5,076 matches
-
de ideea imposturii. Ajunge cioplitor de cruci, eșuează în iubire, apoi soarta îl duce într-un azil de bătrâni care este, în fapt, un fel de lagăr concentraționar. Pensionarii fabulează, se suspectează, se toarnă între ei. Azilul este simbolul societății totalitare. Suferința și ticăloșia se țin, aici, de mână. Vânătorul are în spatele lui un alt vânător, turnătorul este, la rândul lui, turnat. Deasupra tuturor se află Bătrânul, un mit impus de cei care conduc acest mic infern. Când sculptorul vrea să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
politicile externe și, la nivel intern, a impulsionat disidența. Un alt punct central al capitolului este dat de conexiunile ideologice dintre politica internă și cea externă a leninismului romantic. În sfârșit, ultima etapă a conducerii ceaușiste are în vedere derivele totalitare tot mai accentuate ale regimului, din cauza cărora va cunoaște o progresivă izolare internațională. După 1985, anul ajungerii la putere a lui Mihail Gorbaciov, RSR va fi repudiată chiar de către "lagărul socialist", transformându-se într-un paria pentru mișcarea comunistă internațională
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Gramsci nu este și nu trebuie confundat deci cu un social-democrat, deși maniera în care a "democratizat" comunismul a creat o fertilă tradiție intelectuală occidentală care nu are nimic de-a face cu "ideologiile", cu atât mai puțin cu cele totalitare. Cel mai mare pericol care amenință filosofia practicii este acela al transformării, la rândul său, într-o ideologie în sens marxist. Gramsci critică direct și vehement partidele unice totalitare, fie ele fasciste sau leniniste, deoarece subminează efectiv politica și deci
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de-a face cu "ideologiile", cu atât mai puțin cu cele totalitare. Cel mai mare pericol care amenință filosofia practicii este acela al transformării, la rândul său, într-o ideologie în sens marxist. Gramsci critică direct și vehement partidele unice totalitare, fie ele fasciste sau leniniste, deoarece subminează efectiv politica și deci posibilitatea emancipării intelectuale și sociale. Ideologizând problemele politice ale societăților pe care le guvernează, partidele totalitare obstrucționează categoric posibilitatea soluționării lor: [...] în țările unde există partid unic și totalitar
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
într-o ideologie în sens marxist. Gramsci critică direct și vehement partidele unice totalitare, fie ele fasciste sau leniniste, deoarece subminează efectiv politica și deci posibilitatea emancipării intelectuale și sociale. Ideologizând problemele politice ale societăților pe care le guvernează, partidele totalitare obstrucționează categoric posibilitatea soluționării lor: [...] în țările unde există partid unic și totalitar de guvernământ [...] un asemenea partid nu mai are o funcție într-adevăr politică, ci doar tehnică, de propagandă, de poliție, de influențare morală și culturală. Funcția politică
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
totalitare, fie ele fasciste sau leniniste, deoarece subminează efectiv politica și deci posibilitatea emancipării intelectuale și sociale. Ideologizând problemele politice ale societăților pe care le guvernează, partidele totalitare obstrucționează categoric posibilitatea soluționării lor: [...] în țările unde există partid unic și totalitar de guvernământ [...] un asemenea partid nu mai are o funcție într-adevăr politică, ci doar tehnică, de propagandă, de poliție, de influențare morală și culturală. Funcția politică e indirectă, căci, dacă nu există alte partide legale, există totdeauna alte partide
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
politicii și ideologizarea problemelor care reclamă rezolvări politice și a întregii vieți sociale până la urmă, o dezvoltare pe care Gramsci nu a mai apucat să o trăiască, poate cel mult începuturile ei birocrația devine un alt inconvenient major al partidelor totalitare. Ne putem convinge deci de ce Stalin nu l-ar fi agreat pe "contrarevoluționarul" Gramsci, epurându-l mai mult ca sigur: deoarece acesta era un teoretician marxist original, nu un simplu și fanatic executant leninist al directivelor de partid. Moștenirea intelectuală
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cinci acte de vorbire propuse de Searle Onuf preia doar trei, primele trei mai exact: cele asertive, directive și angajante. În conformitate cu un anumit model ilocuționar, putem avea de-a face corelativ cu "societăți hegemonice", (castele indiene), "societăți ierarhizate autoritar", (regimuri totalitare și autoritare" și "societăți formal ierarhizate", (regimurile democrat-liberale) (Onuf în Kubalkova, Onuf, Kovert: 1998, 58-78). Expresivele și declarativele nu sunt luate în calcul deoarece nu produc, în opinia lui Onuf, efecte sociale relevante. Actele de vorbire nu înseamnă nimic în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
