7,762 matches
-
influența, de asemenea, mutările viitoare ale jucătorilor. Viitorul poate arunca o umbră asupra prezentului și astfel influențează situația strategică actuală" (apud Rheingold, 2005, p. 70). Prin urmare, suntem (adesea în viață) între a coopera și a trăda, între a fi trădați și a rămâne fraieri. Căutând să înțeleagă cât mai bine modul în care decid și se comportă oamenii în situații sociale complexe, D.M. Kuhlman și A.M. Marshello (1975, apud Chelcea, Iluț (coord.), 2003) au propus o tipologie a personalităților în funcție de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
nu poate avea încredere în oameni. Cercetătoarea nord-americană precizează: "Oamenii care au deprins acest tipar sunt în permanență vigilenți în relațiile lor, temându-se că ceilalți oameni vor profita într-un fel sau altul de ei sau că îi vor trăda. Pentru că sunt atât de precauți și atât de predispuși să se aștepte la tot ce este mai rău, le este greu să se apropie de ceilalți și să fie deschiși" (2002, p. 111). Între schemele de inadaptare, mai pot fi
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Odată ce a trecut un anumit prag, ambalarea în frică falsifică judecata, face să țâșnească răspunsuri întru-totul contraproductive, chiar autodistructive" (Braud, 2008, p. 121). Sub semnul fricii (mai mult sau mai puțin exagerate), oamenii pot deveni niște lași (întorcându-și privirile, trădând, fugind), călăi nemiloși, victime încremenite în uluire sau sinucigași. Prin urmare, problema esențială a fricii o constituie "potențialele sale derive" psihologice și morale (ibidem). Resimțită între anumite limite de intensitate și de timp, frica de a ne înșela, de a
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ei între altele și "o mare dragoste de dreptate" (W. Hazlitt, apud Epstein, 2008, p. 38). Când le afectează interesele și stima de sine, invidioșii "tind să devină colecționari de nedreptăți" (idem, p. 38). Frecvent, ei consideră că au fost trădați și că viața este profund nedreaptă cu ei. Chiar dacă se însoțesc de multe ori, invidia și resentimentul nu sunt identice. Bunăoară, dacă invidia are, de obicei, un obiect anume, care odată obținut, face ca invidia să se calmeze, resentimentul are
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
obiectivelor funcționale. Subiectul caută să obțină acordul partenerului pentru fiecare lucru pe care îl spune: pentru el, acceptul celuilalt este mai important decât obiectul relației. Când totul merge bine, această atitudine poate semăna în multe privințe cu deschiderea relațională. Ea trădează dorința de a nu face vâlvă, însă se cheltuiește suficient de multă energie pentru a răspunde la o parte din nevoile proprii sau, cel puțin, pentru a evita o situație de constrângere. Subiectul consideră că, dovedind-se ascultător, va obține
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
public fără a contribui la producerea lui" (Rheingold, 2006, p. 58). 25 În 1950, cercetătorii au inventat patru jocuri fundamentale de tip John von Neumann și Oskar Morgenstern (care au studiat felul în care oamenii concurează și conspiră, cooperează și trădează, când sunt în competiție): a. Lașul: doi jucători gonesc către prăpastie, iar cel care se oprește sau virează primul, pierde. b. Fundătura: este situația trădării fără sfârșit: fiecare jucător refuză să coopereze vreodată. c. Vânătoarea de cerbi (descrisă pentru prima
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
expresie considerate ca ținând de domeniul artistic. Această concepție [...] are meritul de a furniza un cadru operatoriu pentru reflecția și analiza economice". Alain Busson și Yves Evrard, Portraits économiques de la culture, La Documentation française, Paris, 1987, p. 9. Această opțiune trădează faptul că munca sociologică este în mod fundamental una la comandă, că este în serviciul politicului, al instituționalului, al economicului, fapt, de altfel, foarte bine cunoscut și acceptat (dar malign "împământenit"): "Avântul cercetărilor în științele sociale consacrate artei, creșterea și
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în ea, care, după ce dărâmă zidurile ei și intră în vistieriile cu bani, sparg ușile, sfărâmă zăvoarele, sapă dușumeaua și caută peste tot, dar pentru că nu pot găsi bogăția ei, pleacă cu mâinile goale. Așa sunt avuțiile sufletului. Nu sunt trădate de suferințele trupului, când sufletul le ține cu strășnicie. Chiar de i-ar săpa pieptul și i-ar tăia în bucăți inima, sufletul nu va da comoara ce i-a fost încredințată odată de credință. Asta este fapta harului lui
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
