7,958 matches
-
Anatoliei într-o regiune cunoscută ulterior cu numele Galatia. Peste două secole mai târziu, Iulius Cezar consemnează dislocarea finală a boilor din regiunea Dunării cauzată de suebii germanici, pierderea majorității populației în lupta cu romanii și dispersarea supraviețuitorilor printre alte triburi. Structura tribală a fost înlocuită de o guvernare de tip imperial sau monarhic și boii au dispărut, cu excepția numelor locale sau tradițiilor care au rezistat un răstimp. Din toate numele diferite ale aceluiași popor celtic în literatura de specialitate și
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
din această parte de denumire, ambele indicând că acest cuvânt are origine indo-europeană: un cuvânt PIE "*gwowjeh³s" cu rădăcina "*gʷou-" „vacă” (cuvânt înrudit cu latinul "bos, bovis" „vită, bou”) și unul cu sensul „războinic”. Ceea ce ar pleda în favoarea ipotezei că tribul boilor s-ar fi autoconsiderat inițial a fi fost fie trib de „văcari”, fie de „războinici”. Reflexul cu sensul „vacă” este în relație strânsă cu termenul cu sensul „străin„” din limba gaelică veche: "amboue" (din protocelticul "*ambouios") care însemna „neproprietar
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
origine indo-europeană: un cuvânt PIE "*gwowjeh³s" cu rădăcina "*gʷou-" „vacă” (cuvânt înrudit cu latinul "bos, bovis" „vită, bou”) și unul cu sensul „războinic”. Ceea ce ar pleda în favoarea ipotezei că tribul boilor s-ar fi autoconsiderat inițial a fi fost fie trib de „văcari”, fie de „războinici”. Reflexul cu sensul „vacă” este în relație strânsă cu termenul cu sensul „străin„” din limba gaelică veche: "amboue" (din protocelticul "*ambouios") care însemna „neproprietar de vite”. Într-o referire la primul termen „boii” cunoscut în
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
i-au izgonit pe etrusci, iar boii au luat malul drept, din partea centrală a luncii Padului. Strabon confirmă că boii au imigrat venind din teritoriile lor situate la nord de Alpi adăugând că au fost unul dintre cele mai mari triburi ale celților. Titus Livius aratăcă boii și lingonii au trecut "Poeninus mons" (conform obiceiului lor, romanii denumeau treacătorile prin munți "mons"), această denumire referindu-se la o trecere în Alpii Pennini, cel mai probabil pasul Sf. Bernard. Ei au găsit
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
în Austria) la scurt timp după ce un grup de boi (32.000, potrivit lui Iulius Cezar - numărul este probabil o exagerare) s-a alăturat helveților în tentativa de a se stabili în vestul Galiei. După înfrângerea la Bibracte a helveților, influența tribului aedui a permis boilor supraviețuitori să se stabilească pe teritoriul lor, unde au ocupat oppidumul Gorgobina. Deși au fost atacați de Vercingetorix în timpul unei faze de război, ei l-au sprijinit cu două mii de soldați în bătălia de la Alesia (Caes
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
că boii nu au opus rezistență. Teritoriul lor a fost numit "deserta boiorum" ("deserta" în sensul: „terenuri goale” ori „cu populație răzlețită”). Cu toate acestea, boii nu au fost exterminați: a existat o "civitas boiorum et azaliorum" (azalii fiind un trib vecin), sub jurisdicția unui prefect de pe malul Dunării ("praefectus ripae Danuvii"). Acest "civitas" (termen administrativ roman deopotrivă pentru oraș și districtul tribal înconjurător) a fost alipit ulterior la orașul Carnuntum. Plautus se referă la boi în "Captivi": Joc de cuvinte
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