leniniste, dar semnificația lor diferă radical în raport cu accepțiunea liberală a acestor termeni. În primul rând, în societățile liberale, civismul are ca forță motrică inițiative proprii ale membrilor comunităților înșiși, nu este impus "de sus", de la nivel politic, în conformitate cu o ideologie totalitară. În al doilea rând, organizațiile neguvernamentale care constituie coloana societăților civile se administrează după reguli proprii, independente de sfera politică. Regimurile leniniste, și leninismul romantic în particular, percep societățile pe care le guvernează ca un inamic ideologic, urmărind "convertirea" treptată
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
2005, Habermas: 1983; Copilaș: 2009b. 3 În acest subcapitol am utilizat, în general, titlurile menționate la subcapitolele despre realism și pluralism. Excepțiile sunt citate în text. 4 Ipoteza mea o contrazice parțial pe cea a lui Onuf, pentru care regimurile totalitare și autoritare utilizează în primul rând acte de vorbire directive. Dacă Onuf are dreptate în cazul regimurilor autoritare, regimurile totalitare, înțelegând aici regimurile leniniste și cel național-socialist cât de adecvat este în acest caz termenul totalitarism reprezintă o altă discuție
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pluralism. Excepțiile sunt citate în text. 4 Ipoteza mea o contrazice parțial pe cea a lui Onuf, pentru care regimurile totalitare și autoritare utilizează în primul rând acte de vorbire directive. Dacă Onuf are dreptate în cazul regimurilor autoritare, regimurile totalitare, înțelegând aici regimurile leniniste și cel național-socialist cât de adecvat este în acest caz termenul totalitarism reprezintă o altă discuție caută în primul rând să convingă, de abia apoi să impună. Obiectivul final este îndoctrinarea, metodele coercitive utilizate pentru a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
reprezintă o altă discuție caută în primul rând să convingă, de abia apoi să impună. Obiectivul final este îndoctrinarea, metodele coercitive utilizate pentru a ține sub control populația sunt doar un mijloc în vederea atingerii acestui scop. Astfel că, pentru regimurile totalitare, mai ales cele leniniste, actele de vorbire asertive primează în raport cu cele directive. 5 Leninismul nu este totalmente potrivnic față de realitatea imediată: tacticile schimbătoare ale "luptei revoluționare" sau Noua Economie Planificată stau mărturie în acest sens. Dar leninismul distorsionează realitatea pentru
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a unei definiții fenomenologice a noțiunii, au inclus printre trăsăturile distinctive ale totalitarismului hegemonia poliției politice. Împărtășind această optică și pornind de la ipoteza de lucru conform căreia poliția politică a fost un „ingredient” indispensabil în edificarea celorlalte componente ale regimului totalitar, am considerat că orice analiză a regimului comunist ar fi, fără îndoială, fragmentară și lipsită de comprehensibilitate în absența unei radiografii a raporturilor de putere dintre partidul unic și poliția politică. În opinia noastră, nici concentrarea puterii politice în mâinile
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
politice în mâinile unei persoane, nici impunerea ideologiei oficiale și, cu atât mai puțin, distrugerea vechilor structuri formale și informale ale societății românești nu ar fi fost posibile fără un instrument precum Securitatea. Necesitatea acestei instituții derivă, în cazul regimul totalitar comunist, chiar din fundamentele ideologice ale acestuia. Potrivit teoriilor marxist-leniniste despre originea și rolul statului în societățile împărțite în clase, statul este instrumentul prin care clasa dominantă în plan economic și politic își exercită opresiunea asupra claselor exploatate. Îndeplinindu-și
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
de obținerea aprobării prealabile a conducerii partidului și limitată la cazurile unde era imperios necesară. Prin acest gen de prevederi se încerca un control cât mai strâns al activității profesionale a Securității de către organele de partid. Exponente ale unei ideologii totalitare, acestea nu puteau concepe ca o sferă a activității sociale, fie ea chiar una subordonată propriilor comandamente ideologice, să nu fie îndeaproape controlată. De altfel, nu întâmplător, încă de la început, conducerea organelor polițienești a fost încredințată unui important membru al
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
munca profesională (subl. ns.)”. O astfel de retorică era semnalul evident că evoluția Partidului și, implicit, a Securității intrase într-o etapă nouă, etapă caracterizată de o puternică ideologizare a oricărui domeniu de activitate și de o preeminență a liderului totalitar în trasarea liniilor de evoluție. În septembrie 1959, Comitetul de partid M.A.I., care avea drept de comitet raional, își extinde autoritatea și asupra Direcției I Informații Externe a Securității, prin constituirea unui comitet de partid (doc. nr. 83). În
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
intră într-o nouă etapă. În opinia noastră, perioada 1948-1958 a fost cea mai frământată, în acest interval petrecându-se profunde mutații în structura și rolul rezervat Securității de către conducerea de partid, precum și în raporturile dintre partidul comunist, ca partid totalitar, și Securitate, ca poliție politică. Folosită ca „buldozer” pentru dislocarea structurilor burghezo-democratice ale societății românești, Securitatea a încercat să-și asigure în această perioadă o cât mai largă autonomie în raport cu Partidul. Această tendință, combătută puternic de cadrele de partid, care
