6,881 matches
-
capacitate de tăcere ardentă. Vocea-i era de contralto, făcuse studii la Conservator și chiar cântase la Operă, bustul îi era excepțional de atletic, cu sâni ca de piatră și spărgând bluza, fără a se revărsa. Aci părea focoasă și tăcut spirituală, aci somnolentă. Din această cauză era poreclită "Indolenta". Într-un anume moment, Ioana căzu între două atacuri vizuale concentrice din partea lui Pomponescu și a lui Ioanide. În vreme ce acesta din urmă dărăbănaia cu degetele, Pomponescu tăia felioare subțiri de măr
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
alta, credem că e suficient a transcrie două documente, fără a mai încerca un portret. Unul este un buletin grafologic făcut de un sas, picat în cancelaria facultății spre a-și oferi serviciile ocultistice, buletin păstrat de doamna Bogdan: "Laborios, tăcut, obstinat. Imaginație redusă, capabil de efort intelectual. Posac, fire onestă, difidentă. Vindicativ, deși fără izbucniri violente. Lipsa marilor pasiuni, în schimb afecționat familiei, spirit casnic. Moralizator și chiar cicălitor. Foarte formalist. Nu cunoaște oamenii, se impresionează repede de calități superficiale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu tine. I-am observat că nu prea vedeam asemănare. "Ba nu, spunea ea, așa-l văd pe tata tânăr, plin de planuri, adunîndu-se cu colegii de vârsta lui. Mai târziu, când Tudorel va fi matur, se va face mai tăcut și mai singuratic, începînd să lucreze." Am râs când mi-a spus că a observat asemănarea și mai bine cu prilejul tunderii în cap a lui Tudorel, nu știu în ce împrejurare. Îi era frică să nu-ți vină cumva
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din noi să te vedem! zisearhitectul, neștiind ce să spună. Mamă-ta m-a însărcinat să-ți aduc acest pachet și asta. Și întinse lui Tudorel o icoană miniaturală, imprimată în argint și legată cu un șnur. Condamnatul o luă tăcut și o vîrî în buzunar. Urmă iarăși o pauză stânjenită. În fine, Tudorel întrebă: . - Tată, ai citit caietul? . - Da! răspunse acesta. . - Atunci sper că înțelegi că nu sunt un delicvent ordinar. - Ești numai un exaltat care te-ai rătăcit pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
s; pot fi activați de stimuli noxici mecanici, termici și chimici; sunt denumiți astfel, pentru că în condiții experimentale reacționează la excitanți mecanici și termici; există și nociceptivi C cu sensibilitate restrânsă la stimuli noxici mecanici și câteodată, la rece. Nociceptori tăcuți, ce în mod normal nu răspund la stimularea nociceptivă ; după sensibilizare prin fenomene noxice (exemplu inflamație), pot răspunde la stimuli noxici mecanici și termici; sunt de fapt nociceptori chimici, ce răspund la produșii eliberați în cursul inflamației. Nociceptorii articulari La
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
i-a mărturisit unui reporter că atunci când era obligată să-i asculte pe liderii locali ai Partidului Comunist tunând și fulgerând împotriva Americii, fredona în minte melodii ale lui Bob Dylan, purtând în felul acesta în sinea ei o revoluție tăcută. Un alt reporter a remarcat faptul că "multă lume este de părere că pătrunderea treptată a producțiilor hollywoodiene în cinematografele chinezești, laolaltă cu traficul de DVD-uri, a jucat un rol important în sporirea dorinței de schimbări rapide în rândul
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
omenesc! Ai vrut să ai parte de dragostea liber consimțită a omului, ai dorit ca el să te urmeze de bunăvoie, ademenit și subjugat de tine, de ideea ta. ” În Marele Inchizitor, Dostoievski crează o scenă halucinantă aproape: Iisus asistănd tăcut și blănd la reproșurile pe care mai marele inchiziției i le face pentru că a îndrăznit să perturbe din nou cu prezența sa ordinea instituită de inchiziție. Marele Inchizitor nu se teme că puterea asupra mulțimilor i-ar putea fi smulsă
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
șteargă lacrimile fierbinți cu dosul mănecii. M-ar fi lăsat să plăng o viață întregă, doar ca să scrie despre asta. Și-ar fi făcut din lacrimile mele, cerneală pentru sentimentele ei, și pe mine m-ar fi uitat. Rămăneam, deci, tăcut, doar așa, uităndu-mă la degetele ei lungi și la buzele prea pline, pe care și le mai umezea în răstimpuri, pentru un plus de inspirație. Cănd termina, își ridică ochii mari și îmi lumina inima înghițită de neliniște, așa cum reușește
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