născut o fetiță pe care a crescut-o o soră (creștină) ca pe o fiică a ei”<footnote Actele martirice, Martiriul Sfintelor Perpetua și Felicitas, XV, p. 125-126. footnote>. Putem conchide că aceia pe care tiranii i-au silit să trădeze credința creștină în public, s-au arătat învingători prin aceea că au primit cu nepăsare tot felul de tortúri în trupurile lor, „lucru pe care de bună seamă nu l-ar fi putut suporta cu atâta tărie dacă n-ar
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
minunat gândul ascuns de el în spatele șiretlicului, unora punându-le în lumină lașitatea și egoismul, altora - în schimb aducându-le foarte mare laudă pentru statornicia lor înaintea lui Dumnezeu; după care, pe cei dintâi - de vreme ce fuseseră în stare să-și trădeze Dumnezeul - nu i-a mai socotit vrednici să dea ochii cu împăratul lor (într-adevăr, cum și-ar fi putut păzi credința față de împărat unii cărora le fusese dată în vileag nerecunoștința față de Cel de sus?). Ca atare, el a
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
exprimă direct un sistem de dependență. Setea este gelozia apei. Cei morți de sete nu s-au stins din pricina vreunei boli. Apa te face să urli pentru că o dorești. În vis, îi vezi pe alții care o beau. Te simți trădat de apa care curge prin altă parte, aidoma femeii care zâmbește dușmanului tău. Administrarea de cantități mari de apă produce "intoxicarea" cu apă, manifestă prin hipotermie, vărsături, convulsii, comă. Aceste efecte sunt explicate prin diluarea electroliților și deteriorările celulare consecutive
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
când nu mai e nimic de făcut?" este un asemenea lucru. Ea este o întrebare a nerenunțării: în ciuda faptului că nu mai e nimic de făcut, continuă să se pună întrebarea "ce e de făcut?". Simpla punere a acestei întrebări trădează o zbatere, o neacceptare și o stare de veghe; ea păstrează intactă perspectiva facerii. Când această întrebare nu se mai pune, drama renunțării este consumată. Infernul este locul în care întrebarea "ce e de făcut?" nu se mai pune. Când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nous ca ceea ce se află în noi de dincolo de noi (to en hemin theion) și care nu poate fi atins decât printr-o transformare a umanului în vederea asimilării divinului. De aceea ar fi nepotrivit să se reproșeze peratologiei că își trădează etimonul pentru a face saltul într-o vastă zonă heuristică și explicativă, înăuntrul căreia tot ce îl privește în mod esențial pe om - limitele sale și ale lucrurilor care îi stau în preajmă, afirmarea sau contestarea lor, rămânerea sub ele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la el caracterul de predică, de exhortație, de constrângere morală, care nu se potrivește cu caracterul liber al speculației filozofice. Platon, de pildă, nu te obligă, așa cum face, căzând în afara speculației bune, predicatorul Xenophon. Plotin e și el erbaulich, "edificator-consolator", trădând astfel speculația ultimă. A doua obiecție, legată de prima, este că închide speculația într-o construcție cu caracter hieratic. Totul la el este ancorat în cer, orizonturile lui sânt închise și ceea ce obține în final este o închisoare a gândului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să treacă la o a doua variantă de redactare. "M-au ajutat imens obiecțiile lui, poate tocmai pentru că are un alt mod, streng, de a concepe filozofia. Omul știe bine filozofie greacă și germană, dar uneori obiecțiile lui sânt brutale, trădând aproape lipsa organului filozofic. Totuși, și în aceste cazuri, m-a forțat să-mi precizez sau să-mi nuanțez ideea. A râs de pildă de "închiderea care se deschide", pe care m-am amuzat să o botez filozofic die sich
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mult cât el pentru noi. "Noi sîntem, a spus într-o zi un coleg de generație, valul pe creasta căruia s-a înălțat Noica în urmă cu 10 - 15 ani. Și, într-un fel, ar trebui să ne simțim astăzi trădați de el." Trădați de ce? Trădați pentru că el s-a grăbit să întrupeze în regional un efort de universalizare (europenizare) culturală care la noi nu a fost niciodată dus până la capăt, ci doar reluat, ca un blestem, mereu de la început. Noi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pentru noi. "Noi sîntem, a spus într-o zi un coleg de generație, valul pe creasta căruia s-a înălțat Noica în urmă cu 10 - 15 ani. Și, într-un fel, ar trebui să ne simțim astăzi trădați de el." Trădați de ce? Trădați pentru că el s-a grăbit să întrupeze în regional un efort de universalizare (europenizare) culturală care la noi nu a fost niciodată dus până la capăt, ci doar reluat, ca un blestem, mereu de la început. Noi eram încă așezați
