5,219 matches
-
ajunge condiția de ápàteia, nu are nevoie de reguli sociale care rămân totuși necesare creștinilor care nu au atins încă plinătatea gnozei. Folosirea filozofiei grecești și a categoriilor sale, oricât ar părea de prudent, condiționează destul de mult atitudinea speculativă a teologilor alexandrini înclinați, îndeosebi Origene, să dea proeminență aspectelor doctrinare în detrimentul celor disciplinare sau morale, considerând că deprinderea etică este mult mai apropiată de cea a lui Cristos, dacă creștinul se desăvârșește în gnoză. Antimilitarismul lui Clement trebuie încadrat în această
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mai cu seamă din considerente teologice: convertirea întregului pământ de la starea de război la aceea a unei păci prefigurate, prin coincidență cu venirea lui Isus și actualizarea conținutului evanghelic. Arătând că dreptatea și pacea sunt în directă legătură cu Cristos, teologul alexandrin nu identifică pacea romană cu cea creștină, din moment ce cea dintâi o prefigurează pe cea de pe urmă, ca prin analogie, potrivit interpretării alegorice pentru războaiele descrise în Vechiul Testament despre luptele spirituale. Pacea lui Cristos nu este proiectată numai în escatologie
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ai lui Isus, după moartea sa, nu au organizat vreo revoltă socială. Cristos însuși este un conducător pașnic, iar adepții săi sunt izolați doar aparent, întrucât sunt inserați în corpul social al statului și colaborează activ prin rugăciune. Rugăciunea, afirmă teologul, trebuie adresată lui Dumnezeu, superior tuturor celorlalte ființe, în așa fel încât creștinii să se poată uni cu toate puterile angelice care, ca o consecință a acestei unice iubiri față de Dumnezeu, sunt gata să folosească bunătatea și ocrotirea față de oameni
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
adevărul pentru a spori confuzia între credincioșii creștini. După expunerea despre nelegitimitatea întrebuințării coroanei (De corona, 11), Tertulian condamnă pe față serviciul militar căruia îi era anexată uzanța încoronării. Pentru a exprima imposibilitatea unei apartenențe simultane lui Dumnezeu și împăratului, teologul cartaginez accentuează asupra termenului sacramentum, care în limbajul lumii latine îmbrăca un dublu semnificat: putea să exprime semnul, indiciul unui lucru sacru în relația sa misterioasă cu acesta, sau, jurământul militar. Pentru el sacramentum botezului procura miles Christi și implica
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
publică de cea privată. Această incoerență, descrisă deja de Seneca (4 a.Chr. - 65 p.Chr.), este reluată acum într-un alt context. Dacă în filozoful păgân se putea vorbi despre o anumită resemnare, pe lângă viziunea stoică a omului, în teologul creștin, alături de observația detașată a evenimentelor, simbol al derivării stoice, este prezentă conștientizarea rupturii cu experiența păgână prin implicarea unei noi concepții despre viață, inserată în optica comunitară creștină. În Ad Donatum, 7, autorul ne vorbește despre disprețul vieții exemplificat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
formație culturală africană, autorul și-a maturat gândirea în contact cu alte realități culturale mediteraneene. Inițial a fost tentat să încerce o sinteză între revelația creștină și valorile moștenite din tradiția clasică, care va avea un succes deplin prin marii teologi din secolul IV. În această operă, întâlnim un Lactanțiu profund antimilitarist și susținător al nonviolenței. În Divinarum Institutionum, I, 18, teoria euhemeristă care îi considera de zei pe eroii divinizați pentru beneficiile aduse umanității este respinsă de exemplul lui Hercule
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
adus alcătuiri plăcute pentru neinițiați, care nu se gândesc la semnificația fiecărei forme care compune crucea. Cele două forme constitutive au devenit curbe, crucea este strâmbată și își pierde semnificația și rolul său sacru. Așteptam o reacție vie, polemică din partea teologilor ortodocși, dar ea întârzie. Numai frumusețea proporțiilor unei cruci, făurită din verticală și orizontală, îi mărește expresivitatea și îi accentuează simbolismul. În dorința de a pune în valoare sensul sacru al crucii am experimentat în numeroase exerciții „crucea de lumină
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
fost realizate. Μ „Ați auzit că s-a zis celor de demult: «Să nu săvârșești adulter». Eu Însă vă spun vouă: că oricine se uită la femeie, poftind-o, a și săvârșit adulter cu ea În inima lui” (Iisus). Sunt teologi, filosofi etc. care au simțit nevoia să facă unele precizări În legătură cu citatul biblic de mai sus, apreciind că simpla ispită nu este totuși totuna cu păcatul. N. Steinhardt, de exemplu, a văzut și el o deosebire Între „păcatul cu gândul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Între „păcatul cu gândul” și „păcatul cu fapta”: „Altfel nu s-ar mai face distincție Între Înfrânare și desfrânare, n-ar mai fi nevoie de două cuvinte. Înfrânatul se poate să fie necurat În cuget, dar nu trece la fapte. Teologii occidentali au evidențiat că a voi să ucizi pe cineva nu e totuna cu a-l ucide. Cine-și propune să dea de pomană nu e aidoma celui care efectiv dă. Raționamentul: «de vreme ce păcatul cu gândul e păcat, n-are
