5,174 matches
-
odată Alin Teodorescu la televizor, demult, demult, demult. Avea o emisiune în direct și i s-a spart un reflector atunci și m-am uitat la el atunci și n-a avut nicio reacție. Deci nicio reacție. Nu i-a tresărit un mușchi pe față. Nimic. Nimic. Și atunci a intrat o frică așa în mine. Ce-aș face eu dacă... pentru că îți vin cuvinte în mod reflex. Unii înjură, alții... și când se întâmplă o chestie din asta, fie te
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
simțurilor obișnuite, părea să se fi zămislit în mine un al șaselea, perfect. Activitatea lui îmi producea, totuși, o plăcere încă fizică, dar numai în măsura în care înțelegerea nu juca nici un rol în asta. În corp, mișcarea încetase deplin. Nici un mușchi nu tresărea, nici un nerv nu se mai tensionă; nici o arteră nu mai funcționa. În schimb, părea să fi apărut în creier, ceva ce nici un cuvant nu poate sugera nici cea mai vagă idee pentru inteligență umană. Permite-mi să numesc asta pulsație
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în a folosi nume cu tonalități .onomatopeice, și printre adepții ei se numără romancieri atât de diferiți ca Dickeos și Henry James, Balzac si Gogol : Pecksniff din Martin Chuzzlewit, Pumblechook, Roșa Dartle (dart = suliță ; startle = a înfiora, a face să tresară), domnul și doamna Murdstone {murder = omor, asasinat ; stone = piatră, sugerând și "inimă de piatră"). Numele de Ahab și de Ishmael folosite de Melville arată ce se poate realiza prin aluzia literară - în acest caz biblică - ca metodă de caracterizare a
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
numai o făcătură după religia geților, pusă la cale de niște lepre criminale ce conduceau Militia Cristi. Iar ,,înțelepciunea” divină care le-a fost turnată ivriților în tărtăcuțe, o găsim la Isaia 60,5: ,,Cînd vei vedea aceste lucruri, vei tresări de bucurie și îți va bate inima și se va lărgi, căci bogățiile mării se vor întoarce spre tine și visteriile neamurilor vor veni la tine... 60,16 Vei suge laptele neamurilor, vei suge țîța împăraților... 61,5... veți mînca
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Trăim într-o lume minunată, dar suntem înconjurați la fiecare pas de sunete, plăcute, care ne încântă auzul, sufletul și inima, sau mai puțin plăcute, adică de zgomote, care ne tulbură, ne fac să tresărim și de multe ori ne provoacă stări incomode, sau chiar îmbolnăvire. Suntem înzestrați cu simțul auditiv, extraordinar pentru a comunica cu familia și prietenii prin intermediul vorbirii, ne permite să ascultăm cu plăcere cântecul pasărilor sau muzica preferată. Sunetele ne sunt
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Bejan Domnica, Carp Costică () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92824]
-
de nume, precum și a unor nume de camuflaj (Doftorul, Leana) sau de împrumut (Marina care își spune Zamfira). Există personaje care cunosc numele tuturor (Doftorul) și personaje care și-au uitat propriul nume ("Cum spuneai că îl cheamă? întrebă Dumitrescu, tresărind, parcă s-ar fi trezit din somn"- s.m.). "Deasupra tuturora", Fărâmă, cu prodigioasa memorie, reînvie o lume populată de personaje care stau prost "cu memorizarea" sau dimpotrivă, cu o memorie singulară, depozitară a unei mitologii, pe care el trebuie să
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Lixandru), visător, poet, chinuit de misterul dispariției lui Iozi, învață limba ebraică, limba sacră a Vechiului Testament, pentru a accede la acest tărâm dorit. Lixandru este un nume cu rol anamnetic în text; când îl aude prima dată, anchetatorul Dumitrescu tresare, "parcă s-ar fi trezit din somn"446 (poate pentru că Dumitrescu și Lixandru sunt una și aceeași persoană, dar, ca multe alte personaje eliadești, este victimă a amneziei, a somnului). Fărâmă vine la Borza ca să-i amintească de copilărie și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu-i "plăcea deloc memorizarea"447. Să vedem comportamentul anchetatorului Dumitrescu: de la prima întâlnire îl cataloghează "suspect" (trei ocurențe în text) pe Fărâmă ("ăsta știe ceva, ăsta urmărește ceva" - două ocurențe). La a doua întâlnire, când aude numele lui Lixandru, tresare, "parcă s-ar fi trezit din somn"448 (scena în care figura lui Dumitrescu îi reamintește lui Fărâmă de un "bun prieten" trebuie eludată, deoarece este doar o "ramură ispititoare" de care se servește Fărâmă ca să ajungă la ceea ce îl
