5,010 matches
-
una dintre cele cîteva mari mărturii de la care a pornit această carte: "Bătrîne, am început să scriu poezie din ziua cînd, pentru prima oară, m-am pomenit că mă uit la mîna mea cu uimire"". Întregul volum dă seama asupra uimirii creatoare a Irinei Mavrodin. Cartea menționată are atașate și patru dialoguri, din care cităm o parte din răspunsul la întrebarea lui Florin Muscalu - Cum se completează reciproc, versul cu fraza critică la dumneavoastră?: "Pentru mine actualitatea critică este un drum
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
slobozit din înșelătoare lumea aceea și ai ajuns în locul acesta bine norocit și de veșnică viață? Și eu mă minunam de aceasta, și înțelegeam cu totul desăvîrșit acelea care îmi zicea, pentru că nu mi se părea că le văd, întru uimirea mea, și în somnul meu cu mintea, ci deștept și adevărat vedeam pre cele ce se făceau, și răspund: doamna și maica mea, eu încă n-am murit și încă sînt în viața cea vremelnică, ci cu rugăciunea și cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
albă ca zăpada și-și avea capul acoperit cu o maramă roșie". Prin mijlocirea Sf. Vasile cel Nou, la rugămințile ucenicului Grigore, cuvioasa îi înlesnește descoperirea cea înfricoșată a judecății lui Dumnezeu. Și acum, tot din somn, este răpit întru uimire și preluat de un bărbat mare foarte îmbrăcat în veșminte albe ca zăpada, care ținea în mîini un toiag de fier. El va fi călăuza în cetatea Domnului: Iar acea cetate înfricoșată era foarte mare, și era cum este rotunjimea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nu uite că riscă să piardă, din cauza unui ciocoi local care-și face mendrele nestingherit, sprijinul pe care îl cer la testul electoral decisiv din toamnă. Noi, cei care vom lega în această perioadă o invizibilă, dar intransigentă "horă a uimirii", nu-i vom lăsa să uite și le promitem o lecție să țină mine. 150 de ani. Le promitem să-i băgăm în... poveste. 5 februarie 2009 Citit ca atare, à la roumaine, titlul posibil al acestei notații ("Mall-ul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în ediția de "Opere complete" coordonată de Perpessicius - Petru Creția (la care Noica cerea ca un complement obligatoriu facsimilarea integrală a Caietelor eminesciene - astăzi accesibile la Memorialul de la Ipotești și la Muzeul Literaturii Române din Iași), au putut constata cu uimire efortul titanic de șlefuire a poeziilor și textelor sale (cu zeci de variante și îndreptări), rod al unei conștiințe meșteșugărești care, astăzi, poate părea anacronică. Dar nu este. E un exemplu de profesionalism și de patriotism responsabil care lipsește multora
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
comentase cândva. Cei zece ani ai Troiei reduși la treizeci de secunde de pirotehnie și balistică. Arhitectură urbană, geometrie, haos. Pentru Faulques, acea fotografie era reprezentarea grafică nimerită: incertitudinea teritorială. Amintirea discuției cu Markovic i-a smuls o strâmbătură de uimire. Croatul putea să nu aibă educație teoretică, dar nimeni nu-i putea nega intuiția și subtilitatea. Strădania de a supraviețui oricărui fapt, mai ales războiului, era o școală bună. Te obliga să revii asupra ta și-ți oferea un mod
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ducându-l la locul unde erau deja În țărână, asasinați, alți patru locatari din imobil. Bărbatul În pijama știa ce-l aștepta, dar expresia lui de groază - era cu ochii ieșiți din orbite, cu pielea de un galben cenușiu - devenise uimire și iritare când zărise În spatele călăilor camera cu care Faulques, care În urmă cu o săptămână Împlinise douăzeci și cinci de ani, Îl fotografia. Iar acesta apăsase pe declanșator chiar În clipa potrivită pentru a capta privirea colerică de intimitate invadată a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ușoară Îndrăzneală, ud pe ud, lăsând cele două amestecuri să se topească Împreună În contururi, Înainte de uscarea rapidă a vopselei acrilice. Apoi s-a depărtat de perete, ca să vadă ce ieșise. Acum, expresia bărbatului care urma să moară era potrivită: uimire, indignare. Ce naiba privești, vezi, fotografiezi, pictezi? Faulques știa că, În ultimă instanță, totul avea să depindă de mâna bună ori rea cu care va executa gura, chiar și ștearsă ori Încețoșată; dar de asta avea să se ocupe mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și cuviincioase, ca de obicei. Aproape Îndatoritoare. - M-am gândit că, Între noi doi, pușca n-avea nici un rost. Dezechilibra prea mult situația. Nu știu dacă mă Înțelegi. Faulques a ridicat din umeri, fără să răspundă. În realitate și spre uimirea sa