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
starea de fericire dacă ne-am gândi că nu există pe lume fericire care să fie veșnică. Μ Unii greșesc nu atât prin păcat, cât prin faptul că nu dețin În ei Înșiși puterea iertării (sau a milosteniei, cum spun teologii) față de cei care se hotărăsc, la un moment dat, să se Îndrepte. Μ Târâtoarele simt, ca nimeni altcineva, atracțiile magnetice ale Pământului; oamenii, pe cele ale Cerului. Μ Sunt teorii sociologice care reduc Întreaga viață psihică a omului la un
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ce ne așteaptă și cum trebuie să ne pregătim? Să refuzăm?" Interogații pe care, oricum le-am lua, "bunul-simț" le ocolește. Trecînd dincolo de ele. Care, bun simț, la fel de bine, lasă să se audă o notă discordantă în concertul înregistrat al teologilor comunicării. A văzut și altele din acestea. Obiectele tehnice sînt integrate, în măsura utilității lor, pentru a facilita viața. Dar sînt obiecte lipsite de valoare din momentul în care sînt prezentate drept gadgeturi, semne de modă sau efecte perverse. În
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
blăni de biber/ Cât timp le am pe ele, eu sunt liber". 3 "Balada ironică" se va dezvolta mai târziu în "Balada ambiguității" în lirica lui Leonid Dimov, Adrian Păunescu, Mircea Ivănescu etc. Cităm în acest sens "Balada înecaților", "Pățania teologului cu arborele", "Balada soțului înșelat", "Balada sinucigașului" (Ioanichie Olteanu). 3 "Stăpâne, mistrețul cu colții ca argintul/ chiar el te-a cuprins grohăind sub copaci." 1 "Seminția lui Laokoon", Editura Tineretului, 1967; "Ipostaze", Editura Tineretului, 1968; "Alter Ego" (1970); "Ce mi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
al culturii modernității: să creeze oameni cu instinctul cărții. Care este țelul culturii contemporane? * Una din judecățile filosofiei analitice asupra celei continentale este că aceasta din urmă s-a deplasat spre o zonă abstractă, stearpă, fiind, poate, în situația acelor teologi care discutau despre sexul îngerilor. În ce măsură reușim să contrazicem această idee? Cum ne apărăm de abstracțiunea excesivă? Prin ce? Sau este vorba de două moduri radical diferite de a gândi rostul filosofiei? * Ideea rezistenței prin cultură are în ea o
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
această teorie este dependentă într-un grad mare de contextul istoric în care a apărut atunci regândirea ei depinde de diferența pe care a adus-o cu sine actualul context socio-mental. * Ceea ce aduce nou modernitatea este schimbarea sursei adevărului, locul teologilor fiind luat de oamenii de știință. Unii ar adăuga și introducerea metodei; cred însă că e vorba doar de înlocuirea ei. Orice ideologie constituie un discurs coerent și atractiv menit să abată atenția de la ceea ce camuflează: dorința avidă de putere
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
o tăinuită nuntă?/ picioarele putridelor albine/ în stupi de aur tremurul descântă". Or, în imaginarul creștin, albinele reprezintă mai mult decât "principiul vital al acestui univers" (cf. cunoscutului Dicționar de simboluri, coord. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant). Pentru nu puțini dintre teologii creștini, albina este înțeleasă drept un simbol al sufletului și al cuvântului de esență divină, ba chiar ca emblemă a lui Hristos. Un alt detaliu esențial: în ebraică numele albinei, Dbure, și cel al cuvântului, Dbr, provin din același radical
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
puțin harnic". În această condamnare fără echivoc a unei societăți mercantile și a valorilor obținute prin profit se va remarca, de altfel, faptul că Rousseau și emulii săi sînt, chiar în vremea lor, în mod curios asociați, de către numeroși interpreți, teologi și mai ales preoți din parohiile sătești, unei Frânte străvechi tradiționale și creștine 54. Punctul de plecare ține în mod clar de un alt tip de transcendență. Dar față de "simplitatea veacurilor dintîi", lumea modernă aceea pe care o pun în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
noțiunilor abstracte, lipsite de viață și interes pentru elevi; religia creștină era tratată numai ca obiect de învățămînt, nu și ca principiu educativ. Predarea religiei se efectua scria G. G. Antonescu într-o manieră potrivită mai curînd pentru pregătirea unor teologi, decît pentru educarea unor buni creștini. Pentru ca religia să devină un principiu educativ accesibil, ar fi trebuit să fie fundament nu pe simpla cunoaștere și recunoaștere a principiilor creștine, ci pe aplicarea lor în viața socială. Întemeindu-se pe afirmația
