rebel pe care soția mea îl ținea acum în frâu, nu semna nici o scrisoare fără oficialul „doamna“ și numele meu de botez sub al ei, așa cum nu și-ar sufla, sub nici o formă, nasul în șervetul de la masă și nu s-ar duce la teatru fără mănuși albe. Nu puteam îngădui așa ceva. Când Otto m-a declarat fiul lui, îmi doream un tată. Dar acum nu îmi puteam permite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
îl auzise niciodată, începu să suspine. Când poliția a spart geamul ușii de la intrare, un alt lucru pe care nu îl făcuseră, femeia cu gâtul gros din față a gemut. Întunericul vibra de plânsete înfundate, de gemete, în timp ce femeile își suflau nasul. Camera de filmat se mută iar la cer. Norii se rostogoleau deasupra. Pescărușii scoteau sunete ascuțite și zburau foarte jos. Filmul se termină, dar nu era chiar finalul. Mai urmau Westerbork, Auschwitz și Bergen-Belsen. Erau chiar și scene de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
hoț. — Nu înțeleg. În piesă și în film. Nu sunt un mare iubitor de teatru. —Tata nu a furat niciodată pâine. Dar în piesă și în film, el fură pâine. Știi de ce? Ca să nu se plictisească spectatorii. Poliția Verde ne suflă în ceafă; cetățenii olandezi onești sunt gata să ne vândă pentru 75 de florini de persoană și prețul poate crește; nenorociții de naziști, cărora nu le pasă de bani și care o fac de plăcere, nu sunt de-ajuns ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
va merge mai departe fără tot ce a fost până acum. E destul de mult! Omul, cât este el de bine conceput, are totuși o memorie internă și una externă, de ce nu ca și calculatorul, chiar dacă este unul care poate să sufle, să răsufle și să simtă, dar acea memorie trebuie reîmprospătată și când nu există spațiu, acesta trebuie făcut. Se golesc informații și se adaugă altelel noi. Cred că asta mi s-a întâmplat, numai că nu am fost eu mediatorul
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
de olandă înnegrită, în care înfigea acul când Lina se cam încrunta. Se plictisea acolo cu patronii. Aștepta toată ziua vizita lui Lică. La început făcuse chiar mofturi ca să primească, dar, când văzuse că Lică vrea cu dinadinsul, nu mai suflase. După ce totul se aranjase, Lică îi spuse abia "cum stau lucrurile". Prinsese îndată situația. Nu era vioaie, dar avea ceva șiretenie. îndărătnică în rolul de infirmieră, lucra însă cu pricepere la meseria cealaltă, de a înființa o bancă co-acționată Rim-Lică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
proiectele ei materne de a mărita pe Sia cu unul din gemeni, cu mizeriile îndurate de la obraznica ceea de fată, pe care Rim o încuraja. Deși foarte suferitoare, se vedea că Lina era obosită de necazuri. Mini o privea cum suflă greu și își zicea că toată viața va sufla așa din ce în ce mai greu ... și atît! Renunțarea Linei o cuprindea și pe ea; faptul că Lina o să moară într-o zi de astmă n-o speria. Mai teamă i-ar fi fost
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
unul din gemeni, cu mizeriile îndurate de la obraznica ceea de fată, pe care Rim o încuraja. Deși foarte suferitoare, se vedea că Lina era obosită de necazuri. Mini o privea cum suflă greu și își zicea că toată viața va sufla așa din ce în ce mai greu ... și atît! Renunțarea Linei o cuprindea și pe ea; faptul că Lina o să moară într-o zi de astmă n-o speria. Mai teamă i-ar fi fost acum să vorbească. - Nebuna asta de fată stă bufnoasă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Acolo aflase în forme mai puțin solemne ce era cu profesorul de echitație. - Dumneata ești, se vede, vreuna pe care a înșelat-o? ... Oi fi grea? . . . Sia era așa de informă! Ea, care venise să-și proclame drepturile filiale, nu suflase o vorbă. Eu sunt croitoreasă! zisese, fiindu-i pentru întîia oară rușine. - Ei, atunci vino peste o săptămînă! Zăpăcită de acea vizită, nu-i venise în minte să se întoarcă la Rimi cu același procedeu de vodevil cu care fusese