s-a declarat împărat. El a fost înfrânt aproape imediat de către Aureolus. Dar în provincia Dacia, un anume Regalianus a declarat că este strănepot al lui Decebal și s-a autointitulat împărat roman. Acesta a fost ucis de către roxolani, un trib din afara Imperiului. După atacul respins al alemanilor din Galia, Postumus s-a declarat împărat. Silvanus, protectorul lui Saloninus (fiul lui Gallienus, care întâmplător se afla în Galia) a încercat fără nici un rezultat să elimine uzurpatorul. Cei doi au fost uciși
Gallienus () [Corola-website/Science/299880_a_301209]
-
și-a ridicat copii, pe Herennius Etruscus și pe Hostilian, la rangul de "Caesar" (co-împărați). Pe fiul cel mare este probabil să fi fost ridicat la rangul de "Augustus" (puterea lui era egală cu cea a tatălui său). Carpii, un trib dac liber, au atacat la sud de Dunăre, dar au fost înfrânți de către Decius, care și-a luat titlul de "Carpicus Maximus". Decius s-a mai confrunat cu atacul goților la sud de Dunăre, în provinciile Moesia și Tracia. A
Decius () [Corola-website/Science/299877_a_301206]
-
a fost împărat roman între anii 244 - 249. Filip s-a născut la Shahba, la 87 km de Damasc, în provincia romană Siria. El era fiul lui Iulius Marinus, cetățean roman. Este probabil ca Filip să se fi tras din tribul arab creștinat al ghassanizilor, precum și din șeicul Uthaina, un militar din Imperiul Roman. Numele mamei lui Filip este necunoscut, dar este amintit un frate, Gaius Iulius Priscus, pretorian din timpul împăratului Gordian al III-lea (238 - 244). În 234, Filip
Filip Arabul () [Corola-website/Science/299878_a_301207]
-
coasta orientală a Africii, în special prin insula Zanzibar. Acest tip de comerț s-a desfășurat între secolele VII și XX și a atins proporții similare cu cel practicat de europeni. Acest fapt a dus la reacții uneori extreme din partea triburilor negroide, care inițial s-au refugiat din fața arabilor în căutare de sclavi, migrând înspre sudul și interiorul continentului, cum este cazul, de exemplu, cu populația sara, care a fugit din bazinul superior al Nilului în sudul Ciadului, însă constatând că
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
fețialii, preoții salieni, Frates Arvales - ocrotitori ai ogoarelor, Lupercii (lupa = lupoaică) desemnau sexualitatea dezlănțuită. Este zeul luminii și al fenomenelor cerești: vântul, ploaia, tunetul, al furtunii și al fulgerului. Este de proveniență indo-europeană, din Dyaus Pitar sau Părintele zilei la triburile indo-europene (care nu erau altceva decât traci emigrati). La ei DYAUS(ZIUA) era zeul cerului. Il are drept corespondent în mitologia greacă pe Zeus. Este soția credincioasă a lui Jupiter, simbolizând zeița Lunii. Ca zeiță a Lunii, ea s-a
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
Savei până către Adriatică. Același istoric vede în sigini un neam iranian, dar descoperile arheologie din regiunea unde sunt plasați nu au caracteristici iraniene. În concluzie siginii probabil sunt mai apropiați neamurilor trace decât de cele scitice. i (, ) erau un trib tracic, probabil de origine iraniană, menționați de Herodot (V,) ca locuind în secolul 5 î.Hr., la nord de Dunăre și având un port similar cu cel al almezilor. Există anumiți cercetători care localizează această populație în bazinul Tisei și le
Sigini () [Corola-website/Science/299921_a_301250]
-
i (variante latine: "Costobocae", "Coisstoboci" sau "Castabocae"; sau Κοστουβῶκοι sau Κοιστοβῶκοι) (numiți și Koistobokoi, Coisstobocensis) au fost un trib dacic situat în nordul Daciei, Moldovei și în Basarabia (între Prut și Nistru) până în sudul Galiției (Polonia). Ei au locuit în zona Carpaților nordici și au rămas independenți până la sfârșitul secolului ÎI d.Ch., ca și alte triburi geto-dacice. i aparțin
