5,710 matches
-
organizări „japoneze” era simplu: asamblând subansambluri concepute și fabricate de furnizori specializați, obținem produse de calitate superioară. Acest lucru duce și la o creștere a rentabilității economice, fără a mai fi necesară producerea unor cantități foarte mari. Tipologia parteneriatelor verticaletc "Tipologia parteneriatelor verticale" Întreprinderile occidentale s-au văzut nevoite să-și revadă modul de organizare industrială, care se baza pe producția de masă. Acest sistem permite standardizarea unor subansambluri sau produse, iar pe baza economiilor de scară și a efectului experienței
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
automobile japonezi care au Încheiat alianțe cu firmele americane concurente pentru a-și comercializa modelele În SUA au profitat de aceste acorduri pentru a-și dezvolta propria rețea de distribuție În SUA, iar apoi pentru a se implanta). Tabelul 30 - Tipologia cooperării Între concurenți Din acest punct de vedere, alianțele complementare au un impact invers decât cele de pseudoconcentrare, În sensul că determină creșterea concurenței, facilitând intrarea pe o piață nouă a noi competitori și crescând numărul produselor oferite. Logica acestei
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
Alighieri (capitolul Tinerii dintotdeauna), privită nu atât într-o perspectivă comparatistă, cât într-o abordare a înțelesurilor poeziei ca expresie totală a lumii, în care experiența exilului poate însuma aspectele vitale ale artei. În eseul Soarele și Luna, studiu de tipologie asupra valențelor sud-est europene ale spiritualității românești, C. încearcă, pentru prima dată după Vasile Pârvan și G. Călinescu, și pe urmele eseisticii lui Dan Botta, o regăsire a mesajului mitologic în evoluția acesteia. Sondajul nu are în vedere aria Orient-Occident
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
piese ca Mișcarea ireversibilă (1970) sau Lupta cu îngerul (1977), publicate de autor în versiune franceză și, respectiv, italiană. Este vorba de utopii dramatice, dezbatere de idei, expunere poematică a visului și mai puțin sau aproape deloc de confruntare de tipologii, spectacol de existență. Prin urmare, teatru de citit, și nu de reprezentat. Atrage de asemenea atenția colindul dramatic în „două nopți”, O, ce veste minunată! (apărut în „Jurnalul literar”, 1997), amintind, prin tendința de cosmicizare a mesajului dramatic, un text
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
obiceiului colindatului la români, bulgari și maloruși. Lucrarea examinează, în prima parte, cele două tipuri ale speciei (colinde cântate la fereastră și colinde cântate în casă), iar în cea de-a doua parte, aspectele istorico-etnografice ale diverselor tipuri de colind. Tipologia colindelor este stabilită după criteriul persoanelor cărora le sunt adresate. Nimeni până la C. n-a acordat atâta atenție substanței, semnificațiilor profunde, oralității, stereotipiei, caracterului canonic al colindelor, contribuției acestor cântece de laudă la conturarea idealului poporului, fapt pentru care el
CARAMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
conturarea idealului poporului, fapt pentru care el le și numește „cântecele idealului”. De asemenea, nimeni până la el nu a realizat un studiu comparat atât de temeinic. Cercetare de mare adâncime, cartea descrie datina colindatului și ramificațiile tipului răsăritean de colinde (tipologie, motive) și se ocupă de originea datinii și de constituirea colindelor-dedicații. Autorul stăruie asupra multiplelor laturi ale datinii, pe care nu o reduce la plăsmuirile muzical-literare, fără îndoială cele mai importante și de aceea analizate cu precădere, ci o înfățișează
CARAMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
pot fi considerate elemente străvechi de natură psihologică și socială, constituind un sistem de atitudini având rolul să asigure coeziunea, echilibrul și, în ultimă instanță, însăși existența grupului.” Analiza repertoriului, supus unei lecturi moderne, ocupă un spațiu considerabil, iar în ce privește tipologia speciei studiate, C. adaugă tipuri pe care le-a pus în evidență cercetarea sa pe teren. SCRIERI: Balada în folclorul Moldovei de Nord, București, 1984. Culegeri: Folclor din Moldova de Sus, în Folclor din Moldova, II, București, 1969, 445-781; Folclor
CARSTEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286128_a_287457]
-
tematică actuală. Clasificarea tematică a variantelor motivice, București, 1984; Sabina Ispas, Doina Truță, Lirica de dragoste. Index motivic și tipologic, I-IV, București, 1985-1989; Al.I. Amzulescu, Cântecul popular din Muscel, MCF, t. IV, 1990, partea II; Speranța Rădulescu, Cântecul: tipologie muzicală - The Song: Musical Typology, București, 1990; Alexandru Dobre, Folclorul taberei militare. Armata și războiul în folclorul românesc, București, 2001; Gheorghe Oprea, Folclor muzical românesc, București, 2001, 81-211. L.Cș.