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
administratorii de bloc erau cu toții informatori (Kligman, 2000). Descoperirea cea mai dramatică însă a fost numărul mare de copii (98) cu vârstele între 9 și 16 ani, înrolați ca informatori (Deletant, 2001, p. 199). 4. Totalitarismul reprezintă un regim politic totalitar, „care aplică sau preconizează dictatura unei minorități, majoritatea populației fiind lipsită de drepturi și de libertăți”(Dicționar de neologisme, Editura Academiei RSR, 1978); Raymond Aron consideră ca trăsătura definitorie a totalitarismului, existența unui singur partid (Tismăneanu, 2005). megalomane de industrializare
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ales față de femei (Tismăneanu, 2006) au fost acompaniate de o preluare a funcției supreme a familiei, aceea de a crește copii de către stat2. Copilul și-a pierdut valoarea de binecuvântare a familiei și simbolic, a devenit un aliat al puterii totalitare împotriva părinților, o amenințare a cuplului sau a familiei. Instituțiile pentru copii abandonați erau suprapopulate 3 și în condițiile lipsurilor generalizate acești copii au reprezentat cea mai afectată parte a populației României. Nu există un personal format care să îngrijească
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
r2). Această soluție presupune investiții În performanța sistemului de monitorizare și sancționare și implică, Într-o progresie rapidă, costuri prohibitive, având În vedere dimensiunile actuale ale statului. Chiar și cele mai performante sisteme (de exemplu, aparatele de represiune ale statelor totalitare) s-au bazat mai degrabă pe teroare decât pe performanța efectivă În Îndeplinirea celor două funcții. Soluția de fond1 pe care o are la Îndemână antreprenorul politic la problema de corupție cu care s-a exemplificat mai sus este scăderea
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
are mai mult relevanța unui studiu de caz și nicidecum a unor exemple de urmat. Fără o rețetă de succes În ceea ce privește reforma administrației publice, reformele au fost deseori sincopatice, trecerea de la o administrație care se revendica de la birocrația unui stat totalitar la una care să răspundă caracteristicilor unor societăți democratice europene În formare dovedindu-se mai degrabă dificilă prin complexitatea măsurilor pe care le presupune. Această evoluție diversă a reformelor În administrația publică a avut drept consecință, printre altele, și modificarea
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
școli, servicii medicale și transport ieftin etc. Multe dintre aceste politici păreau chiar mai generoase decât cele din statele bunăstării, deoarece erau Însoțite de un discurs public și politic de legitimare a cărui retorică era orientată spre camuflarea abuzului sistemului totalitar 5. Dincolo de evidenta manipulare a nevoilor și intereselor cetățenilor statului socialist, precum și a obligativității participării femeilor la munca retribuită (obligativitatea unui loc de muncă, cu excepția cazului În care femeia se declara „casnică”, statut pe care nu-l puteau avea decât
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
În statul socialist nu era nici măcar a statului, ci a Partidului Comunist. Pe de altă parte, retorica discursului socialist despre femei, familie și maternitate trădează menținerea dominației masculine În sfera publică, demobilizându-le și delegitimând activitatea politică a femeilor. Sistemele totalitare, se știe, au fost conduse de către o „nomenclatură” masculină (cu excepții ce Întăresc regula și ale căror modele de comportament În sfera puterii sunt identice cu ale bărbaților, pe care le adoptă pentru a rezista Într-o sferă consacrat masculină
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
țări, acționează diferite rațiuni etice care pot fi contestate sau pot forma obiectul unei politizări. În aceste condiții, "echidistanța" între democrație și constituționalism ar fi singura soluție pentru a se putea asigura prevalența regimurilor constituționale democratice și combaterea unor structuri totalitare sau de subordonare între actorii vieții internaționale 2. O asemenea concepție este, desigur, tentantă și, fără îndoială, marile principii democratice ale constituționalismului ca de pildă separația puterilor, respectul drepturilor omului, constituie de mult un îndreptar pentru cvaziunanimitatea țărilor lumii. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a politicii arogante de dictat și dispreț față de soarta și viața altor popoare, față de normele de conviețuire a națiunilor civilizate, a avut consecințe care, din păcate, mai dăinuie și astăzi. Așa-numitul Pact de neagresiune încheiat între cel două regiuni totalitare ale Europei a rămas cunoscut în istorie ca actul prin care sistemele dictatoriale stalinist și hitlerist au pus în practică planurile lor expansioniste, care au condus la declanșarea celui de-al doilea război mondial. Pactul Ribbentrop-Molotov a constituit, în realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]