Costoboci () [Corola-website/Science/299920_a_301249]
-
au fost un trib dacic situat în nordul Daciei, Moldovei și în Basarabia (între Prut și Nistru) până în sudul Galiției (Polonia). Ei au locuit în zona Carpaților nordici și au rămas independenți până la sfârșitul secolului ÎI d.Ch., ca și alte triburi geto-dacice. i aparțin mării grupe tracice și sunt traci în aceeași măsură ca si geto-dacii. Numele tribului este important din punct de vedere lingvistic și istoric, putându-se face comparație cu marea familie indo-europeană. Atestați de Ptolemeu printre cele 15
Costoboci () [Corola-website/Science/299920_a_301249]
-
până în sudul Galiției (Polonia). Ei au locuit în zona Carpaților nordici și au rămas independenți până la sfârșitul secolului ÎI d.Ch., ca și alte triburi geto-dacice. i aparțin mării grupe tracice și sunt traci în aceeași măsură ca si geto-dacii. Numele tribului este important din punct de vedere lingvistic și istoric, putându-se face comparație cu marea familie indo-europeană. Atestați de Ptolemeu printre cele 15 triburi dace, costobocii au apărut distinct în istorie după cucerirea Daciei de către români, ca fiind un trib
Costoboci () [Corola-website/Science/299920_a_301249]
-
geto-dacice. i aparțin mării grupe tracice și sunt traci în aceeași măsură ca si geto-dacii. Numele tribului este important din punct de vedere lingvistic și istoric, putându-se face comparație cu marea familie indo-europeană. Atestați de Ptolemeu printre cele 15 triburi dace, costobocii au apărut distinct în istorie după cucerirea Daciei de către români, ca fiind un trib aparținând așa-zișilor „daci liberi” (necuceriți de români). Majoritatea istoricilor au argumentat originea dacă a costobocilor, dar unii consideră că originea acestui trib din
Costoboci () [Corola-website/Science/299920_a_301249]
-
tribului este important din punct de vedere lingvistic și istoric, putându-se face comparație cu marea familie indo-europeană. Atestați de Ptolemeu printre cele 15 triburi dace, costobocii au apărut distinct în istorie după cucerirea Daciei de către români, ca fiind un trib aparținând așa-zișilor „daci liberi” (necuceriți de români). Majoritatea istoricilor au argumentat originea dacă a costobocilor, dar unii consideră că originea acestui trib din nordul Daciei Române este incertă. Există și opinii privind o origine germanica/gotica, sau o origine
Costoboci () [Corola-website/Science/299920_a_301249]
-
15 triburi dace, costobocii au apărut distinct în istorie după cucerirea Daciei de către români, ca fiind un trib aparținând așa-zișilor „daci liberi” (necuceriți de români). Majoritatea istoricilor au argumentat originea dacă a costobocilor, dar unii consideră că originea acestui trib din nordul Daciei Române este incertă. Există și opinii privind o origine germanica/gotica, sau o origine sarmato-scitică sau o origine slavă. Caracterul traco-dacic al costobocilor este sigur și după Mullenhoff, care afirma că costobocii nu sunt slavi deoarece în
Costoboci () [Corola-website/Science/299920_a_301249]
-
perioadă (sec. ÎI e.n.) slavii nu se aflau în acea zonă. Costobocii sunt creatori culturii Lipită, o cultură atestata arheologic care este prin excelență dacica. O inscripție descoperită la Romă (Muratori 1039) atestă și un rege numit Pieporis al acestui trib dacic. „D. M. Ziai Tiati fil. Dacae uxori Piepori regis Coisstobocensis Natoporus et Drilgisa aviae cariss. b. m. fecer”. În Dacia Română, orașele asociate cu costobocii și regele lor Pieporis par să fi fost Piroboridava (capitala), Tamasidava, Utidava, Trifulon, etc.