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Noi sîntem, a spus într-o zi un coleg de generație, valul pe creasta căruia s-a înălțat Noica în urmă cu 10 - 15 ani. Și, într-un fel, ar trebui să ne simțim astăzi trădați de el." Trădați de ce? Trădați pentru că el s-a grăbit să întrupeze în regional un efort de universalizare (europenizare) culturală care la noi nu a fost niciodată dus până la capăt, ci doar reluat, ca un blestem, mereu de la început. Noi eram încă așezați pe această
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe baza noului pe care-l aduce cu sine fiece zi. Fiți deci atenți la noul fiecărei zile și veți vedea cum se naște miracolul. Am terminat de citit cartea lui Bochenski Introducere în logica autorității; m-a cucerit, cu toate că trădează spiritul unui anglo-saxon lipsit de "fior metafizic", cum de altfel cu onestitate declară din capul locului. Nu m-am putut însă împiedica să nu mă gândesc la ce ar fi făcut Heidegger din problema autorității. Ar fi mers fără îndoială
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a se hărțui cu un I. Gr.? Dacă este adevărat că, într-o lume în care totul a devenit "acțiune" și "practică", scrisul și cărțile au păstrat, ele singure, un sens soteriologic autentic, atunci, făcând toate acestea, însemna că Noica trădase "somnambulismul fecund" care viza nu intervenția precară în contexte, ci în destine și comunități. Dar până la urmă, toți marii gânditori mușcaseră din momeala Faptei, de la Platon până la Kierkegaard și Heidegger. În ce-l privește pe Noica, este neîndoielnic că, dacă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sau o mână de greci. Și această nație, care prin îmbătrînire au pierdut toate calitățile, păstrând numai vițiile antice, care în decursul evului mediu au corupt arhitectura, muzica, pictura, această nație care au înveninat viața popoarelor învecinate, care le-au trădat la turci numai pentru ca să poată păstra ea ierarhia, care furase a cincea parte din pământul României, această nație cu înnăscut instinct de viclenie și tîlhărășug, aceasta să fie conducătoarea Orientului? Dar vom uita oare identitatea și atavismul caracterului? Oare neapolitanii
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
un calendar vechi; în față, cele mai diferite unelte de folosință comună, ba chiar și scule de grădinărit. O grămadă sărăcăcioasă dar îngrijită de cârpe. Actul doi: Sufrageria familiei Kovacic. Mobilă nouă, îngrozitoare, gust de mici funcționari, un pic scumpă, trădând fanfaronada. Actul trei și patru: Sufrageria doamnei Grollfeuer; totul e întunecat, vechi și scump. Peste toi sunt împrăștiate sticle începute de șnaps și pahare. Limbajul Ei, totul e o unitate de comando în materie de probleme lingvistice 1. Actul întâi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a Treia Republică (1870-1940), Regimul de la Vichy (1940-1944), a Patra Republică (1946-1958) și actuala a Cincea Republică (1958). Insistența obsesivă asupra centralizării politice și administrative venită din partea liderilor politici francezi, în special a celor aparținând tradițiilor socialiste, republicane și radicale, trădează o neliniște profundă în interiorul clasei politice, neliniște datorată diversității continue a societății franceze. Opera clasică a lui Eugen Weber Peasants into Frenchmen* ilustrează cum, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al-XX-lea, sarcina de a crea un popor
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și a descris aceste legături astfel: "Prefectul... transmite ordine subprefectului; acesta primarului orașului, orășelului sau satului... astfel încât lanțul ordinelor descrește fără întrerupere de la ministru la subaltern și transmite legile și direcțiunile guvernului... cu rapiditatea curentului electric"! Referirea la curentul electric trădează așa zisa bază rațională și științifică a sistemului, pe care reformatorii au văzut-o ca depășind caracterul "irațional" și confuz al Vechiului Regim. Mitul controlului atotputernic a fost simbolizat prin opulența biroului prefectoral: uniformele spledide și palatele somptuoase (la préfecture
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
care ar denota o cultură rudimentară. Singura lor ocupație pare a fi aceea de a-și cultiva sufletul, de a spori virtuțile și de a trăi frumos, într-un otium perfect, într-o stare de dolce parlare. Notele acestea paseiste trădează 152 Aurelia Bălan Mihailovici, Dicționar onomastic creștin. Repere etimologice și martirologice, Editura Minerva, București, 2003, p. 351. 153 Giovanni Boccaccio, op. cit., vol. I, p. 23. 63 nu doar un ideal al lui Giovanni Boccaccio, ci și o influență antică (poezia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]