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
l-a ținut la distanță cu același pistol și i-a făcut semn În direcția opusă. Nu cunoșteam nici un amănunt al Întîmplărilor de mai sus pe vremea cînd băteam ulițele, dealurile și bălțile Răteș tilor. Nici Zoli nu mi-a suflat o vorbă. Cred că nici el nu știa mare lucru pe atunci. Iar multă vreme, eu nu am avut nici o informație. Abia prin 1992, tata, care s-a lăsat Întotdeauna greu tras de limbă cu privire la episoade de cea mai mare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai bun prieten al lui Va leriu și fratele fetei căreia Îi făcea el curte și pe care avea să o ia pînă la urmă. Ioan suporta greu regimul de muncă forțată, se agita, se frămînta pînă cînd, fără să sufle cuiva o vorbă, prin iulie, a evadat. Trei săptămîni l-au vînat jan darmii pe acasă și pe te miri unde, ca, Într-un sfîrșit, să izbutească să-l Înhațe. L-au adus Înapoi la Havas Mezö unde, alături de alți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
1906? Se măritase la șaisprezece ani, la vreme de vară. În primăvara următoare, se petrecuse nenorocirea cu poprirea averii socrului și cu moartea acestuia. Gheorghe nu cred să fi putut aștepta pînă la celălalt an pentru Îmbarcarea spre America. Îi sufla rece și tare sărăcia În spate, n-ar fi biruit a trece peste o iarnă fără casă, fără cîștig, cu nevasta, o copilă Încă, În casa unei mătuși. Bănuiesc că prin toamna aceluiași an a luat calea Dalmației și a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Valea Măriei, Floarea Nodului, America ei și ielele rotitoare sînt locuitori ai acelui tărîm Încă nu foarte Îndepărtat. Dintre ei, cîte unul s-a Întîmplat să-mi taie calea cînd nu mă mai așteptam, ca dovadă că lumina, asemenea Duhului, „suflă pe unde și dincotro vrea“. S-a potrivit astfel ca În noiembrie 1989 să ajung pentru cîteva zile la Baia Mare. Toamna aceea boltea asupra noastră o așteptare temă toare și o speranță cu noduri. Europa Răsăriteană pornise să se miște
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
demonstrat, de multă vreme, că personificarea este una dintre figurile de stil căzute în desuetudine. Ionel Câmpeanu tocmai personificarea o cultivă cu insistență, ceea ce face ca versurile sale să aibă deopotrivă ceva vetust și pueril: „Vânturile cu buze de muguri / Suflă în fluierele codrului“; „Mi-a povestit poiana, / Stejarii mi-au cântat“; „Tot mai zbuciumate vânturi / Se luptă-ntre ele“, „Timp veșnic senin /... Creator de genii / De perfecțiune și urâțenie, / Cu mâna ta de aur, / Cu mâna ta de piatră, / Cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se pișa posac pe ziare și frunze vechi. Polițaii rar se agitau apropo de acești abandonați de modă veche. Oameni mai tineri, cu aspect autohton, erau și ei acolo. Cu picioare goale, băieții ca cerșetorii din Bombay, cu bărbi Închegate, suflând păr bogat din nări, cu capete scoase prin poncho-uri de lână, cumva peruvieni. Nativi de pe undeva. Inocenți, lipsiți de orice agresivitate, alegând neimplicarea, foarte asemănători tăurașului Ferdinand. Corrida nu era pentru ei; doar mirositul de flori sub Încântătorul arbore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe lățimea palidă a asfaltului, alertă la prezența unui taxi. Era mică, era puternică și avea un soi de mândrie feminină, Închegată. Ușor tremurătoare, cum fac femeile când se grăbesc. Trepidând ciudat. Și cu totul stranie. Femeile! Probabil că le suflă curentul printre picioare. Asemenea observații Își aveau În principal originea În detașare cumsecade, În detașare-de-rămas-bun, În obiectivitate-de-părăsire-a-pământului. În lumina zilei Încă, panoul luminos cu Spry de peste Hudson Începu să