Costoboci () [Corola-website/Science/299920_a_301249]
-
cariss. b. m. fecer”. În Dacia Română, orașele asociate cu costobocii și regele lor Pieporis par să fi fost Piroboridava (capitala), Tamasidava, Utidava, Trifulon, etc. Interpretând hărțile lui Ptolemeu, G. Schutte, arată că au existat la un moment dat două triburi diferite de daci costoboci: costobocii „transmontanoi” (extremitatea nordică a Carpaților, locuitori ai orașului Setidava) și costobocii din Dacia Română. Atributul transmontanoi a fost adăugat de Ptolemeu tocmai pentru a diferenția geografic cele două grupuri de costoboci. În Getica, Vasile Pârvan
Costoboci () [Corola-website/Science/299920_a_301249]
-
Mureș și pe cursul superior al Tisei. Theodor Mommsen îi situa mai la sud, în zona de NE a Mării Negre. Potrivit lui Julius Capitolinus (Bell. Marcom XXII) costobocii au luptat împotriva imperiului român în primul război Marcomanic 166-172 e.n., alături de alte triburi dace biessoi și sabokoi. Istoria Augusta vorbește despre o mare coaliție antiromană a populațiilor barbare de la frontierele Daciei române și Moesiei Inferior, cuprinzând triburi sarmate, germanice (marcomani) și geto-dace. Între 170-171 e.n., pe vremea lui Marcus Aurelius, costobocii aliați cu
Costoboci () [Corola-website/Science/299920_a_301249]
-
Marcom XXII) costobocii au luptat împotriva imperiului român în primul război Marcomanic 166-172 e.n., alături de alte triburi dace biessoi și sabokoi. Istoria Augusta vorbește despre o mare coaliție antiromană a populațiilor barbare de la frontierele Daciei române și Moesiei Inferior, cuprinzând triburi sarmate, germanice (marcomani) și geto-dace. Între 170-171 e.n., pe vremea lui Marcus Aurelius, costobocii aliați cu bastarnii și sarmații, traversează Dunărea, pustiind Moesia, Tracia, Macedonia, ajungând până în Attica și distrugând templul Eleusis. Un incident din 172 relatat de Dio Cassius
Costoboci () [Corola-website/Science/299920_a_301249]
-
i au fost un trib daco-trac. Ei mai erau cunoscuți sub numele de mysi. De la tribali, situați în zona Plevnei, pe ambele maluri ale Dunării se aflau geții. Cei din dreapta Dunării erau numiți moesi. Dacii și vecinii lor-Cassius Dio, Istoria romană, LI, 22,6 : ...dacii
Moesi () [Corola-website/Science/299919_a_301248]
-
cu cositor din sudul Angliei, însă există foarte puține amănunte de ordin istoric despre populația ce trăia acolo. Tacit scrie că nu existau mari diferențe lingvistice între populația din sudul Angliei și cea din nord (galii) și notează că diversele triburi de britani aveau caracteristici fizice similare cu vecinii lor de pe continent. Iulius Caesar a invadat sudul Angliei în anii 55 î.Hr. și 54 î.Hr., scriind în "Commentarii de Bello Gallico" că populația din Britania de sud era foarte numeroasă și
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
similare cu vecinii lor de pe continent. Iulius Caesar a invadat sudul Angliei în anii 55 î.Hr. și 54 î.Hr., scriind în "Commentarii de Bello Gallico" că populația din Britania de sud era foarte numeroasă și avea multe în comun cu tribul Belgilor, din Țările de Jos. Izvoarele numismatice, precum și opera istoricilor romani târzii, vor furniza numele conducători unor triburilor răzlețe, împreună cu informații despre activitățile lor pe teritoriul ce se numea Britannia. În mod surprinzător, există puține izvoare istorice care descriu Anglia
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]