intimă, nu-i păsa cine știe ce de ceea ce tocmai Îi povestise Markovic. A terminat de spălat pensulele, le-a supt vârfurile și le-a pus la uscat. Apoi a verificat dacă toate flacoanele cu vopsele erau Închise și s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să descoperim aventurile individului confruntat cu lumea. Experiența Închisorilor comuniste, exilul, dedesubturile vieții politice totalitare au devenit, astăzi, teme predilecte. Atât pentru autori, aflați la ora, poate tardivă, dar binevenită, a reconsiderării sertarelor, dar și pentru cititori, care descoperă cu uimire un continent scufundat chiar sub propriile lor picioare. Nu trebuie pierdută din vedere dimensiunea axiologică pe care literatura autobiografică tinde s-o impună Întregii scări literare. Sub presiunea unor mărturii cutremurătoare, vechile ierarhii sunt supuse unor atacuri nemiloase. Discreta reierarhizare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Însuși. Teoretizat cu o pedanterie uneori ridicolă, Întors pe toate fețele, pactul sinucigaș devine o deltă mistică ce migrează inconștient sentimentele. Filtru negru În fața invaziei negativității, acesta doar amână o sentință care fusese luată de la bun Început. Asaltat de incertitudinile, uimirile și spaimele cotidiene, Drieu nu uită să consemneze, cu o minuție Înfricoșătoare, toate maladiile, reale și imaginare, de care suferă: „... boală a inimii, vai, destul de avansată, braț anchilozat, boală a ficatului, hemoroizi, hernie.” Și cu toate acestea, câteva rânduri mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a medita asupra propriei vieți, are darul de a ști dinainte tot ce i se Întâmplă. Simțul relativului, al precarității spirituale au marcat-o profund. Verigă neînsemnată Într-un lanț fără sfârșit, ea percepe insignifianța propriului prezent cu o Îndurerată uimire. Exaltată, ușor romanțioasă, ea comunică multă vreme În clișeele imaturității pe care știe să o mimeze cu un farmec provenit dintr-un Îndelung exercițiu al autoanalizei. În tonuri Întunecate, cu un atent cultivat aer desuet, cu o prețiozitate pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
puteți spune despre reîntâlnirea cu colegii și profesorii de la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială? D.C.: Așa cum spuneam și la început, a fost o întâlnire emoționantă deopotrivă pentru noi, foștii studenți, cât și pentru profesorii care ne-au redescoperit cu uimire și mândrie aproape paternă. Dintre cei 81 de absolvenți de acum zece ani, ne-am adunat la această aniversare 38. Ne-am bucurat cu toții de realizările celorlalți, care nu sunt puține: avem colegi în toate domeniile asistenței sociale și la
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
zurgălăi." (Vasile Alecsandri, Iarna) (f) "Cucoana atunci, cu toată bunăvoința ce avea, se lehămetește și de binefacere și de tot, zicând: Oameni buni, faceți dar cum v-a lumina Dumnezeu!" (Ion Creangă, Povestea unui om leneș) (g) "Și mare fu uimirea celor două surori, când Cenușăreasa scoase dintr-un buzunar un al doilea condur pe care-l puse în picior. În aceeași clipă sosi și nașa fetei." (Charles Perrault, Cenușăreasa) (h) "Noi a zis fratele cel mai mare suntem lebede numai
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Faurul-pământului, cu care era frate de cruce. Acest faur, fiind cel mai mare meșter de pe pământ, era și năzdrăvan. Aici se opriră și poposiră." (Petre Ispirescu, Greuceanu) (b) "Ia te uită! S-a terminat!... și doar alaltăieri l-am cumpărat?! Uimirea băiețelului din clasa a III-a era neprefăcută. Nu, nu aveam de-a face cu unul din aceia care pitesc caietul în ghiozdan și zic cu nevinovăție: Mi s-a terminat caietul, domnule învățător. N-am putut scrie tema, n-
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
volumele Poeme introductive (1986), În căutarea poemului pierdut (1995) ori Poesia mirabilis (1999), e rostită frecvent ideea că poemul nu se oferă de la sine celui care îl modelează. La rândul său, poetul există ca o favoare și o consecință a uimirii poetice, el trecând necondiționat de la starea contemplativă la ipostaza de dependență creatoare. Fiind o existență aparte printre cei „fără gloria greierului în fața furnicii”, poetul găsește satisfacții simbolice dincolo de pragmatismul relațiilor sociale, unde opulența face bună pereche cu obtuzitatea sau cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
piei de oaie pe fundul apei. După un timp ea se punea pe un copac și după ce se usca, firele de aur se scuturau cu grijă. Grecii cînd au văzut asemenea minune li s-au umflat ochii cît cepele de uimire. Iar românii mai păstrează amintirea acelor vremuri prin numele de familie Colha și Culha. Diodor din Sicilia în scrierea Biblioteca istorică, Cartea lll, LX ne prezintă o legendă a lui Atlas, nume apropiat de cel al regelui get Aetes din