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
în „Revista Fundațiilor Regale”. Cursul despre balada populară avea să fie editat, împreună cu un vast studiu despre doină, rămas în manuscris, abia după moartea sa (Poezia tradițională română, 1969). Tot postum, în 1971, i s-a tipărit și volumul Problemele tipologiei folclorice, elaborat în colaborare cu Ovidiu Bârlea. Continuator, pe tărâmul folcloristicii, al lui Hasdeu și Densusianu, C. a contribuit hotărâtor la progresul disciplinei, atât prin avansarea de noi idei, cât și prin inițiative de natură practică. Subliniind rolul individului în
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
Critice literare, I-II, București, 1943-1944; Forme de critică, București, 1944; Poezia tradițională română (Balada poporană și doina), I-II, îngr. Dumitru Șandru, pref. Ovidiu Bârlea, I-II, București, 1969; Mărturisiri literare, îngr. și pref. Iordan Datcu, București, 1971; Problemele tipologiei folclorice (în colaborare cu Ovidiu Bârlea), București, 1971; Studii eminesciene, îngr. I. Dumitrescu, pref. George Munteanu, București, 1975; Studii critice, îngr. și pref. Ovidiu Bârlea, București, 1982; Scrieri alese, I-III, îngr. și pref. Mircea Anghelescu, București, 1986-1992. Repere bibliografice
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
de a crea, cu un rol precumpănitor în poezia erotică eminesciană. Muzica sau cântul îl conduce pe cercetător la considerații despre poezia orfică, așa după cum plânsul e definit ca expresie a melancoliei și a conștiinței tragice a lui Eminescu. Ca tipologie, Alfabetul de tranziție (1986) este o carte înrudită cu I.L. Caragiale față cu kitschul, înfățișându-l pe C. în cea mai autentică ipostază a lui, și anume în cea de eseist, care folosește din plin cunoștințele istoricului literar, adăugându-le
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
axată pe teroarea Gulagului, dar și despre antiutopii, alegorii, parabole, având ca temă „edificarea” omului nou de tip comunist), iar în partea a doua ca o receptare sociologică a memorialiștilor români. Aici, câteva subcapitole urmăresc istoria Gulagului românesc, analizează o tipologie (o caracterologie, ar fi mai exact) a membrilor aparatului de represiune, schițează „o încercare de fenomenologie” a torturii (reeducarea de la Pitești, descrisă în mecanismele cele mai obscure, cu finețe extremă) și revelează componentele comportamentale și de mentalitate ale rezistenței înăuntrul
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
care e măsura irealului. Astfel, Polca pe furate, primul său roman - în fapt o suită de scrisori -, a surprins nu numai prin părăsirea tărâmului liricii, cât, mai ales, prin dominanta lui de observație realistă și ironică, cu fixarea într-o tipologie de descendență caragialescă (dar vivace) a mediului micilor funcționari, însoțită de șarja suculentă a limbajului semidoct. Adevărata măsură a talentului de romancier, C. o dă în Femeia sângelui meu. Aici, veridicitatea împrejurărilor-cadru (Parisul, în cutremurul - bine prins - al primelor luni
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
studiile românești de medievistică nu mai puțin de trei „Renașteri” târzii și a observat, plecând de la obiectele de cult și reprezentările artistice pe care ele le cuprind sau de la obiecte la îmbrăcăminte și podoabe din mormintele voievodale de la Curtea de Argeș, o tipologie a cavalerismului în cultura română. El și-a adunat toate lucrările de medievistică în cinci volume de sinteză, intitulate Artă medievală, publicate în 1999. Sunt înglobate aici și cărțile scrise în exil, precum Itinerarii artistice (1995), Lecturi medievale despre Țările
CHIHAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
definirea prozatorului rămâne romanul Blocada (1947). Textul propune cu totul altceva decât ce se scria în epocă, sincronizându-se cu preocupările narative europene ale momentului. Un univers de vis și de un pitoresc violent, „carnavalesc” (I. Negoițescu), o lume concentrată, tipologie redusă la esențe, căci fiecare personaj al romanului devine purtătorul unei anume embleme, al unei anume încărcături simbolice, proiectând imaginea întoarsă a unei posibile utopii, nu numai de rezonanțe meditativ-filosofice, dar și istoric-sociologice. Psihologismului obositor și predilect al epocii, C.
CHIHAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
de obscurantism. În amplul studiu introductiv, autoarea stăruie asupra instrumentarului poetic: eufemisme, elemente criptice, simboluri, simbolistica numerelor și a culorilor, se oprește asupra tipurilor de discurs, subliniază marea lor diversitate de forme poetice. Ampla antologie de texte (391) facilitează cunoașterea tipologiei compoziționale a descântecelor: tipuri simple (denumirea agentului nociv); invocații; porunci și exorcisme; analogii; analogii narative; analogii directe; analogii indirecte; forme magice și parodii. Substanțialele capitole de note și variante, bibliografia, indicii și glosarul fac din Descântece din Moldova o lucrare
CIRES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286275_a_287604]
-
muzical al cosmosului pitagoreic. Astfel, cu cât e mai „păstoasă” și mai densă materia „realistă” în Istorii, cu atât ea e mai transfigurată și mai „ezoterică”. În fine, această a doua lectură configurează un univers inedit, greu inseriabil deocamdată în tipologiile constituite ale romanului românesc. Mircea Ciobanu e un artist care își scoate efectele din căutarea contrastului. A observa cu ochi de estet mahalaua sufletească - iată, în definitiv, tema. Contemplarea e, în același timp, nesățioasă și ironică. Remarcabilul tact artistic (și
CIOBANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
tonalitatea neagră-verde și urletul mării”. Criticul deschide uneori paranteze teoretice, disociind între nuvelă și roman în capitolul despre Creangă sau definind romanul istoric în capitolul dedicat lui Sadoveanu. Spre a capta fondul de profundă originalitate al lui Arghezi, C. fixează tipologia scriitorilor români: boierul „generos, revoluționar din inteligență, liberal, socialist chiar” (Kogălniceanu, Alecsandri, Odobescu); tipul ruralului (Eminescu, Coșbuc, Rebreanu); „tagma balcanicilor” (Anton Pann, I.L. Caragiale, Ion Minulescu, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Mateiu I. Caragiale, Urmuz). În capitolul care încheie Istoria literaturii
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
adevărate medalioane), alcătuind, sub titlul Barometrul livrescului, un decupaj tipologic privitor la poezia românească de azi (de la Ștefan Aug. Doinaș la Mariana Bojan). Un Conspect și o Aplicație (fină interpretare a poeziei lui Mircea Ivănescu) trasează liniile generale spre o tipologie a spiritului poetic livresc. Acțiunea criticului se înscrie într-o campanie de recunoaștere, definire și „reabilitare” a conceptului, susținută, printre alții, de Adrian Marino și Al. Paleologu, și vizează descrierea și evaluarea fenomenului în spațiul poetic românesc. Explicând succint această
CISTELECAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286280_a_287609]
-