ardă pe fondul verde palid și de asemenea În jos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sammler Îi ordonase omului să-și scoată haina. Apoi tunica. Puloverul, bocancii. După aceea, Îi spusese lui Sammler cu voce Înceată: „Nicht schiessen“. Se rugase să-i cruțe viața. Roșcovan, cu o bărbie mare acoperită de tuleie arămii, de-abia sufla. Era alb. Violet sub ochi. Sammler văzuse țărâna deja presărată pe fața lui. Văzuse mormântul pe pielea lui. Soioșenia buzei, crețurile mari de piele coborând de la nas deja conturate de noroi - acel om pentru Sammler era deja sub pământ. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spuse ea. — Nu accept să mă minți. — Foarte bine, i-am numărat. Dar nu prea știu cum e cu banii. Nu mă pricep la afaceri. — Ai vorbit cu Wallace la telefon? — Da. — Și i-ai povestit despre asta? — Nu am suflat un cuvânt. — Bine, foarte bine, Shula. Mă aștept să Îi predai domnului Widick. Sună-l să vină să-i ia și spune-i că vrei o chitanță pentru ei. — Tată! — Da, Shula. Așteptă. Știa că, ținând strâns În mână unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
unul eu și nevastă-mea, în celălalt surorile. Noaptea mă trezeam să mai pun lemne în godin (la început nu am avut soba enormă de teracotă)... Godinul, încins, devenea fosforescent... Le deslușeam ca pe niște mormane acoperite de cuvertura mițoasă... Suflau rar, adânc, ațâțător. Aristița se așeza întotdeauna la margine, ca și cum ar fi păzit-o pe aia mai mică. Seara beam vin acru, de Probota, fiert și îndulcit, și urmăream orice, în neștire, la televizor. O vreme doar un conductor de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
Diana SOARE „Să nu credeți cumva că vorbele din cartea asta sunt vorbe goale sau vorbe-n vânt, că ele sunt născocite de un mincinos pentru a le spune altor mincinoși, mai mici sau mai mari decât el.“ Hai să suflăm în pumni, noi, cei care nu purtăm mănuși nici când facem oameni de zăpadă. 1,2,3 pași într-un șotron. Sărim să ne încălzim înainte de culcare. În noaptea asta nu vom număra oi, ci lupi cocoșați. „Lupii cocoșați se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
și Margareta. Mielopardul Gabrielopardul scrisese cartea de poeme lirice, tragice și mieloparde: Bună ziua-noapte Mieloparzi! pentru care a primit premiul criticii mieloparde.“ Șotronul e sub zăpadă. Nu ne-am pus nici de data asta mănușile, dacă ni se face frig suflăm în pumni și gata. Tac până și vrăbiile, iar luna a uitat să răsară. 1, 2, 3. Am să pocnesc din degete și toți mieloparzii și toți lupii cocoșați vor începe să zburde în jurul Boababului, până se vor sătura de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
deal În deal atunci cînd tu, din tronul tău, poruncești adunarea oastei pentru apărarea țării. - „Ridicați-vă, voievodul vostru vă cheamă la luptă... ” - Acela. Trezește-te. Nu mai sta pe gânduri. Sună. Ștefan duse din nou cornul la gură și suflă, cu putere, cele cinci sunete câte trei joase și câte două Înalte, care alcătuiau semnalul de luptă. Apoi vru să Întrebe ceva, dar călugărul Îi făcu semn să aștepte. Asupra pădurii se așternu tăcerea. Cerul, până atunci roșiatic la Apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În fața emoției lui Clinton, comentariile au variat de la „o victorie pentru Hillary, dar o înfrângere pentru femei“ în „The New York Times“, până la cel de pe blogul lui Dick Morris, „Compătimirea altora este un lucru bun. Autocompătimirea este de neiertat în politică“. Cine-și suflă nasul de dimineață... În fapt, emoția lui Hillary a fost mai stăpânită decât cele mai discrete manifestări ale președintelui Băsescu, un campion al lacrimilor. Nimeni nu mai ține numărătoarea exactă a ocaziilor lacrimogene: episodul cu „Dragă Stolo“, integrarea României în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]