5,344 matches
-
păru că apariția Niñei Carmen În acel moment era cea mai minunată și mai incredibilă din tot ce se putea imagina. Se lungi pe pătură, Își Înclină capul și Îi zîmbi lui Diego Ojeda, care Începu s-o mîngîie tremurînd, uimit fără Îndoială de faptul că acea făptură ireală și aproape divină urma să fie a lui. Se aplecă apoi s-o sărute, un sărut lung, dulce și cald, În același timp timid și pasional, pe care ea i-l Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Álvaro, un soț inflexibil, căruia Îi fusese de-ajuns, cu toate acestea, „dezonoarea” fiicei sale pentru a se prăbuși În deznădejde, după cum era el În realitate: ca o statuie greoaie, de nisip și lut. Încă Înainte de a se căsători, o uimise faptul de a le vedea pe prietenele ei tremurînd uneori cînd vorbeau despre soții lor, iar uneia dintre verișoarele ei - sora lui Roberto - logodnicul ei ridicol Îi atrăsese atenția În noaptea nunții, cînd băgase de seamă că Începea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu cumva adoratul Warren avusese o clipă de nebunie și i-l oferise ca pe un dar de ziua ei sau, poate mai probabil, dacă venea din partea vreunei nașe sau naș. —QVC, spuse Stacey misterios. Niciodată nu înceta să mă uimească frecvența cu care fata asta scotea cuvinte sau fraze care pentru mine nu aveau sens. Creierul meu, într-o tentativă disperată de a construi vreun soi de semnificație din cele trei litere aparent aleatorii și fără legătură pe care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ales că Ben a cam avut și el toane-n ultima vreme - n-a mai fost băiatul vorbăreț de altădată. Mai e seara vădit ostilă, desigur, care presupun că e necunoscută afară din cercul familiei noastre. De fapt, chiar mă uimește că supraviețuim unor astfel de seri. E extraordinar că o asemenea cantitate de ură nedeclarată (și, uneori, declarată) poate fi schimbată între niște așa-zise persoane dragi, care se trezesc apoi în dimineața următoare și vorbesc despre fulgi de porumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
râs ea, mai ai mult până să fii în pericol de a fi „marfă“, cum zici tu. Până și cuvintele pe care le folosești ca să încerci să descrii te scot automat din cadru, din punctul meu de vedere. Am fost uimită să mă trezesc și eu râzând când am apucat mâna care mă mângâia în continuare pe cap. Nu te-obrăznici! i-am spus, sărutându-i dosul palmei neted și alb. Pielea era aproape la fel de fină pe cât mi-o aminteam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
imaginându-mi cum aș arăta eu la cravată neagră, alături de o Stacey sclipitoare la vreo serată. Stacey în rochie de seară lungă și acoperită cu bijuterii constituia o imagine de preț. Mi-am amintit când Judy și cu mine fuseserăm uimiți că eu o ajutasem să-și dea seama de ce cantitate de material are nevoie ca să facă pentru Sally o fustă întreagă decupată dintr-un cerc, pe care să o poarte la o piesă de teatru de la școală. Aha! m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mele. El îi cam scorțos să ieși cu el - și poa’ să-ți taie chefu’. Va trebui să-i zic că ies doar fetele când o scot în oraș, asta e. Chipstead T rebuie să recunosc că sunt în continuare uimit de cât de mult s-a-nviorat Stacey de când a revenit. Am observat cu toții. Pierderea ei în greutate e destul de evidentă acum, și încă mai zâmbește, ba chiar a-nceput să vorbească un pic cu clienții. Mai că nu-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
eram destul de emoționată când m-am ridicat de pe scaun să răspund. La dracu’! Aș fi fost emoționată dacă știam cine vine, nu? Mama a tras draperiile și-a tras cu ochiu’ afară și arăta - cum se zice? - cam surprinsă și uimită în același timp. Nu, iubita, zice, nu-s prietenii tăi. Cred c-au greșit casa - vrei să te duci să vezi ce vor, Charlie? Nu, mami, mă duc io, am zis. Îi casa noastră, mami, nu a lu’ Charlie. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