mulți dintre noi am încercat-o adesea: „Unde este - spunea acesta - acel manual care să educe spiritul descoperirilor, al cercetărilor, al inovației, să descrie căutările, căile și metodele cu ajutorul cărora gândirea umană își obține împlinirile?” (apud Cerghit, 1997, p. 148). Tipologia lecturii este structurată pe mai multe criterii: a) după ritmul parcurgerii, se pot distinge: lectura lentă, silențioasă, de profunzime; și lectura rapidă, care utilizează tehnica disocierii mișcării ochiului de verbalizarea interioară; b) după modul de desfășurare a lecturii, putem numi
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
-i timpul necesar reflecției, examinării de profunzime. Întregul proces pune cursantul în situația de a întreprinde un întreg șir de încercări, de a construi ipoteze, de a dezvolta raționamente, de a anticipa concluziile, totul desfășurându-se simulant în mintea acestuia. Tipologia actului reflexiv este delimitată de mai multe criterii (Cerghit, 1997); astfel, în funcție de natura problemei asupra căreia se focalizează, reflecția poate fi: filosofică, științifică, literară, artistică etc.; după numărul indivizilor implicați, vorbim despre reflecție individuală sau de echipă; după momentul apariției
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
acestei percepții personale și sociale a situației de comunicare a condus la observarea practică a unor roluri cu caracter general, roluri care își păstrează structura de bază, dar se dezvoltă variat, în interpretarea oferită de fiecare dintre noi. Mai multe tipologii ale rolurilor au fost elaborate în urma cercetărilor. 5.4. Metoda jocului de roltc "5.4. Metoda jocului de rol" Cursanții (numărul acestora prezintă un grad înalt de variabilitate, dar unele studii indică segmentul de la șapte la zece ca fiind optim
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
extrem de largă de posibilități de expresie (de la exercițiul reproductiv, care presupune învățarea strictă a unor cunoștințe, până la exerciții care cultivă și dezvoltă creativitatea cursanților). Referindu-se la această paletă largă, Ioan Cerghit utilizează criteriul funcției îndeplinite pentru a alcătui o tipologie a exercițiilor: avem astfel exerciții introductive, de observare, de asociație, de bază, de exprimare concretă (de la desen la jocurile educative), de exprimare abstractă (pe aria comunicării verbale și, mai nou, nonverbale), repetitive, aplicative, de consolidare, de dezvoltare, de creație, de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
concretă (de la desen la jocurile educative), de exprimare abstractă (pe aria comunicării verbale și, mai nou, nonverbale), repetitive, aplicative, de consolidare, de dezvoltare, de creație, de evaluare, corective etc. Un alt criteriu, cel al numărului de participanți implicați, produce o tipologie a exercițiilor individuale, de microgrup, de echipă, cu întregul colectiv de cursanți etc. Mai mult, pe axa repetitiv - creativ putem folosi un criteriu al gradului de determinare a activității, distingând exercițiile de tip algoritmic (specificate de pași stricți), semialgoritmic și
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de determinare a activității, distingând exercițiile de tip algoritmic (specificate de pași stricți), semialgoritmic și exerciții libere (cu grad maxim de autodirijare). Ținând cont de aria extinsă sub care putem întâlni această metodă de învățământ, criteriile sub care putem dezvolta tipologii ale exercițiului sunt multiple; considerăm că am putut evidenția prin cele prezentate mai devreme câteva arii de acțiune ce pot fi dezvoltate prin intersecțiile care se produc între ele. Simulările instrucționale implică, la diferite niveluri, cursanții. În literatura de specialitate
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]