adesea vehement, plângeau și aruncau cu obiecte în căutarea protectorilor. De cele mai multe ori, protestele intense aduceau înapoi persoana la copil. Dacă însă protestul vehement nu reușea să aducă înapoi persoana dorită, copiii intrau în al doilea stadiu disperarea și deveneau tăcuți. Dacă, în final, copiii nu erau reuniți cu protectorii, intrau în cel din urmă stadiu: detașarea. În această perioadă copilul își reia activitatea normală, în absența protectorilor, căpătând adeseori independență. Pe baza acestor observații s-au delimitat trei stiluri de
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
Sursa: I. Oglev, Vl. Russev, 2005, p. 135) a. Eschivarea (abandonul, evitarea, renunțarea, retragerea) Reprezintă hotărârea de a scăpa de un conflict prin părăsirea situației, îmbufnare, refuzul de a vorbi, părăsirea locului, pedepsirea celuilalt prin tăcere, ruperea relației prin retragerea tăcută, fără explicații. Această metodă este aleasă atunci când individul nu vrea să-și apere drepturile, nu vrea să colaboreze pentru găsirea/elaborarea unei soluții. Subiectul adoptă tendința de a fugi de răspundere în ceea ce privește soluționarea situației. Persoanele care adoptă acest stil dau
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
o are cineva pentru a-și camufla invidia sfârșește în mod obișnuit prin a o face de nerecunoscut sie însuși/sie însăși. De asemenea, fiind o uneltire de culise, invidia este fățișă extrem, extrem de rar. Ea este un proces ascuns, tăcut, scormonitor, răscolitor, suportat în taină. Potrivit lui D. Sayers "invidia este marele nivelator: dacă nu poate nivela lucrurile în sus, le nivelează în jos... în cel mai bun caz, invidia este o parvenită și o snoabă; în cel mai rău, o
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pierzându-se. Trebuia să i se reamintească constant momentul zilei, ce se întâmplă și evoluția fiului său de la școală. A încercat să folosească aparatele electrice fără a le băga în priză. S-a bărbierit cu cealaltă parte a aparatului. Rămânea tăcut, docil dar uneori, mai ales noaptea era confuz; în astfel de momente devenea iritabil, vocifera și era greu de controlat. La aproape 2 ani după instalarea simptomelor a fost văzut de un neurolog care i-a făcut un control amănunțit
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pe care o resimțea, a dorit să se ridice din pat. Domnul abate de Monclar, vărul său, tocmai se întorcea acasă. L-am ajutat pe bolnav să se ridice și am văzut că forțele sale se micșorau sensibil. A rămas tăcut și spre ora patru a cerut să se culce din nou. Când a fost aproape de pat, picioarele i s-au înmuiat. A ațipit un pic [...] apoi a survenit o nouă criză. Eram așezat lângă el, cu ochii fixați pe figura
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și afirmă libertatea drept condiție a ființei umane. Dar nu fiecare dintre noi poate da curs acestei chemări. Parte dintre noi nici nu o aude și nici nu știe că ea există. Frica este atunci instalată în noi ca victorie tăcută a tuturor condiționărilor noastre. De asemenea, parte dintre noi aude această chemare, încearcă să-i dea curs, dar nu poate înfrînge suprema condiționare a faptului de a fi care se manifestă în frică. Sîntem atât de prinși în faptul de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
el regretă cu toată ființa lui că nu poate acționa. El regretă de astă dată ratarea șansei de a-și dobândi un destin. Prins între regretul proiectiv, acela care ar însoți actul, și cel actual, al neacționării, nehotărâtul cunoaște sfâșierea tăcută a unui chin nesfârșit. El este singur, dar altfel decât cel hotărât, care e singur doar în clipa hotărârii sale. Căci hotărârea este în vederea a ceva și, sfârșind ca acțiune și gest, ea este ieșire în întîmpinare, deschidere către lume
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
meu. De ce vrei să mă trimiți pe mal?" Sâmbătă, 24 februarie 1979 Noica ne-a anunțat că mâine scrie ultimele rânduri din Tratatul de ontologie. Va veni și R.C. din Sibiu și vom sărbători evenimentul. Doamne, cât de umile și tăcute pășesc în lume faptele spiritului! Păltinișul se va umple mâine de zarva lumii, noi ne vom mânca triunghiul de brânză și ceaiul și vom ști, în fibra secretă a conștiinței, că cea mai înaltă luptă cu gândul, purtată în acest