m-am întors spre el și-am fost așa surprinsă. Arăta... plin de bucurie. Cu gura căscată. Ca pozele alea cu sfinți și mai știu io ce, pe care mi le trimite mereu Crystal - avea cam aceeași sclipire de fericire uimită pe toată fața. Parcă găsise ceva ce pierduse acum multă vreme. De fapt, m-a făcut să mă cam jenez pentru el - era așa, un fel de revelație, dacă mă-nțelegeți; arăta foarte stupid, ca văru’ meu cu nevoi speciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cărucior nu erau dovezi ale cumpărăturilor făcute la SavaMart. Nici nu mă mir că era speriată: numai atunci când mă văd reflectat în vitrina vreunui magazin sau pe dosul unei linguri, la adăpost, înțeleg ce ciudat am ajuns să arăt. Mă uimește să văd cât de repede am revenit la ceva dintr-un trecut antic, neîmblânzit. Sunt ca o stradă pe care o revendică natura, ale cărei pietre se mișcă din loc și alunecă sub barajul de creștere care vine de dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
El îmi păzește și copiii și pe noi și casa. Cu un sentiment de mare nostalgie și dor, îmi amintesc de sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică. Tata ne povestise multe din viața Maicii Domnului, dar cel mai mult mă uimise faptul că ea, la doar trei anișori, fusese închinată Domnului de către părinții ei, Ioachim și Ana. Tata ne spunea că la toți copiii care ascultă de părinți și se roagă Maicii Domnului, în acea zi, înainte de a se face ziuă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fi iar împreună. Nici ea nu cunoștea situația reală de acasă. Ion simțea că nu se mai putea isprăvi cu toate, așa cum o făcea ea. Se stăruia, dar nu reușea. Lipsa Mariei l-a făcut să înțeleagă și să fie uimit de câtă muncă erau capabile acele două mâini slăbuțe ale ei. Să se uimească de puterea, voința și dragostea cu care le făcea și le reușea ea pe toate, îmbinând munca intelectuală cu grijile și datoriile din gospodărie, de mamă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu se mai putea isprăvi cu toate, așa cum o făcea ea. Se stăruia, dar nu reușea. Lipsa Mariei l-a făcut să înțeleagă și să fie uimit de câtă muncă erau capabile acele două mâini slăbuțe ale ei. Să se uimească de puterea, voința și dragostea cu care le făcea și le reușea ea pe toate, îmbinând munca intelectuală cu grijile și datoriile din gospodărie, de mamă și soție. S-a gândit mult, le-a cântărit bine pe toate și, într-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dar nu avea de ales și a hotărât să le spună totul așa cum este. A doua zi, a potrivit un moment în care i-a avizat despre hotărârea lor, a ei și a soțului. A fost neașteptată vestea, i-a uimit și chiar i-a întristat dar, spre marea ei bucurie, i-au spus că o înțelegeau și că se bucurau pentru ea, cu toate că le părea rău și doreau mult să rămână. Era pe la mijlocul lunii iulie și, fiind timpul vacanțelor, au
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Crăciun ― tăia cu o săptămână înainte steluțe și panglici de staniol, bucurîndu-se ca o fetiță ― cu pantofii ei micuți și uzați unde-și punea singură câte un cadou ieftin, cu colecția de ilustrate înflorate, căpăta acum dimensiuni noi, înspăimîntătoare. ÎI uimeau sângele ei rece, adresa cu care intuia și desăvârșea câte un amănunt lugubru. Îi atribui spontan o biografie aventuroasă: escroacă de talie mondială, complicea și amanta vreunui mare gangster din țară ori de aiurea. Îi acorda dintr-o dată însușiri cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o rochie?". Judecând după capotul șleampăt, cu o garnitură oribilă de ciucuri și cerculețe, maiorul își zise că autoarea nu izbutise grozav în intențiile ei. ― Sînteți în concediu? ― Nu. Am o recuperare. Mă gândeam să deretic ca lumea. Cristescu privi uimit în jur: ― Ce să mai dereticați? Femeia își strânse buzele. Răspunse didactic: ― Curățenia nu se face. Se întreține! Azvârli bărbia spre ușă: Unul nu pune mîna! Bătrâna știe de zaharicale și parizerul motanului. Atît! Când e să dea cu mătura
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
baricade. Amabilitatea ― o amabilitate convențională ― le poleia subțire manevrele. Pentru prima oară, avea certitudinea că discuțiile nu duc nicăieri, că trebuie abordat un alt gen de anchetă. Un gând tulbure îi aduse pe buze cuvântul "complot" și Cristescu tresări, privi uimit în jur ca și cum impresia ar fi răsărit de acolo, din odaia bătrânei, ar fi generat-o un obiect, o mobilă sau altceva. Melania Lupu continua să zâmbească. Vorbea frumos, o voce care-și păstrase tinerețea, ținea mâinile delicate în cutele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