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
dat rău la cu-les în munca și înțelepciunea altora. Aceste scrieri împreună cu Cartea lui Eno și altele dispărute, formau canonul liturgic al filistenilor. Deși iudeo-creștinii spun despre această literatură că este păgînă, totuși cei care o citesc descoperă cu uimire că adevăratul creștinism este în aceste texte și nu în Tora sau Talmud, unde minciuna, lăcomia, violența, crimele de tot felul și alte nenorociri te umplu de groază. Neoplatonicienii considerau aceste scrieri, drept cea mai sublimă formă de teurgie pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
lună și minciună o legendă cu un vrednic strămoș arameu care în realitatea istorică a fost scit și nu semit, tîlhar tîmpit și îndrăcit din care au ieșit numai nenorociri. Mai am eu o zicere care va fi cu mare uimire pentru cei cu țăcălia plină de gla-gorie. Ezechiel care a fost deportat în imperiul babilonian într-o cetate de pe malul rîului Chebar împreună cu regele Ioachin la anul 596 î.e.n. ne lasă într-o proorocire îndemnul către Gog să iasă la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
G. Enescu. Faptul că acest regizor a recunoscut și mulțumit public (în stil politicos convențional) președintelui I. Iliescu, fără a cărui intervenție spectacolul nu ar fi existat și consider că era vital necesar ca spectacolul să trăiască 2, a provocat uimire, stupoare și uneori chiar indignare în unele cercuri radicale de opoziție 3. Dar, cel mai elocvent exemplu de supraviețuire a mentalității culturale represive îl constituie faptul că în ciuda chiar și a acestei aprobări foarte oficiale (acordate din motive evidente de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a înflorit. 4. Ori, că ați greșit și sunteți certați cu următoarea poveste: „Cerșind din poartă în poartă, o apucasem pe drumul din sat, când carul tău de aur s-a ivit în zare, asemenea unui vis minunat. Priveam cu uimire, întrebându-mă: Cine este Regele regilor? Speranțele mele au tresăltat de bucurie și mă gândeam: S-a isprăvit cu zilele negre! Și eram gata, așteptând pomenile nemaivăzut de bogate, ce aveau să curgă, ploaie, pretutindeni în țară. Carul s-a
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
sale privind primirea ultimei taine (Bastiat s-a spovedit pe 20 și s-a împărtășit pe 22); i-a spus: "Prietene, sărută crucifixul". Buzele muribundului s-au desfăcut și au ascultat îndemnul. Văzând acest lucru, doctorul făcu un gest de uimire; nu își putea explica faptul că inteligența și voința erau încă acolo, când viața se retrăgea. Am contemplat îndelung acest chip drag, pe care sufletul tocmai îl abandonase, și am văzut că moartea nu a lăsat nicio urmă de suferință
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
într-un incendiu în anul 1888. Astfel, în anul 1896 este inaugurat Teatrul Național din Iași, care din 1956 va purta numele lui Vasile Alecsandri. După ce am lăsat hainele la garderobă am intrat în sală să ne ocupăm locurile. Aici uimirea mi-a fost și mai mare. Nu credeam că poate exista așa ceva: un monument de arhitectură interioară; catifeaua roșie a scaunelor pune în evidență picturile și sculpturile aurite. Cu siguranță e nevoie de o zi întreagă să admiri și să
Sfera by Briciu Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93592]
-
catedrala din Berna - pe care trăgîndu-le cu meșteșug, nu fac numai sunete de clopote mari sau mici, ci fac o armonie foarte plăcută urechilor, dimpreună jalnică și grozavnică." Descrierea Schönbrunnului dă o pagină rară de poezie orientală, cu evlavii și uimiri, cu turburări exprimate naiv, de un sălbatec, rudimentar verlainianism: " Căci la o parte uitîndu-se cinevaș, vede întru acea cuprindere de copaci, o bucată de grădină mare, limpede și slobodă la vedere, în feliurimi înfrumusețări de loze, cari pricinuiesc veselie; și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
oi desface de-aur părul Mi-i ținea de subsuoară, Să-ți astup cu dânsul gura... Te-oi ținea de după gât. Intimitatea eminesciană e tăcută. Perechea nu vorbește și nu se întreabă. Amețită de mediul înconjurător, ea cade într-o uimire, numită de poet "farmec", și care e neclintirea hieratică a animalelor în epoca procreației. Amorul eminescian e religios mecanic, înăbușit de geologie. În chip obișnuit, femeia iese de undeva din trestii sau din pădure, se lasă pradă gurii bărbatului și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]