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acolo, ca într-o pocită oglindire, mințile înfierbîntate sau cinice ale zbierătorilor de profesie? Ce stranie și, pentru el, compromițătoare întîlnire. Dar pentru noi, Noica va trebui să rămână mereu altceva: îndemnul și știința de a face un simplu și tăcut pas în lumină. 17 octombrie 1980 Sânt tentat câteodată să consemnez, acum când toate și-au primit obșteasca lor semnificație, acele "povești cu corbi albi" al căror martor și, uneori, fals erou am fost: adunările grotești în care urmau să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a convocat Scupcina cea mare pentru ziua de 26 fevruarie; iar pentru 20 a lunei curente s-a stabilit alegerile. Principele Montenegrului dorește a trata pentru pace numai la Viena. În urma circulării principelui Gorciacof domnește în lumea diplomatică o agitație tăcută însoțită de cutremur nervos. Într-adevăr, ce vor răspunde puterile la circulara Rusiei? Și ce sperează aceasta de la ele? După cât știm, cel puțin neutralitatea. Sigur este numai că Francia a început a se înțelege cu Anglia asupra unei procedări comune
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Apără-ți gura până vine la ea un sens Gura și cu urechea nu au nici un fel de fraternitate una cu alta O sărbătoare este o ureche vorbitoare pentru că poate avea o Tăcere O zi de sărbătoare e o gură tăcută ca moartea Moartea împinge Gura jos la diavol, și Urechea la Lumină. SEPP BOTDEJIGODIE: Un Sepp Botdejigodie se dă în lături la fiecare sărbătoare Că Sărbătorii i-e scârbă de unul ca Sepp cel Împuțit Care-și șterge gaura ciuruită
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de slugă de casă a bărbatului, iar o alta de soție isterică, cicălitoare, ca soacră scorpie (Grünberg, 2005, p. 103). Stereotipurile de gen sunt replici funcționale social care reiau dualitatea masculinității și feminității clasice. Astfel, El este independent, activ, puternic, tăcut, erou, agresor, dominant/autoritar, cunoscător/informat/profesionist, viril, îmbrăcat, orientat spre carieră și spațiul public, preocupat de „a face”, serios/sobru, capabil de decizii, orientat spre esențial, iar Ea este dependentă, pasivă, slabă, gălăgioasă, admiratoare, victimă, dominantă, primește sfaturi/cere
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
cât și stareța din opera lui Geoffrey Chaucer, are calitatea de a fi expansivă, dominatoare, se face auzită și remarcată, dar, în același timp, poate adopta o poziție rezervată, distinsă, elegantă. Târgoveața este volubilă, locvace, pe când stareța se înfățișează oarecum tăcută. În Prologul general, naratorul ni se confesează că târgoveața râde și domină prin glasul ei, simțindu-se bine în compania în care se află, pe când primul atribut ce i se conferă stareței este acela al timidității, al discreției, al liniștii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe bărbat, ci să stea liniștită. Căci Adam a fost zidit întâi, apoi Eva. și nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă.” Pornind de aici s-a trasat portretul femeii ideale: una tăcută.69 Preotul din Povestirile lui Chaucer oferă o imagine a idealității feminine după concepția epocii 70: femeile ar trebui să evite tot ceea ce însemna viciu, să-și încânte soții prin cumpătare și cinste, să fie discrete în cuvintele pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
violentă și militînd pentru o atitudine feminină defensivă, vrea să schimbe rolurile dintre sexe. Toate femeile care apar portretizate în rama Povestirilor din Canterbury, târgoveața din Bath, consoarta hangiului sau mireasa negustorului, nu se potrivesc cu un model al femeii tăcute, ideale.79 Mai este un personaj negativ care adoptă însă tăcerea. Povestirea neguțătorului sugerează faptul că și tăcerea are subtilitățile ei. Tânăra soție este obedientă de-a lungul povestirii, dar nimeni nu poate ști ceea ce gândea cu adevărat: „Ce-a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tăcerea. Povestirea neguțătorului sugerează faptul că și tăcerea are subtilitățile ei. Tânăra soție este obedientă de-a lungul povestirii, dar nimeni nu poate ști ceea ce gândea cu adevărat: „Ce-a zis în sine Mai doar Domnul știe”80. Ca și tăcuta Emilia, cu siguranță, are destule dorințe care nu au fost rostite, cu toate că sunt diferite de cele ale eroinei din Povestirea cavalerului.81 Sunt multe voci în Povestirile din Canterbury, dar sunt și multe tipuri de tăcere, de la neajutorarea Emiliei până la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se transformă într-o zână, „fragedă și încă și nurlie”436, într-o soție supusă și fidelă: „Ea n-a ieșit din voia lui nicicând,/ Mereu în placul soțului făcând.”437 Bătrâna optează, în cele din urmă, pentru acea frumusețe tăcută, a obedienței voite.438 Istorisirea târgoveței nu reușește să își apere cauza deoarece întâlnim și alte ambiguități, argumentele aduse sunt parțiale, uneori lipsite de logică. De exemplu, perdaful conjugal îl îndeamnă pe cavaler să lase de o parte atracțiile materiale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]