două sulițe pe cer, a plecat în lumea largă și-n toiul lui de voinic. Pe drum horea și doinea, iar buzduganul și-l arunca să spintece nourii, de cădea departe tot cale de-o zi. Văile și munții se uimeau auzindu-i cântecele, apele-și ridicau valurile mai sus ca să-l asculte, izvoarele își turburau adâncul, ca să-și asvîrle afară undele lor, pentru ca fiecare din unde să-l audă, fiecare din ele să poată cânta ca dânsul când vor șopti
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
apoi îl luă de mână pe Făt-Frumos, ca și când ar fi vrut să-i spue ceva în taină și-l trase la o fereastră mare, pe care vedea lacul cel întins. Ci el nu-i spuse nimica, ci numai se uită uimit pe luciul lacului și ochii i se împlură de lacrimi. O lebădă își înălțase aripele ca pe niște pânze de argint și cu capul cufundat în apă sfâșia fața senină a lacului. - Plângi, împărate? - zise Făt-Frumos - de ce? - Făt-Frumos, - zise împăratul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-mi pociu vede viața, Și mă uit și prin odăi Și văz alte dănănăi, Nu e puica cea frumoasă Care-mi luminează-n casă. Mă culcai și eu să dorm Ca fieștecare om; După ce am adormit, Aci peșin m-am uimit Că părea că e (cutare) Care-mi deschidea portița; Ah! nu e, nu e, Viața o să mi-o răpue. Mă sculai iarăși în sus Spăimântat și cu prepus, Trecui în fund lângă fereastră Gândind la dragostea noastră, Peșin mi se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
am preferat. Căci cine alta-n lume putea să mă iubească, Cu-atîta tinereță, cu-atît amor nebun, Ca tine - a mea drăguță, ca tine să-mi zâmbească, Să-mi zică-n fața lumii: ah, ești al meu nebun. Adesea lângă tine uimit de fericire, Rezimat pe sînu-ți fraged simțeam că eu trăiesc, Udat de-a tale lacrimi ce-mi lasă suvenire, Dormeam, pe nesimțite, zicîndu-ți: te iubesc. Îmi mai aduc aminte c-odată pentru mine Viața ți-ai depus-o, că trebuia
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu binele sau cu răul, și mai mult cu răul decât cu binele, să-i convingem pe lucrători să intre în grevă, când dintotdeauna a fost folosită pentru a o sparge, prin infiltrări și alte procedee mai puțin subtile, Sunt uimit, un membru al partidului de dreapta nu vorbește așa, Domnule ministru, peste câteva ore, când se va înnopta, va trebui să spun că e noapte, aș fi stupid sau orb să afirm că e ziuă, Ce are de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
descoperim că știam mult mai mult decât credeam înainte, și acum lăsați-mă, vedeți-vă de viața dumneavoastră, căutați pe altcineva căruia să-i puneți întrebări, observați că marea de capete a început să se miște, Pe mine ceea ce mă uimește este faptul că nu se aude nici un strigăt, nici un trăiască, nici un la moarte, un cuvânt de ordine care să exprime ceea ce vor oamenii, numai această tăcere amenințătoare care dă fiori pe șira spinării, Reformați-vă limbajul de film de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
spun un lucru, Spuneți, Spuneți, Contrar a ceea ce crede toată lumea, oglinda retrovizoare nu servește numai pentru a controla mașinile care vin din spate, servește și pentru a vedea sufletul pasagerilor, pariez că niciodată nu v-ați gândit la asta, Mă uimiți, într-adevăr, niciodată nu m-am gândit, Păi vedeți, e așa cum vă spun, volanul ăsta ne învață multe. După o asemenea revelație, comisarul găsi că era mai prudent să nu mai continue conversația. Numai când șoferul opri mașina și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ar putea încheia un contract nupțial fix și cu atât mai puțin că s-ar putea lăsa transformat în soț. Harry iubise de mai multe ori până atunci, dar fusese rareori iubit la rândul lui, iar pasiunea lui Bette îl uimea. Nu numai că i se oferea fără rezerve, dar, în aceeași respirație, îi oferea libertatea totală. Erau, desigur, și neajunsuri cu care trebuia să se împace. Familia lui Bette, în primul rând, și amestecul fără jenă al tatălui dominator, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]