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care înseamnă în limba română "miez", "fragment"". Bătrânul învățător este văzut ca o întruchipare a memoriei, rolul pe care îl joacă în text este unul anamnetic, de trezire a memoriei foștilor săi elevi: Cum spuneai că îl cheamă? întrebă Dumitrescu, tresărind, parcă s-ar fi trezit din somn". În cazul "designatorilor intertextuali" actualizează în text semele inerente cu care numele vin din alte context. În general, actualizarea semelor aferente determină păstrarea celor patru seme (macrogeneric, mezogeneric, microgeneric, specific). Un prenume favorit
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ar fi ajuns pe dos, exhibându-și, adică, reversul hâd, ca Ianus? Nu găsise încă soluția, dar ideea reanimării prin lucrarea vidului înrămat artistic asupra văzului îl ispitea statornic. Auzind de mâini care redau viața cu vârf și-ndesat, regina tresări ca mușcată de-un șarpe dintr-o specie necunoscută. Vorbele atenianului aveau un fel străin și neascultător de-a intra pe sub piele, o atingere hirsută și paralizantă. Nu mai simțise asta de când cu aducerea la perfecțiune a rutinierei ei jonglerii
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
apoi mai departe, până în Meloenstraat din Naaldwijk, schimburile consolidară cu banalități avansul nesperat de ușor al situației înspre necunoscut. Dinaintea lor noaptea se retrăgea, docilă, dezgolindu-le o plajă cu tot cu urmele trecutului întipărite pe ea; puzderia lor de forme fosilizate tresări primitor dinaintea celor doi. Peste frontierele ei vraiște, intraseră în țara cea mai de jos. Ondine locuia singură. Ajunși la ea acasă, Ian rămase în așteptare în living-ul de la parter; de pe scări, femeia îi aruncase în grabă un "servește
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
vârste. Ultima oară când ne-am întâlnit tocmai se înrolase în marină; stătea și se lăuda în fața școlii că s-a îmbolnăvit de o boală venerică. Nu mi-l amintesc prea bine copil; era certăreț, sâcâitor, slab la învățătură. Am tresărit când m-a luat cu "Lelle 2, slăbănog bătrân". N-am avut ce face și m-am prins în vorbă, zicându-i "Kurra 3". Kurra destul de surprins, acum e om de afaceri, "încasează o mulțime de money 1". Nu mai
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Eu cred că, într-un fel, președintele se află încă off shore. Unul dintre prietenii săi de calcan la grătar ar trebui să-i trimită o șalupă rapidă cu următorul mesaj: „TRAIANE. STOP. TRAGE LUNTREA LA MAL. STOP. ALTFEL VEI TRESARI IN SOMN. STOP. ASEMENI BIETULUI BACOVIA. STOP. CARUIA I SE PAREA. STOP. CA N-A TRAS PODUL DE LA MAL. STOP. VINO ACASA, BRE. STOP. CA AI O TARA DE CONDUS. STOP. SI N-O POTI LASA PE MANA ALTORA. STOP
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
draga mea. Dar să nu uiți atât, măcar atât: că aparții în întregime bărbatului tău". Strecurându-se, în cămașă de noapte, între așternuturile "cam reci", Jeanne așteaptă așadar, plină de fiori... Deodată, se aud trei bătăi ușoare în ușă. Tânăra "tresare îngrozită", dar nu răspunde. Însă bătăile se repetă, iar încuietoarea scrâșnește. Jeanne își ascunde capul sub cuverturi, înspăimântată "ca și cum ar fi intrat un hoț în odaie". Ghemuită sub pleduri, aude niște încălțări scârțâind ușor pe podea. Tresare și scoate un
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în ușă. Tânăra "tresare îngrozită", dar nu răspunde. Însă bătăile se repetă, iar încuietoarea scrâșnește. Jeanne își ascunde capul sub cuverturi, înspăimântată "ca și cum ar fi intrat un hoț în odaie". Ghemuită sub pleduri, aude niște încălțări scârțâind ușor pe podea. Tresare și scoate un țipăt ușor atunci când simte pe cineva atingând patul. E Julien, vicontele de Lamare, soțul ei. Un străin cu toate astea, căruia nu știe ce să-i spună și pe care nu are nici măcar îndrăzneala să-l privească
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Bab își cultivă în taină pasiunea și își garnisește jurnalul cu suspine, exclamații și lamentări. "Îl iubesc prea mult pe André. Sunt bolnavă după el. Nu mă gândesc decât la el", scrie ea pe 13 august 1946. "Noaptea, mă trezesc tresărind și gândesc aproape cu voce tare: "te iubesc, te iubesc și vreau să mă iubești și tu"..". Dragostea pe care o simte Bab pentru André capătă chiar și o ușoară coloratură religioasă, o fervoare și un vocabular mistic moștenite din