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
facilitățile acordate acesteia sunt stipulate prin legislație clară. Datele deținute astăzi ne arată faptul că, în istoria omenirii, au existat diverse atitudini față de femeie, în diverse societăți, de la venerație, la ură, de la admirație pentru capacitățile ei, până întracolo încât unii teologi au ajuns să se întrebe, dacă aceasta ființă, are suflet. Contextul social existent astăzi și dezvoltarea culturii, a civilizației, a științelor, ne indică faptul că femeia a reușit să obțină un alt statut, comparativ cu vremurile trecute (chiar dacă mai există
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]
-
fie și sub forma schimbării de perspectivă. Pe urmele lui G. Lefebvre, L. Febvre, R. Caillois, G. Delpierre ș.a., Delumeau a făcut din frică o temă predilectă, practic inepuizabilă, una care îl invită pe istoric să stea alături de psiholog, antropolog, teolog, filosof în efortul său de a-i lămuri mecanismele, tipologia, formele concrete sub care se prezintă în istorie. Omniprezența fricii reclamă o veghe la fel de întinsă din partea oricui se interesează de idei și mentalități. Eliberarea de frică cere conștientizarea ei perpetuă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
memoriei comportă deci un temei pragmatic, imediat, însă și unul de ordin superior, în numele căruia se poate vorbi de "puterea mistică a memoriei". Prin ea ne îmbogățim în adevăr sufletul, ne construim ordinea interioară, acea "adequatio rei at intellectus" prin care teologii defineau mai demult adevărul. Ordinea gândirii nu se poate obține decât pe seama unui apel sistematic la memorie, la experiența consumată în timp, adică la acea istorie pe care Kogălniceanu o imagina ca sursă de învățătură, de norme comportamentale, de "îndemn
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
urmărit infiltrarea de informatory în Biserici, iar mănăstirile au devenit „obiective” aflate cu prioritate în atenția Securității, fiind considerate potențiale locuri în care puteau fi găzduite elemente legionare sau provenite din rezistența armată. În intervalul 1948-1953, numeroși preoți, călugări și teologi ortodocși cu manifestări ostile regimului, cu trecut legionar sau doar inventat, au fost anchetați, arestați și condamnați la ani grei de închisoare. În cele din urmă, guvernanții comuniști au emis Decretul nr. 410/28 octombrie 1959, care urmărea desființarea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
de securitate, lucrătorii posturilor de miliție comunale sprijinind cu posibilitățile lor această activitate; - mediile de deservenți și credincioși fanatici ce aparțin cultelor legale, cât și mediile persoanelor care fac parte din grupări, asociații și culte ilegale; - mediile studenților și elevilor teologi care își petrec vacanțele școlare în localitățile rurale natale. Activitatea de supraveghere informativă a persoanelor care desfășoară ori sunt pretabile să acționeze împotriva orânduirii sociale de stat din țara noastră sub acoperirea activității cultice și sectante este orientată, în principal
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
creat așa-zisul «Comitet pentru apărarea libertăților religioase». [...] Pentru a controla reacția obiectivului și a informatorului pe timpul contactelor ce se vor realiza, preconizăm că informatorul «Arne» să fie dotat cu mijloace TO portabile. «Arne» este în vârstă de 38 ani, teolog ortodox, diacon și ghid la o biserică din Capitală. A fost recrutat pe bază de convingere și, de la data recrutării, a furnizat un bogat material informativ care s-a verificat și a permis luarea unor măsuri operative în cazul «Manu
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
B.G., și ing. V., prietenul preotului V.B. [...] Nota Biroului Propunem ca un exemplar din prezenta notă să fie înaintată la Direcția VIII pentru adâncirea cercetărilor. [subl. autorului]” „Mache” - „Raport cu propuneri de recrutare în calitate de informator a numitului A.A. asistent teolog la ITOB”, 1987: „Este corect, sobru, devotat meseriei sale, fără a fi implicat în acțiuni ostile. Are posibilități bune de informare pe lângă obiectivele menționate mai sus și poate controla mediul studenților pentru cunoașterea și prevenirea situațiilor generatoare de acte antisociale
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
străinătate. Raport cu propuneri de recrutare ca informator a numitului G.H., 31.03.1980: „În cadrul Institutului Teologic Protestant Unic de grad universitar, Cluj-Napoca, funcționează cercul literar denumit „Ady”, sub conducerea prof. dr. I.T. [...] În ultima perioadă, pe lângă cei 60-80 de teologi care frecventează ședințele cercului, au început să-și facă apariția și studenți de la alte facultăți din centrul universitar Cluj Napoca. În vederea cunoașterii din timp a oricăror aspecte care ar putea degenera în activități naționaliste-iredentiste cu ocazia acestor ședințe ale cercului literar
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]