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fruntea și încerc să-mi amintesc despre ce este vorba, căci am impresia deodată că mă aflu în țară, deși nici nu mai poate fi vorba de Brâncuși. Ce este? Nu-ți place? mă trezește din visare Ricardo Giorgio. Și tresar deodată căci am găsit. Da, da, asta este! și-l întreb dacă a auzit de Țuculescu, el mă întreabă mirat cine e ăsta și încerc să-i explic cîte ceva despre faptul că pînza lui mi-a amintit deodată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
era mai aproape de mentalitatea ei de patroană a unei pensiuni ieftine și încearcă, plină de bunăvoință, să înțeleagă. Are probabil vîrsta mea și rîsul ne-a apropiat. Mă întreabă dacă vreau să-mi comande o cafea, la barul de la parter. Tresar, apărîndu-mi cu fermitate fondurile: "No, no! Senza mangiare, senza mangiare!". Signora Cesca rîde iar: Nu avea grijă. Am înțeles eu. Dar de data asta plătește "dumnealui": C'est autant de gagné, n'est-ce pas? "Dumnealui" este individul șchiop care tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mai există sau există toată acolo, adunată în San Pietro in Vincoli și totul era foarte, foarte limpede. Și cred că nici nu m-am mirat. Sau poate că undeva, în sufletul meu, așteptam ceva. Dar știu că n-am tresărit deloc, deși m-a năpădit multă, multă căldură și parcă altfel am pornit la drum mai departe, cînd în sfîrșit unul dintre cei doi a afirmat liniștit, ca o constatare, că nu există nimic în lume asemănător acestei statui. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
să facem plinul. La miezul nopții, nu există decît o singură benzinărie deschisă în Geneva, Jackie face plinul și pornim spre graniță. Simt că mă cuprinde toropeala și mă rostogolesc într-un somn bun, fără griji, fără vise, fără probleme. Tresar. S-a deschis portiera. Cei doi tovarăși de drum din spate își iau rămas bun de la noi. Mașina demarează ca din tun, cu Jackie la volan și cu mine ca unic pasager. Cînd vom ajunge la frontieră, trebuie să fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
iepurește un acar bătrîn, uitat de lume și de comitetul de greviști care ar fi trebuit să-l anunțe că în noaptea aceea și în multe alte nopți poate dormi liniștit, în propriul său pat. Îl scuturăm ușor de umeri, tresare speriat crezînd c-a uitat de orarul trenului, se freacă la ochi și ne răspunde laconic: "O casă cu verdeață". Apoi adoarme la loc. Evident, casele cu verdeață nu lipsesc de fel într-un sat din Alpi, la începutul lunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ca-ntr-un vis depărtat, sau ca-n transă, a început să silabisească, stîlcind vocalele: Pa-ri-a ca prin-tre no-uri s-a fo-ost des-chiiis o po-ar-tă. Prin ca-a-re tre-e-ce, al-ba, re-gi-na nooop-ții, mo-ar-ta. De unde știți versurile astea, domnule doctor? am tresărit eu. Nu-mi dau seama. Cred că în copilăria mea le recita cineva foarte des, poate mama. Nu știu fiecare cuvînt ce înseamnă, dar sigur trebuie să aibă o legătură cu imaginea din vitrină. Este vorba despre lună și nori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
jandarm aici? Da' primar cine-i? Nu poți tu garanta, ca oricare altul, că fata asta a intrat în Franța acu' trei zile? Nu reprezinți tu autoritatea aici, în regiunea asta? Sub avalanșa de exclamații și întrebări a gazdei noastre, tresărim Evident, Monsieur Ch., cu multiplele funcții pe care le deține, poate reprezenta legea în fața oricăror alți reprezentanți ai ei. Culmea este că acest lucru ne scăpase cu totul din vedere. Deh! Umblasem prin atîtea puncte importante de graniță, încît uitasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
lumii. Ne pregătim să ieșim în parc, noi și bătrînii, dar mai zăbovesc o clipă în fața unui superb serviciu de ceai din porțelan de Delft, care, aici, în inima Orientului, pare o glumă frumoasă. Simt o mînă ușoară pe umăr. Tresar. Un bătrîn smochinit, cu privirea ca un fir subțire, oblic și negru, mă cercetează pătrunzător și mă întreabă în rusește de unde vin. "Din România", zic eu și fața boțită se adună într-un zîmbet și din tot ce urmează înțeleg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
în care șapte oameni și șapte cai formează un singur întreg, ca un trup uriaș de legendă rostogolit din vremi spre secolul nostru prozaic de benzină. Hei!!! Îngemănat cu strigătul sălbatic al călăreților, izbucnește un altul, chiar la picioarele mele. Tresărim cu toții, era atît de neașteptat, încît ni se pare că noi suntem cei aruncați printre cai. Hei!!! Aplecat ușor înainte, cu spinarea arcuită într-un efort absurd prin imobilitatea sa, trupul îmbrăcat în haine de seară pare deodată turnat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]